NECESITATEA EXPERTIZEI PSIHOLOGICE A COPILULUI ȘI FAMILIEI ÎN PROCESUL DE STABILIRE A CONDIȚIILOR EXERCITĂRII AUTORITĂȚII PĂRINTEȘTI

Asistăm cu îngrijorare la o deprofesionalizare accentuată a sistemului care ar fi trebuit să garanteze copilului și societății o evaluare psihologică riguroasă a capacității parentale și a celorlalte condiții de exercitare a autorității părintești. Sintagma “numai în interesul superior al copilului” rămâne în țara noastră un deziderat relativizat de însăși realitatea legislativă, magistrații neavând la îndemana un instrument psihologic reglementat, adecvat realității profesionale și util realității socio-culturale
românești. Astfel, prevederile hotărârilor judecătoreşti nu trebuie să mai permită utilizarea lor ca metode de coerciție de către un părinte împotriva celuilalt. După apariția noului Cod Civil, filosofia exercitării autorității părintești este încă tributară principiului „dreptului la vizită” și nu îndatoririi părinților de respectare a dreptului copilului de a  păstra în mod eficient relaţiile personale cu părinții, obligație ce trebuie îndeplinită de ambii părinți. Copiii, victime directe ale conflictului dintre părinți, sunt lăsați pradă unor riscuri psihologice grave, alienare parentală, ambivalenţă emoţională şi de dezvoltare a unui conflict de loialitate, accentuându-le un complex de vinovăție, de care ar fi trebuit să fie protejați tocmai de către părinți.
Situația legală prezentă se datorează în cea mai mare măsură ignorării unei resurse importante, expertiza psihologică. Toate aceste riscuri pot fi eliminate prin efectuarea unei expertize psihologice specializate și nu a unei anchete psihosociale formale, administrative, nespecializate.
Raportul de anchetă psihosocială nu poate elucida nici una dintre problemele copilului și a relației acestuia cu părinții săi. De multe ori, anchetele sunt administrate ca niște proceduri standard, reiau părți ale dialogului cu membrii familiei, raportează răspunsurile părinților drept concluzii ale anchetei și recrează în mod artificial climatul relațional existent, fără să poată prezenta realitatea factorilor psihologici prezenți.
Raportul de expertiză psihologică nu trebuie să fie înlocuit cu o simplă anchetă psihosocială, cu un act de constatare, care să sugereze magistratului soluția judiciară, ci trebuie să reprezinte rezultatul unei analize psihologice profesionale, eficiente atât pentru soluția judiciară, cât și pentru structura strategiei de abordare a condițiilor exercitării autorității părintești, de la aprobarea soluției judiciare.  Astfel, magistrații pot fi rezervați cu privire la soluția judiciară, ce urmează să fie aprobată, printr-o expertiză psihologică profesionistă, în care aceștia trebuie să stabilească obiectivele, a căror rezultate trebuie să  prezinte,într-o manieră eficientă și demonstrativă pentru magistrați, situația factorilor psihologici prezenți în relația copilului cu părinții săi/familia.

Dr. Ștefan Iulian Laurențiu

Președintele Institutului de Psihologie Judiciară


ARPCC REF: [ngo3097]


Colectivul ARPCC