articol preluat de la http://theoremaadleriana.blogspot.ro/2010/11/regula-celor-4-c-in-cuplu.html
M-am gândit
mult cu ce să încep analizele referitoare la cupluri, astfel încât informațiile
furnizate să fie și folositoare celor care citesc acest blog. Interesul pentru
psihologia cuplului s-a dovedit a fi majoritar in statistica pe care am
inițiat-o pe blog și unde voi ați răspuns. Într-adevăr, așa se întâmplă și la
scală largă. Problemele de cuplu aduc cei mai mulți clienți în cabinetul
psihoterapeutic și cele mai multe probleme cu care oamenii se întâlnesc în
viață provin din această sarcină a
vieții, numită iubire sau relație intimă.
Regula celor 4
C e o regulă de
aur a psihoterapeuților și a fost îndelung testată, validată și reanalizată. La
ce se referă această regulă? La nevoile fundamentale ale individului, nevoi ce
apar de la naștere și vor rămâne constante, în proporții diferite, pentru tot
restul vieții.
Vorbim de
nevoia omului de a Conta, de a se Conecta, de a Contribui și de a avea Curaj.
Fiecare din acești C are implicații atât la scală individuală, foarte personală
dar și la scală largă, socială: vrem,
in proporții diferite, să contăm atât pentru partenerul nostru cât și pentru
societate, domeniul profesional în care activăm, pentru familia lărgită
sau, în cazuri excepționale, pentru întreaga omenire. Vrem să avem sentimentul de contribuție atât "în
casă" cât și la nivel lărgit, cum am exemplificat mai devreme.
Totul este relativizat de ecuația personală. Pentru unii e suficient să comunice
bine doar cu partenerul de cuplu, pentru alții nevoia de a-și face cunoscute
ideile în întreaga societate este un drive esențial.
Aceste nevoi
sunt vitale pentru copilul mic: el caută să se conecteze cu familia lui, să se
atașeze de ea (dacă vreți, Teoria
Atașamentului, o teorie revoluționară în psihologie și psihoterapie, afirmă
chiar că bebelușii sunt condiționați biologic să se atașeze de părinții lor
pentru a obține îngrijire, hrană și apărarea în fața dușmanilor), să simtă că
are curaj (să plângă, să se bucure, să țipe, etc, iar mai târziu, în copilăria
mică, să aibă curaj să exploreze, să testeze realitatea și mediul), același
lucru aplicându-se pentru fiecare din cele patru elemente C.
Cum se leagă
aceste elemente vitale în copilărie cu relația de cuplu? Așa cum am spus,
aceste nevoi sunt valabile pentru toată viața și căutarea împlinirii lor nu se
oprește niciodată. Însă mai mult decât atât, aplicând această formulă pentru
relația de iubire, este important să rețineți și să vă gândiți la următorul
lucru: acel C care nu a fost împlinit în
copilărie va fi C-ul cheie pentru individ. El va căuta împlinirea și
satisfacerea C-ului neglijat în copilărie în primul rând în relația de cuplu.
Dacă părinții nu ți-au dat niciodată ocazia să contribui cu nimic la viața de
familie, nu ți-au atribuit niciun rol, nu ți-au alocat niciodată sarcini, nu
te-au implicat în proiecte de familie comune, sunt șanse foarte mari să ajungi
să crezi că ești fie inutil, fie incapabil, fie nesemnificativ. Și dacă vei fi
o persoană pe care această lipsă nu a înrăit o, vei căuta remedierea acestei
situații: un partener de viață cu care să te simți util, in relație cu care să
poți contribui, să poți construi și împlini scopuri sau proiecte comune.
Utilitatea
practică a acestei reguli se reduce la ceva foarte simplu și cu atât mai
benefic: analizându-vă atenți copilăria din prisma
celor 4 nevoi fundamentale, puteți identifica dacă există vreuna dintre acestea
"nebifată". Odată identificată, gândiți-vă dacă acel
lucru este ceea ce căutați în viață, în relație. Dacă remarcați că acel lucru
este nevoia pe care căutați s-o împliniți, este momentul să vă întrebați dacă
partenerul vostru vă împlinește această necesitate profundă. Dacă da, sunteți
un caz fericit și puteți merge mai departe: celelalte C-uri sunt împlinite? Are
partenerul grijă de ele? Cred că nu este cazul să specific că lucrăm cu nuanțe
și procente, iar nu termeni compleți, finiți, de 100%. Nevoile despre care
vorbim pot fi împlinite în proporție de 50%, sau 90% sau 10%. Aceste nuanțe fac
diferența. Mult succes la calcule!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu