Întrebare:
Sunt în divorţ şi consider că tatăl copilului alienează
parental pe copil. Practic, încă de la separarea noastră în fapt (ian 2012)
copilul pe lângă faptul că a fost prezent la toate agresiunile fizice şi
verbale împotriva mea, a fost informat şi implicat în absolut toate acţiunile
juridice ale tatălui împotriva mea: i s-a citit copilului de către tată acţiuni,
cereri reconvenţionale, plângeri făcute la poliţie etc. În aprilie tatăl
a luat copilul de la domiciliul conjugal şi nu a adus copilul acasă până în
prezent, ducând o campanie de denigrare şi de îndepărtare a copului de mine,
folosindu-se de el ca fiind unica lui armă. Anterior, timp de 4 luni de zile
copilul nostru a fost nevoit să doarmă cu tatăl şi cu bunica paternă în
dormitor iar eu şi mama în sufragerie. În acest interval de timp nu aveam voie
să mă apropii de copil, să-i fac baie sau să-i dau să mănânce. Este greu de
crezut sau de imaginat, dar aceasta este ,,drama mea’’. Aş dori să înţeleg dacă pot cere instanţei
autoritate exclusivă asupra copilului.
Răspuns:
În
mod cert implicarea copilului în procedurile judiciare de către un părinte este
un grav abuz emoţional. Părinţii ar trebui să ştie să îşi rezolve singuri
problemele, să le ţină departe de ochii şi urechile copilului şi să facă tot
posibilul ca minorul sub 14 ani să nu cunoască cauzele divorţului. Indiferent cât
de gravă ar fi greşit vreun partener, distrugerea imaginii acelui părinte în
ochii copilului său este o formă de abuz deosebit de gravă. Fără să pretindem că suntem « atoateştiutori »
vă putem totuşi recomanda să încercaţi:
1) Medierea pornită pe baze de egalitate – medierea e dovedită ştiinţific a avea rezultate
relativ bune în reducerea nivelului de conflict în familiile aflate în divorț.
Am publicat pe blog (blog.arpcc.ro) o serie de articole care arată de ce
considerăm că medierea poate ajuta. Sigur că nu în toate cazurile e posibilă.
Dar, dacă vă gândiţi la binele copilului dvs. credem că merită să încercaţi
această metodă. Menţionăm că noi nu câştigăm
bani din mediere (sau din recomandarea medierii). O recomandăm strict pentru că
am văzut-o funcţionând în cazurile personale.
În acest caz de conflict puternic e recomandat să apelaţi la mediatori
cu experienţă altfel riscaţi să nu obţineţi beneficiile scontate.
2) Consilierea
psihologică - De asemenea vă sugerăm să apelaţi la consilierea
psihologică a copilului. În măsura în care puteţi, încercaţi să apelaţi şi la
un psiholog de practică privată care să încerce să ajute copilul să depăşească
aceste tentative de alienare părintească.
Printaţi manualul despre alienarea părintească şi daţi-l DGASPC-ului şi
psihologului ca să se ştie problemele cu care se confruntă copilul dvs. şi să
se încerce rezolvarea lor pe parcursul şedinţelor.
3) Daţi şansa fostului dvs. partener să citească: O altă recomandare ar fi să îi sugeraţi fostului dvs.
partener să acceseze documentele din zona www.arpcc.ro/manuale (sunt acolo nişte broşuri cu caracter educativ – şi în
curând vom publica şi altele extrem de utile) pentru a înţelege mai bine aşteptările
pe care trebuie să le aibă ca şi părinte (ne)rezident. Nu ar strica să îi
printaţi şi oferiţi să citească manualul despre sindromul alienării părinteşti
care poate avea pe termen lung efecte extrem de nocive asupra psihicului
copilului. E posibil ca alienatorul principal să nu fie de fapt tatăl ci,
poate, bunica. Cel mai probabil şi tatăl şi bunica în cauză se tem vă vor
pierde copilul şi de aceea acționează astfel cum aţi precizat dvs.
Credem că autoritatea exclusivă este improbabil să o câştigaţi
dacă o cereţi. Şi nu arată că dvs. aţi fi mai dispusă spre colaborare decât
tatăl. Sugestia noastră ar fi să mai degrabă să vă asumaţi custodia comună ca
un dat şi să propuneţi tatălui
(prin mediator) :
Ø Autoritate exercitată în comun
Ø Un aranjament de tip custodie fizică comună în
care copilul să locuiască (să spunem) o săptămână cu mama şi o săptămână cu tatăl
(celălalt părinte având drept de vizitare de 1-2 zile pe săptămână, cu preluare
de la şcoală pt. a evita la maxim interacţiunile dintre dvs. şi predare a
copilului într-un loc public)
Ø Aveţi exemple de planuri parentale pe situl nostru la
adresa web www.arpcc.ro/wiki/plan-parental -- noi credem că odată pornită medierea (în măsura în
care cealaltă parte nu se va mai teme atât de mult că va pierde accesul al
copil, s-ar putea să găsiţi resursele de disponibilitate din partea tatălui
pentru a semna şi respecta un astfel de plan.
Un astfel de aranjament de tip custodie comună fizică ar
putea fi de natură să dezarmeze pe tată în bătălia pe care o duce cu dvs. şi să
deschidă calea unei rezolvări extrajudiciare a conflictului. E până la urmă în
interesul copilului dvs. să poată să vă acceseze şi pe unul şi pe altul. Cu
părere de rău trebuie să vă avertizăm că sistemul de protecţie a copilului
aflat în divorţ NU e suficient de puternic încât să vă ajute să finalizaţi
rapid această stare de conflict. Copilul va suferi extrem de mult, pentru mult
timp de acum înainte, în măsura în care nu veţi căuta o soluţie ”de altă natură”
decât cele încercate de dvs. până acum. Medierea şi custodia comună fizică ar
putea fi o astfel de soluţie de compromis care să elimine tensiunile la care e
supus copilul.
Menţionăm că aceasta nu este un sfat juridic ci o opinie
extrajudiciară. Prin urmare ne aşteptăm să nu utilizaţi această corespondenţa în
demersurile dvs.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu