vineri, 19 octombrie 2012

Declaratia de bune intentii a parintelui


Stimate domn, stimată doamnă,

ARPCC doreşte să propună tuturor instanţelor de minori din ţară utilizarea unei "declaraţii de bune intenţii" pe care părinţii să o semneze şi să o depună instanţei, ca parte a procedurilor de pe cale judiciară care privesc copiii. Practic judecătorul ar putea oferi părinţilor implicaţi să semneze benevol declaraţia ataşată, fără însă a-i obliga. Documentul s-ar putea găsi la orice birou de copiere acte din incinta instanţei.

Noi considerăm că atitudinea procesuală a fiecărui părinte (vizibilă şi prin respectiv semnarea sau nesemnarea acestei declaraţii de bune intenţii) ar trebui să constituie un element serios de luat în vedere atunci când, de exemplu, se stabileşte locuinţa copilului sau se decide cu privire la dimensionarea programelor de legături personale.

Recomandarea ARPCC se bazează pe presupunerea că tot mai multe instanţe vor începe să aplice principiul californian propus de către INM, principiu care este, de altfel, reflectat în criteriile propuse de CSM pentru stabilirea interesului superior al copilului:
”a. Disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copii şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă;  şi b. Disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt accesul în locuinţa sa;”  (a se vedea avizul CSM care menţionează acest criteriu)

Recomandarea este în linie ideea introducerii unor măsuri asiguratorii pentru garantarea legăturilor personale, idee pe care Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală Protecţia Copilului a introdus-o  în proiect de modificare a Legii 272/2004 (forma actuală a legii se poate descărca de aici)


Documentul are câteva avantaje:

  • Pentru unii părinţi un „contract” pe care îl semnează ei implică asumarea unei responsabilităţi, acestor părinţi le va fi mai greu să încalce o convenţie pe care au semnat-o în cunostiinta de cauză. Aceasta creşte şansele ca odată dată o sentinţă judecătorească, părintele să fie mai dispus să recunoască sentinţa şi să aplice prevederile ei.
  • Simplul fapt de a citi un document „oficial” îi educă pe părinţi cu privire la aşteptările pe care societatea le are de la ei în cazul în care vor deveni părinţi rezidenţi. Documentul ar putea avea un rol educativ foarte important.
  • Refuzul de a semna un astfel de document ar putea deveni un element de luat în seamă de către instanţă în stabilirea interesului superior al copilului (e contra firii că instanţa să acorde unui părinte dreptul de a găzdui statornic minorul în condiţiile în care părintele în cauza refuză să se angajeze în a respecta dreptul copilului la legături personale



Ne manifestăm speranţa că cât mai mulţi judecători vor îmbrăţişa voluntar aceasta recomandare gândită pentru a fi aliniată cu măsurile asigurătorii propuse de avizul CSM – vedeţi aici: http://blog.arpcc.ro/2012/08/punctul-8-din-avizul-csm-la-proiectul.html  (este vorba de aşa zisele "angajamente sau obligaţii acceptate faţă de instanţe;")

Cu deosebită consideraţie,
Codin Băltăgan, ARPCC


Note:
Textul declaraţiei se poate descărca de la adresa web

Despre principiul californian puteţi citi mai multe aici :
·         https://docs.google.com/file/d/0B-iOqOKLc35PN3phOVJpdTJrbGM/edit  (raportul conferinţei INM din 20.02.2012)




3 comentarii:

PLC spunea...

as propune a nu se forta nota cu accesul in casa celuilat parinte, poate in cazul sugarilor......e parerea mea, eu cred ca tine de bun simt ca fiecare sa avem intimitatea noastra dupa despartire; eventual se doreste ca cel nerezident sa si fie gazduit...sa fi fim un pic mai seriosi....

MP spunea...

Faza cu accesul in casa celuilalt parinte apare in lege, deci trebuie sa o accepti. Parintele celalalt nu este obligat sa fie de fata, chiar trebuie sa respecte dreptul la intimitate. Deci parintele "gazda" iti poate da acces la camera de zi sau oriunde considera, te lasa timpul stabilit si apoi te da afara. Contactul cu parintele se poate limita la buna, vrei un suc, pa. Intimitatea unui parinte dupa divort nu trebuie sa incalce drepturile copilului si nici ale celuilalt parinte implicat. Principiile legale condamna incalcarile pe care le face o persoana altei persoane, aceste principii nu condamna pe nimeni daca cineva are impresia ca viata nu e dreapta cu el. Daca nu ii convine situatia atunci poate cere autoritatea parentala unica sau poate renunta la pretentia de a fi vizitat copilul la casa lui si il poate aduce la casa celuilalt parinte, asteptand afara pana la terminarea timpului alocat. Solutii exista, sunt corect legale si normale.

MP spunea...

Legat de document, varianta asta suna bine, dar ar trebui corectata putin:
- faza cu activitatile pe care le are cu celalalt parinte este trasa de par - custodia comuna implica decizii comune si e posibil, de exemplu, ca celalalt parinte sa decida ca e bine ca copilul tau sa invete sa sara cu coarda elastica, activitate pe care o face impreuna cu parintele. Ce faci daca nu ti se transmite acest lucru si ti-l spune copilul, intamplator? E un pericol real pentru viata copilului. Da, e ok sa pastrezi textul cu spionatul.
- locuinta se poate modifica in timp, e gresit sa iti iei angajamentul pe o adresa.
- accesul la telefon - eu unul nu mai am telefon fix, chiar folosesc mai mult internetul pentru comunicare - trebuie corectat cu acces la mijloc de comunicare
- si la final , lipsirea peste noapte implica automat si pentru o singura noapte. ce faci daca parintii locuiesc la cateva ore distanta? stai jumate de zi pe drum doar ca sa stai si a doua zi pe drum. e bine sa aiba un inteles cu mai mult de 1 noapte si sa fie doar o informare asupra ofertei, nu o prioritizare.

Cele mai citite