Întrebare:
Am aprofundat cu interes materiale dvs. De pe blog, site, wiki, iurispedia,
juridice din două motive: 1. Sunt avocat 2. Sunt tată al unei fetiţe de 3 ani, în
acelaşi timp fiind în divorţ pedinte, iar soţia mea refuză orice mediere în
stabilirea unui acord parental echilibrat în cadrul custodiei comune, ea dorind
să părăsească domiciliul comun, bun propriu al meu, urmând să se stabilească în
alt oraş "pentru binele copilului". I am explicat tehnic ce presupune
divorţul, custodia comună(singurul lucru pe care îl acceptă) şi consecinţele neîncheierii
unui acord parental echitabil: 50%-50% timp alocat de fiecare părinte cu
copilul său 60-40%... În cadrul unei custodii legalo/fizice. Vă întreb cum
consideraţi oportună alocarea unui acord parental pentru o fetiţă de 3 ani, ataşată
în egală măsură de ambii părinţi, raportat la un program de legături de 50-50%
- custodie fizică? Precizez că eu am disponibilitatea şi dorinţă, ca tată, să
petrec cu fiica mea 2 săptămâni efective... Soţia mea doreşte în schimb să
devin doar tată de weekend.
Mulţumesc.
Mulţumesc.
Răspuns:
Cum probabil v-aţi dat seama, ideea de custodie comună (indiferent dacă e
fizică sau legală) implică ideea unui contact
regulat şi relativ frecvent al copilului cu ambii părinţi. Zeci de studii
arată că acest contact frecvent ajută la adaptarea copilului post-divorţ cu un
minim de traume. De asemenea, ţinând cont că până la vârsta de 5 ani e
important pentru copil să aibă o continuitate de locuire ar fi
indicat că minorul să nu fie bulversat de schimbări frecvente ale spaţiului de
locuire şi ale vecinătăţilor (de exemplu a parcului în care se joacă sau a grădiniţei
pe care o urmează) şi o continuitate de interacţiune cu persoanele
semnificative din viaţa lor (părinţii, bona, bunicii sau chiar copiii din
vecini). Prin urmare am încuraja părinţii :
1) să rămână relativ aproape unul de altul din punct de vedere al reşedinţelor
lor, astfel încât copilul să poată frecventa acelaşi parc/aceleaşi străzi/etc. Opţiunea unui părinte de pleca (cu copilul său
nu) în altă localitate este extrem de nocivă pentru copiii de vârste mici
care au nevoie ca persoanele
semnificative din viaţa lor să fie în preajma lor în mod constant, lucru pe
care distanţa fizică dintre cele 2 oraşe îl va face imposibil de realizat. O opţiune
interesantă pentru părinţii care nu au probleme financiare ar putea fi cea de
tip « Bird's nest custody
» necunoscută în România dar
utilizată în străinătate. Într-un astfel de aranjament părinţii au fiecare un
alt apartament iar copilul rămâne tot timpul pe loc în apartamentul său, părinţii
mutându-se perioade de câte 1 săptămâna în locuinţa copilului.
2) să încerce un aranjament în care au o singură bonă pentru copil (bona poate
fi elementul de stabilitate la care copilul să se poată raporta zi de zi). Dacă
această persoană este o persoană foarte competentă emoţional ar putea să ajute
foarte mult copilul din acest punct de vedere.
3) Să meargă pe un aranjament în care copilul să locuiască cu fiecare părinte
câte o săptămâna iar celălalt părinte să aibă posibilitatea efectivă ca în săptămâna
în care nu găzduieşte copilul să interacţioneze cu minorul pentru cel puţin 2
zile pe săptămâna pentru 3-5 ore (de exemplu să iasă în parc sau chiar să se
joace cu copilul în locuinţa celuilalt părinte). O situaţie în care fiecare
dintre cei doi părinţi ar fi accesibili pentru copil (prin intermediul
vizitelor) la fiecare 2-3 zile este de preferat pentru dezvoltarea emoţională a
copilului uneia în care copilul nu interacţionează cu unul dintre părinţi 7
zile la rând. Vă sugerăm în acest sens
planul parental de aici
(selectaţi planul "7/7+2 vizite săptămânale" sau chiar
să mergeţi pe un aranjament de tip "7/7+3 vizite săptămânale")
. Menţionăm că în opinia noastră planul 14/14
(chiar şi cu vizite săptămânale) este mai puţin util copiilor sub vârsta
de 5-6 ani decât planul 7/7.
Încheiem cu speranţa că dvs. şi soţia
dvs, veţi găsi resursele de a încheia un aranjament în beneficiul copilului
dvs. În măsura în care dvs. personal doriți să contribuiți la îmbunătățirea practicilor din domeniu, vă sugerăm să vă alăturați grupului nostru. Sunt încă multe lucruri de făcut pentru ca impune bunele practici în jurisprudența românească relativ la relațiile părinți-copiii post-divorț.
Codin Băltăgan, ARPCC.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu