De Marin Pana | 24.8.2012 .
(articol
preluat de la adreesa web http://cursdeguvernare.ro/beneficiile-pentru-copii-din-cateva-tari-ue-si-marea-problema-a-romaniei.html)
Guvernul german tocmai pregătește o lege prin care să fie alocați bani pentru mamele dispuse
să stea acasă și să-și crească copii până la vârsta de 3 ani. Motivele sunt mai
multe – între altele, capacitatea redusă a sistemului de creșe – dar rațiunea
principală se referă la marea problemă a Europei: scăderea demografică. Iar
încurajarea natalității prin sprijin financiar acordat familiilor s-a dovedit a
fi o măsură care funcționează.
Diferența între
sumele acordate copiilor în vestul Europei și cele din România este de peste 10
la 1, câteva exemple din legislația occidentală fiind edificatoare în acest
sens. Fără măsuri fiscale în favoarea noii generații, ne vom confrunta cu mari
probleme pe termen mediu și lung: o problemă de încurajare a natalităţii, de întinerire
a populaţiei, de demografie. În definitiv, o investiţie în contribuţiile
viitoare la bugetele sociale.
La fel ca marea
majoritate a ţărilor europene, Germania acordă sume de bani egale pentru
fiecare copil persoanei care are copilul în întreţinere. Plăţile alocaţiilor (
Kindergeld) se fac în urma aprobării unei cereri adresate agenţiilor familiale
care funcţionează la nivel local (Famillienkasse).
Suma este de
154 euro (aproximativ 700 lei)/copil/lună pentru fiecare din primii trei copii
şi 179 euro (800 lei)/copil/lună pentru fiecare din următorii, de la al
patrulea în sus. Este ca şi cum un român ar beneficia de scutire de impozit
pentru circa 4.300 lei ( 5.000 lei) de fiecare copil.
În Irlanda,
fiecare din primii doi copii este susţinut de stat cu 150 euro, iar de al
treilea în sus cu 187 euro.
Finlanda acordă 100
euro pentru primul copil, 111 euro pentru al doilea, 142 euro pentru al
treilea, 162 euro pentru al patrulea şi câte 183 euro de la al cincilea în sus.
Danemarca acordă banii
şi în funcţie de vârsta copilului. Astfel, între 0 şi 2 ani, cuantumul lunar al
alocaţiei este de 190 euro (plata se face trimestrial în coroane daneze, cursul
de conversie folosit a fost 1 euro = 7,46 coroane). Între 3 şi 6 ani, alocaţia
care revine lunar este de 150 euro iar după 7 ani scade cu puţin sub 120 euro.
România
Exemplele ar
putea continua, dar ideea de bază este atenția deosebită acordată de
sistemele sociale vest-europene generației viitoare. Nu doar la nivel
declarativ, ci cât se poate de concret, la nivelul sumelor acordate, care
depășesc cu mult pe cele acordate de statul român, chiar dacă se ține cont de
diferența de nivel de trai.
Practic,
exprimat în euro, diferența este de un ordin de mărime, adică 10 la 1.
În varianta
românească, deducerea pentru un copil aflat în întreţinere se ridică la cel
mult 100 lei ( echivalentul unui beneficiu sub forma banilor rămaşi la
contribuabil de 16 lei sau 3,67 euro). La care se adaugă doar 42 lei, adică
9,65 euro. Per total, ceva mai mult de 13 euro.
Asta dacă nu
cumva părintele face parte din categoria considerată prea bogată pentru
deduceri ( de la 2.520 lei sau 566 euro pe lună), caz în care pentru copilul
aflat în întreținere nu mai beneficiază de nici un fel de deducere.
De la această
abordare și până la plasarea în fruntea clasamentului sărăciei la copii la
nivelul UE nu mai este decât un pas. Majorarea sumelor acordate ar fi necesară
dar nu și suficientă, fiind de preferat deducerea unor sume consistente pentru
cei care lucrează și nu acordarea nediferențiată de bani unor părinți, care, pe
alocuri, trăiesc exact de pe urma alocației. Asta pentru a stimula creșterea
numărului de copii care să poată avea un nivel de trai decent și care să poată contribui ulterior la susținerea viitoarelor generații de
pensionari, nu să încarce și mai
mult factura socială ca urmare a nivelului scăzut de pregătire și ridicat de
evaziune sau infracționalitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu