ÎNTREBARE:
Va cer ajutorul/sfatul pentru copilul meu,
pentru siguranta ei atat fizica cat si psihica. O sa va relatez cat mai succint
povestea mea si a copilului meu, pentru
a putea intelege prin ceea ce trece copilul meu. [...]
In prezent ne aflam inca in proces de divort,
am facut avut si o ordonanta presedentiala pe rol la judecatoria cornetu,
hotararea fiind ca am dreptul sa imi vad copilul doua weekend-uri pe luna, de
vineri ora 15 pana duminica ora 20. Am recurs la aceasta ordonanta deoarece un
divort fiind atat de anevoios s-a intins pe atat de multe luni, atat de multe
luni in care eu nu am putut sa imi vad copilul pentru ca mama sa nu mi-a permis
acest lucru, luni de zile in care mama copilului meu si femeia pe care am
iubito a incercat sa ma darame pe toate(material, emotional, etc.), dar mai
ales sa faca din mine "Omul negru" in ochii copilului meu. Copilul
are 4 ani, va face 5 ani in curand. [...]
Astazi este al treilea weekend de cand a
intrat in vigoare hotararea judecatoreasca. Si este a doua oara cand eu nu am
putut sa imi iau copilul.
Prima oara, pe data de 20 aprilie, am reusit
sa o iau, plangand dupa mama sa. Aceasta nu s-a lasat impresionata si a izbito
pe scaunul masinii mele spunandu-i"du-te daca asa vrea taicatu". [...]
Pe data de 4 mai am fost din nou sa o iau, cu speranta ca de data aceasta va fi
mai bine si mai usor pentru ea. Din pacate m-am lovit de aceeasi reactie a sa,
plangea si imi spunea ca nu mai vrea sa mai vina la mine ca i-am facut numai
rau. Am incercat, am insistat, aproximativ jumatate de ora, dupa care sotia mea
a sunat din nou la politie sub pretextul unui scandal la adresa unde locuieste.
Un echipaj de politie a sosit in aproximativ 10 minute, a constat faptul ca nu
este nici un scandal, au trecut peste hotararea judecatoreasca si mi-au spus sa
las copilul jos pentru ca plange. Fetita mea, obisnuita fiind cu prezenta
politiei, mi-a spus "uite ca a venit politia, vezi ca nu poti sa ma
iei!!!".
Astazi a fost a treia oara cand am mers dupa
copilul meu. Am mers impreuna cu un psiholog de la DGASPC, pentru a face
tranzitia cat mai usoara copilului meu. Din pacate psihologul nu a putut face
altceva decat sa constate ca fetita mea de 4 ani si 11 luni, este traumatizata
psihic de catre mama sa, ca nu poate distinge intre ceea ce este bine si ce
este rau si ca tot ceea ce ii spune mama sa despre mine este considerat adevar
pentru fetita. Am nevoie de ajutorul pentru ca Andreea sa poata fi ajutata.
Ce parghie legala pot folosi pentru a obtine
custodia copilului meu?
Cine ma poate ajuta sa pun in aplicare
aceasta hotarare judecatoreasca?
RASPUNS:
Cateva sugestii:
1.
Printati manualul de PAS si dati-l politistilor sa citeasca. Cititi-l dvs ca sa
vedeti cum sa discutati cu un copil alienat si cu mama alienatoare.
2. Vorbiti
cu seful politiei, cereti numele politistilor iar apoi cereti sa va confirme ca
au fost la fata locului si ca mama nu a respectat hotararea. Apoi de fiecare
data cand va refuza transferul copilului, sunati la 112 si cereti Asistenta
politiei care TREBUIE sa vina. E si datoria lor sa se asigure ca legea e
respectata (iar legea da parintilor dreptul sa acceseze cópii lor) si ca
sentintejel judecatoresti sunt executate de asemenea (ei o sa zica ca NU e
datoria lor doar ca sa se scape de o situatie ingrata)
3. Pentru
un copil de aceasta varsta (care merge deja la gradinita) a fi separat de mama
lui nu reprezinta o trauma psihica ... e evident ca minorul e alienat. Si
evident ca tipa si face scandal ca sa santajeze emotional pe adultii care sunt
de fata. Nici politia nici DGASPC-ul nu ar trebui sa accepte astfel de lucruri
4. Mama
trebuie sa imbrace copilul, sa ii spuna ca TREBUIE sa mearga cu tata, sa scoata
copilul din casa (daca sta la bloc) si sa inchida usa in urma lui lasadu-va cu
minorul singuri. Atunci intr-adevar poate clama ca respecta dreptul dvs. la
legaturi personale. Altfel se considera REFUZ si politia ar trebui inclusive sa
ii scrie o amenda d-nei in cauza. Daca sunt trei REFUZURI deja puteti sa
deschideti un process penal pentru nerespectarea art. 307 CP (dar insistati și aveți executări silite în acest sens veți pune o presiune pe
mama alienatoare pentru a respecta decizia instantei judecatoresti)
5. Puteti
obtine de la politie adeverinte de interventie care sa arate refuzul mamei de
preda copilul. Incercati, de asemenea, sa aveti si 1-2 martori care sa poata
depune marturie apoi la procesul pe fond (in care sa cereti stabilirea
locuintei copilului la dvs.) si la cel penal
6. Învestiti sentinta cu formula executorie (e o procedura la judecatorie) pentru
ca apoi sa poata sa va asiste si un executor judecatoresc cu dvs. care poate
constata refuzul si penalize mama
7.
Continuati sa insistati sa preluati copilul. E dreptul lui (chiar daca acum,
alienat, nu stie) si al dvs. de a fi alaturi de dvs. Renuntarea nu e o solutie.
89 de comentarii:
Sa nu uitam ca un copil poate fi pregatit pt. audiere de nici unul, de unul sau ambii parinti sau rude apropiate.
Imi spunea un copil: "Tata nu ma mai iubeste fiindca are o prietena".
Din acest motiv nu privea cu entuziasm intalnirile.
Este posibil ca aceasta idee sa ii fie indusa?
Copilul poate fi manipulat. Problema e ca judecatorii care il audiaza nu au timp si nici chef sa testeze in ce sens si cine l-a manipulat si sa penalizeze drastic pe cel ce manipuleaza sau alieneaza copilul.
Principiul californian ar rezolva de la sine aceasta problema repede si usor.
- copilul poate fi manipulat dc are un parinte cretin;
- insa copilul are memorie, copilul are sentimente, copilul nu minte;
- o pers. cu o minima experienta si un pic de istetime vede aceste lucruri;
- eu cred ca orice judecator poate obs. asa ceva si sa tina cont in decizia sa.
- nu tratati copii ca pers. fara discernamant
Buna ziua.
Am o sentinta custodie comuna, dar pe care mama o ignora cu perserverenta, afirmand ca "NORMAL, este ca copilul sa stea MAI MULT cu MAMA, decat cu TATAL !".
Dar, ce se intampla cand copilul de 8 ani, afirma si sustine ca vrea sa stea mai multe zile cu tatal lui ?
Cum pot impiedica o sentinta de suplinire acord viza turistica pentru un minor de 8 ani, care de fapt mascheaza o intentie de emigrare in SUA sau Canada ? Justitia nu citeste cu atentie inscrisurile pe care le-am depus la dosar, acestea dovedind usurinta cu care actualul sot, cetatean american, poate "reintregi" familia pe teritoriul american.
1. Daca sunteit divorta tpe CFAM:
obtineti autoritate parinteasc comuna (proces) si apoi va opuneti calatoriei in SUA.
2. Daca nu sunteti inca divortati sau ati divortat pe NCC: dati consemn la frontiera precum ca suspectati o positibla tentativa de rapire internationala (exista modele la www.arpcc.ro/modele
Nu semnati hartia notariala de accept pt iesirea din tara.
daca aveti sentinta pe custodie comuna si nu e definit un progrram de legaturi personale puteti interactiona nestingherit.
In masura in care mama totusi va refuza accesul la copil faceti cerere de stabilire program de legaturi personale. In acest caz daca copilul spune ca vrea sa stea mai mult timp cu dvs sunt sanse mari ca instant asa va acorde un program mai larg. Cu ocazia divortului depuneti instantei recomandarea ARPCC #1 disponibila pe site cu privire la dimensionarea optima a programului de legaturi personale. De asemene aputeti depune o serie de mateirale (disponibile in biblioteca arpcc) care arata importanta pentru copil de a petrece timp cu ambii parinti. (mai mult decat clasicul "un wekeend la 2 saptamani"). Vezi Kelly.
Buna seara, sunt divortat de aprox un an, timp in care mama fetitei mele refuza vehement sa ma lase sa imi vad fetita in varsta de doar 7 ani.Specific ca am divortat la notar, de comun acord si am dreptul legal sa o vad de doua ori pe luna si sa o iau in vacante sa locuiasca cu mine.De cand am incheiat divortul fosta sotie imi raspunde la fiecare cerere de a-mi vedea copilul cu problemele de cuplu pe care le-am avut si si imi spune ca nu merit sa fiu tata si considera ca mi-am parasit copilul daca am divortat de ea.O invata lucruri urate despre mine , o invata sa imi vorbeasca urat si nu ma pot apropia de ea cu toate ca sunt sigur ca este montata de mama ei.Intr-un an mi-am vazut copilul doar de 2 ori.Imi este frica sa merg la politie din cauza reactie pe care ar putea sa o aiba fetita in urma spuselor mamei ei.Ce ma spatuiti?Multumesc anticipat, Richard
Din pacate divorturile notariale nu par sa aiba o "formula executorie". Incercati sa mergeti cu martori sa luati copilul si daca nu va lasa, apelati totusi la politie (dar o sa fiti surprinsi cat de slab reacitioneaza politia -- sau deloc) si va pot fi probe intr-un eventual proces de restabilire a locuitnei copilului la dvs. Daca faceti presiuni mari fata de politie veti obtine poate si o copie dupa PV-ul de inerventie. Dupa X ocazii puteti merge pe calea penala (care insa e putin avantajoasa - procurorii dau NUP pe banda rulanta pe motiv ca "nu pot domn'e sa o bag in puscarie pe o mama care creste singrua copilul)"). Cert este ca daca nu reactionati -- copilul "va va uita". Copilul se ataseaza de cel cu care sta. Deci timpul va fi curge in defavoarea relatiei cu dvs. O posibila cale: mergeti si luati copilul direct de la scoala --- avand autoritate parinteasca comuna aveti tot dreptul, Incercati sa faceti asta de vinerea si poate (cel putin o data - in timpul saptamanii). Astfel nu o sa trebuiasca sa mergeti la mama acasa ca "ea sa va dea copilul. Daca scoala va refuza puteti sa ii dati in judecata (sau chiar in proces penal) si castigati sigur ... nu au voie sa restrictioneze relatia dvs cu copilul. Separat incercati o mediere (neaparat cu un mediator care e si bun psiholog) sau o consiliere psihologica. Este evident ca "divortul" dvs nu s-a incheiat dpdv psihologic. In rest: cititi ce am pus pe site - sunt multe idei -- dvs cunoasteti situatia concreta cel mai bine si puteti vedea ce se are sanse sa se potriveasca copilului dvs. Poate mai donati si dvs 2% din impozitul pe venit catre asociatie sau chiar va oferiti timp voluntar sau donatii.... cu cat mai mult iparinti inteleg ca si dansii trebuie sa faca ceva pentru a propasi societatea cu atat mai mult vom putea schimba legislatia, jurisprudenta, conceptiile din cadrul DGASPC si din politie.
Nu stiu daca e de actualitate blogul sau nu, am dat intamplator peste articol si nu pot totusi sa trec mai departe fara sa scriu si eu la subiect.
Sunt absolut siderata de "recomandarile" facute referitor la cum ar trebui sa se procedeze atunci cand copilul refuza sa plece cu parintele sau.
Intamplator, ma aflu exact in aceasta situatie, fiica mea de 5 ani refuza sa plece cu tatal ei 2-3 ore in weekend. Mentionez ca in ciuda faptului ca tatal ei timp de 5 ani de zile nu a dorit sa-si construiasca o relatie cu cea mica, eu in incercarea de a-i pastra celei mici un echilibru emotional si de a-i crea o imagine frumoasa despre tatal ei, niciodata nu am influentat-o in ici un fel decat in bine. De la divort, cea mica a plecat de cateva ori cu tatal ei, insa acum refuza cu indarjire, spunandu-mi ca nu ii place deloc cu el. Pana acum am avut parte de intelegerea lui atunci cand s-a lovit de refuzul ei de a pleca, a ramas acasa si s-au mai jucat. Ideea e ca copiii nu sunt animale, au sentimente, stiu sa discearna, simt multe lucruri, fostul meu sot nu stie cum sa vorbeasca cu ea, sa se joace, etc. Stau acum si ma intreb ce voi face atunci cand el va cauta si va citi articole ca cel de fata, cand va fi incurajat sa ia copilul pe sus, iar eu eventual voi fi amendata pentru ca refuz sa-mi vad copilul urland cu jale sa nu-l las sa plece de langa mine.
Sunt absolut consternata de continutul articolului. Sunt fel de fel de situatii iar generalizarile nu fac bine nimanui, in special copiilor.
E trist ce se intampla.
Bună ziua,
Din păcate sindromul de alineare parentală (voită sau involuntară e foarte raspandit în România). Nu cunoaştem cazul dvs personal şi nici nu vom intra în el. Se întâmpla însă f. des şi în f, multe cazuri. de cele mai multe ori părintele rezident utilizează exact genul de argumentaţie utilizat de dvs:
- tatăl e insensibil
- tatăl nu s-a interesat X ani de copii
- tatăl şicanează
- copilul nu vrea să vină şi e nu e normal să îl forţăm deoarece e o fiinţă care poate gândi pentru sine,
etc. Nu afirm că dvs personal vă alienaţi copilul ci că argumentaţia "seamănă" cumva.
Sunteţi convinsă că personal dvs faceţi eforturi pentru a stimula copilul să se întâlnească cu tatăl. De exemplu:
-- îi sugeraţi zilnic să îl sune pe tata
-- eventual îi asiguraţi copilulului că poate să se vadă zilnic cu copilul prin intermediul calculatorului (de ex. pe Skype)
-- îl reasiguraţi pe copil că e important să meargă la tată în vizită şi că după X zile se va întoarce
-- sunteţi dvs personal fermă cu copilul (în sensul de a nu îi da opţiunea să refuze) în sensul că minorul TREBUIE să meargă cu tata. De exemplu dacă nu vrea la gradi - ce faceţi -- lăsaţi copilul să rămână acasă sau îl îmbrăcaţi şi îl duceţi la grădiniţă indiferent de cât de "plângăcios" este.
-- trimiteţi regulat tatălui informaţii despre copil - ce a mai mâncat, ce face cu prietenii, ce a făcut la grădiniţă,
-- sugeraţi tatălui anumite teme de conversaţie (pe măsura vârstei copilului şi a activităţilor sale) cu care să refacă legătură emoţională cu copilul
-- vă oferiţi de exemplu să transportaţi dvs copilul la locuinţa tatălui (eventual îi daţi şi mâncare, hăinuţe, corespunzătoare)
-- aţi propus tatălui să mergeţi împreună (dvs şi el) la o consiliere parentală şi eventual utilizaţi împreună sfaturile unui psiholog?
-- aţi propus tatălui să preia copilul direct de al grădiniţă, aţi explicat acest lucru fetiţei din timp
Sunt multe lucruri pe care o mamă le poate face pentru a reface legăturile părtineşti cu tatăl. Simplu fapt că tatăl insistă să o vadă arată că îi pasă de copil şi (aşa cum ştie dânsul) încearcă să fie o figură prezentă în viaţa lui. Poate dvs nu vi se pare prea în regulă dar vă asigurăm că un copil are nevoie de astfel de legături de ataşament cu fiecare dintre cei doi părinţi.
Vă recomandăm, cu titlu de exerciţiu să citiţi noua lege 272/2004 modificată:
http://blog.arpcc.ro/2013/10/legea-2722004-analiza-comparativa-fata.html
apare acolo un paragraf interesant cu privie la obligaţia pozitivă a părintelui rezident de a STIMULA legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte. Asta înseamnă să fiţi activă în sensul de a păstra aceste legături:
"(3) Părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin. (1)."
Cu deosebită consideraţie.
Colectivul ARPCC
Dragă Anonim din 06.11.2013, 13:34
Spuneți:"timp de 5 ani de zile nu a dorit sa-si construiasca o relatie cu cea mica" și în același timp "cea mica a plecat de cateva ori cu tatal ei".
Mai spuneți un lucru:"fiica mea de 5 ani refuza sa plece cu tatal ei 2-3 ore in weekend."
Dumneavoastră care spuneți:"eu in incercarea de a-i pastra celei mici un echilibru emotional si de a-i crea o imagine frumoasa despre tatal ei, niciodata nu am influentat-o in nici un fel decat in bine." v-aș întreba ce soluții vedeți? Credeți că 2-3 ore la un copil de 5 ani sunt suficiente pt continuarea sau consolidarea relației? Dacă preocuparea dvs este cea de mai sus, poate ne povestiți cum într-un weekend ați mers împreună cu fostul partener de viață într-o excursie sau ați petrecut un weekend împreună cu copilul dvs tocmai ca să "păstrați un echilibru emoțional copilului". Aștept personal un mesaj din partea dvs. în care să ne spuneți că petreceți 50%-50% (mama-tata) din timp cu fiica dvs și pt "niciodata nu am influentat-o in nici un fel decat in bine" să ne spuneți că prin ducerea la îndeplinire a acestui deziderat minunat în decurs de un an de zile fiica dumneavoastră stă peste programul dat de instanță cu tatăl ei. Ați fi un exemplu minunat pt alți părinți. O întrebare foarte in secret(că tot nu ne aude nimeni) Ce credeți că va gândi copilul la 30 de ani ?
Buna seara.
Am si eu o nedumerire. .sunt mama unui baietel de 3 ani..divortata la notariat de cand copilul avea 6 luni.Tatal are voie sa il vada de 3 ori pe saptamana.initial..venea in vizita acasa ..numai ca limbajul lui era si inca este foarte obscen fata de mine..de fata cu copilul. ..motiv pentru care am stabilit sa nu mai aiba acces in casa (dupa oce a incercat sa si fure din casa).acum copilul ma intreaba..de ce
Tsti nu vine la mine acasa? De ce v ati suparat pe el? In conditiile in care eu il incurajez sa vorbeasca si sa se duca sa petreaca timpul cu el..chiar uneori eu il sun cand trece o saptamana si nu vine.... (nu am timp)..
Iar atunci cand ne intalnim sa I dau bagajelul si sa I mais dpun ce a mai facut din,, taci, proasto, vrei sa-ti fut una imi scuuzati expresiile..de fata cu copilul
Cum sa procedez in situatia aceasta?
E normal ca el sa auda asa ceva din partea lui? Vorbim despre un inconstient pe care chiar nu l intereseaza impactul psihologic pe care il are asupra copilului lui si nu are pic de respect fata de mine..lucru prea putin important pt mine in momentul de fata. ..
Nu vreau sa - l indepartez sub nicibo gorma de copil..vreau doar sa aiba o atitudine normala fata de el si sa pasrreze el o relatie normala. ..m am gandit ca prezenta unui asistent social l ar putea responsabiliza..cum pot proced multumesc si sper ca m am facut inteleasa.
Ne bucură să auzim că vă nu vă doriţi să îndepărtaţi pe copil de tată. Chiar şi un tată violent în limbaj pentru o anumită perioadă de timp (înţelegem că nu la adresa copilulului) e un tată mai bun decât un tată absent pentru următorii 15-20 de ani. Încercaţi să limitaţi interacţiunea între dvs şi el pentru o vreme. Divorţul este un eveniment dureros pentru toţi participanţii şi asta poate fi explicaţia pentru starea de nervozitate a dânsului. Propuneţi de exemplu să ia copilul de la grădiniţă sau să duceţi dvs copilul la dânsul. Eventual dacă puteţi găsi temporar un aranjament ca o persoană de încredere (pe care şi fostul soţ o respectă) să asigure transferul copilului poate fi util. Nu vă recomandăm să opriţi întâlnirile copil-tată dar sugeraţi să se realizeze în altă parte (de exemplu la apartamentul tatălui sau în parc, la mall, la locul de joacă, etc.). Explicaţi-i exact acest lucru: că ştiţi că e supărat dar că exprimarea supărării de faţă cu copilul nu credeţi că ajută. Faceţi de aşa natură încât mail-ul dvs sau comunicarea să arate sinceritate şi să încercaţi pe cât posibil ca dânsul a nu se simtă atacat. Cu timpul domnul fost se va linişti, să sperăm.
Unele familii apelează la e-mail pt comunicări, pentru a evita exact genul de apelative care se pot arunca pe telefon sau pe discuţiile faţă în faţă. Ar putea fi o idee. Încercaţi să explicaţi exact asta:
1- că nu vă simţiţi bine când vă vorbeşte urât
2- că aveţi un copil frumos şi e păcat că acest copil a sufere pentru că dvs aţi avut neînţeleggeri
3- că îl rugaţi să limitaţi contactele pentru o vreme (între dvs şi el) dar că îi propuneţi această posibilitate de a prelua copilul printr-un intermediar, eventual, ca o formă de a arăta că exact această e intenţia, nu îndepărtarea tatălui de copil, oferiţii să găzduiască în acele zile copilul peste noapte şi să ducă el copilul la grădiniţă. în străinătate astfel de aranjamente sunt dese ca evitare a contactului - dvs duceţi copilul al grădiniţă, el îl preia dupămasa şi îl readuce a doua zi la grădiniţă pentru ca dupămasa următoare să îl preluaţi dvs.
4- că vă doriţi să colaboraţi cu dânsul privitor la creşterea copilului
5- deseori ajută să apreciaţi lucrurile bune pe care le face (chiar şi faptul a vine la copil - în sine arată că îi pasă de copil, etc.) vorba bună mult aduce.
6- desigur că dacă lucrurile nu se atenuează puteţi apela la o încercare de reconciliere - cu un psiholog de exemplu, ideal unul specializat pe terapia de cuplu. De cele mai multe ori aceste tipuri de comportamente agresive verbale pot fi expresia faptului a divorţul nu a fost "consumat" din punct de vedere psihologic.
7- găsiţi persoane de încredere ale fostului soţ cu care să explicaţi şi situaţia şi să le cereţi şi dânşilor sfatul despre cum să procedaţi astfel încât fostul soţ să nu se simtă îndepărtat de copil dar să evitaţi situaţiile în care puteţi fi atacată verbal de el ca urmare a vizitelor.
cu speranţa ca lucrurile se vor linişti
Colectivul ARPCC
Va multumesc mult pentru raspuns...unele din sfaturile date de dumneavoastra le am pus deja in practica..voi incerca sa evit si orice discutie directa cu el ...
Buna ziua ! Scuzati-ma ca intervin..dar tot ce vad aici este ca in tara asta nimeni nu ia in considerare Drepturile Copilului. Acesta este tratat ca un obiect si tarat de ici si colo si nimeni nu-l ia in seama ce doreste si ce simte. Si asa se rezolva ca vin niste psihologi care dupa aceea vor sa-i stearga creierul cu tot felul de prostii. Orgoliul unor parinti ( in majoritatea cazurilor Tatici)care printr-un joc teatral isi vor copiii este trecut de orice limita. Sper ca in tara asta odata va ajunge precum in tarile civilizate ca si copilul poate sa aiba drepturi si sa-si dea in judecta acesti tip de parinti. Si tot odata ar trebuii facute si teste de competenta psihica ca cine ii apt pentru a fi parinte deoarece multi sociopati se ascund sub acest drept parintesc.
Lege de 2 lei, blog de 2 lei.
Ii plang pe "bietii" tatici care sunt impiedicati de mame sa isi vada copiii pe care atat ii iubesc!
Ii iubesc atat de tare incat s-au trezit dupa x ani ca de fapt.....au copii, stupoare!
Mamele apoi sunt numite alienatoare, pentru ca....nu-i asa, n-au facut decat sa fie alaturi de copil 24 de ore din 24, sa-i aline suferintele, sa-l vegheze noapte de noapte cand e bolnav, etc. etc.
Ei, si apoi mama se trezeste ca ea de fapt e alienatoare si aude ca nu l-a lasat pe "bietul" tatic sa-si construiasca relatia cu copilul....chit ca ea in timp ce el mai copilarea, era ocupata cu serviciul, copilul, gradinita, bolile, supravietuirea.
Si pentru ca legea e atat de corecta, ea are apoi obligatia sa isi convinga copilul sa aiba o relatie cu un strain care si-a dovedit de atatea ori iresponsabilitatea si in care nu are incredere sa ii predea copilul.
Sunt multe de comentat dar ma opresc aici cu alienarea mea.
Va doresc succes in traumatizarea copiilor vostri.
Tot ce pot sa va spun este ca va subestimati copiii.
Au capacitatea de a gandi singuri, de a-si forma opinii. Nu sunt animale si stiu perfect ce e mai bine pentru ei.
Comparatia cu gradinita mi se pare jenanta.
Consolati-va in continuare cu faptul ca sunteti niste victime....
Ultimul comentariu este al unei persoane inguste rau la minte. Nu toti tatii sunt lafel sau cum nu toate mamele sunt lafel. Referitor la un alt caz de divort la notar, in momentul in care mama nu vrea sa respecte intelegerea facuta cu privire la programul de vizitare, politia este inexistenta. Mai exact nu se implica, dupa un apel la 112 o duduie intepata mi-a zis ca daca am o problema sa ma duc sa depun o plangere si apoi sa ma adresez in instanta. La rugamintea mea de a trimite un echipaj de politie aceasta mi-a zis ca pentru atata lucru nu se deplaseaza. La insistentele mele ea ma intreaba daca poate sa ma mai ajute cu ceva, dupa care o seara buna ! SI MI-A INCHIS TELEFONUL . ...siguranta si incredere
Pun pariu ca "Anonim" de mai sus este fosta mea sotie. Comentariul este punct cu punct din replicile ei. "Custodie Comuna" a raspuns perfect mai jos.
Tot pe aceiasi persoana o suspectez :), serios, parca sunt trase la xerox replicile.
De ce nu faceti ce sugera comentariul "Custodie Comuna" de mai sus?
In mod sigur vor fi niste suprize foarte placute legate de relatia copil-tata.
Iresponsabilitate este un termen foarte vag, de ce nu detaliati? Sa vedem despre ce vorba la modul concret, fapte.
Ma surprinde faptul ca raspunsurile dumneavostra acopera numai partea juridica a problemei fara a tine cont de latura emotionala care exista in aceasta speta. De unde stim ca mama a montat copilul impotriva tatalui ? De la tata ? sa nu uitam ca fiecare poveste are trei variante, a lui, a ei, si varianta corecta. Suntem siguri ca acest tata ne ofera toate informatiile ? Daca este numai o parere a lui cauzata de neglijenta fata de copil . Chiar si de ar fi asa, singura varianta este politia ? Folosirea mijloacelor legale nu rezolva problema ci, din contra, adanceste prapastia intre parinti iar custodia aceea comuna isi va micsora sansele sa functioneze. Daca tatal, care va solicita sfatul, va urma recomandarile dumneavostra, cine va fi el in ochii copilului sau ? Cel care vine sa il ia cu forta ? Cu politia ? Vrea cineva sa fie vazut astfel de propriul copil ? La ce ajuta supunerea copilului la asemenea traume ? De ce trebuie sa alegem intre doua rele ( copil fara prezenta tatalui sau prezenta tatalui cu forta) cand se poate si fara ? Medierea inca nu este inteleasa de societate iar profilul sau psiho-juridic trebuie explicat mai mult.
Doamna sunt un tata exact in postura fostului dumneavoastra sot. Sincer as vrea sa va vad face to face si sa va zic vreo doua si sa nu ma ascund dupa tastatura asta. Aveti o doza de nesimtire care invaluita de cuvinte induiosatoare vreti sa scoate ti in evidenta faptul ca tatal este un nemernic. Ori va intreb eu daca tatal isi cauta copilul inseamna ca e nemerni?Nu cumva are ceva sentimente fata de minor?. Si dumneavoastra ca toate mamele in aceasta situatie a ti dorii o pensie de intretinere cat mai mare si in rest tampitul sa nu ne deranjeze. Vreti sa va reface ti vietile si turuiti aici de echilibre emotionale si alte baliverne. Copii trebuie sa stie ca au tata si nimeni nu are voie sa se interpuna in relatia tata-copil. I ati spalat creierul la saracul copil si e normal sa gandeasca in felul in care spune ti. Ma indignati profund la fel ca si fosta mea sotie. Sfaturile de aici ar trebui sa fie urmate de toti tatii si sa nu piarda legatura cu copii datorita unor mame nenorocite care nu urmaresc decat sa le fie lor bine. Bine ar fii sa creasca copii astia armonios si sa ajunga sa va dea un flit pentru atitudinea asta marsava care o ave ti fata de cel care a avut un rol decisiv in aparita lor. Aveti dreptate copii nu sunt animale ci mamele care se opun relatiilor dintre tati si copii sunt niste animale care ar trebui domesticite. Ce o sa va face ti? Intrebari imbecile. Cat copilul e la tata pute ti sa curvariti sau orice alte pasiuni ave ti. Va ascunde ti asa zisele suferinte dupa niste bieti copii. SUNTE TI JALNICE. Vrem si noi TATII sa ne punem accentul pe educatia acestor copii. Vrem si noi sa facem parte din viata lor. Dar ne lovim de aceste bariere impuse de mame inconstiente. Nu stiu daca acesti oameni de bine imi vor cenzura raspunsul dar sincer imi produce ti o mare greata. Va rog sa l lasa ti macar o vreme sa l citeasca si apoi il pute ti sterge.Va multumesc pentru toate sfaturile bune pe care le dati. AVEM NEVOIE SA SIMTIM CA CINEVA NE ASCULTA SI PE NOI TATII DE DUMINICA.
Copii au numai drepturi doamna?Au si obligatii morale si anume sa si iubeasca ambii parinti. Dar ce sa te faci cu mamele care au numai drepturi in mintea lor. Ave ti si dumneavoastra obligatia morala si legala sa respecta ti dreptul celui cu care a ti conceput acest copil si anume dreptul lui de a avea legaturi personale cu copilul. Ca sa nu mai vorbim de dreptul religios. Si cum spuneti de tari civilizate unde copii isi dau in judecata parintii. Femeie bati campii rau de tot. Si de altfel sociopat are si feminin SOCIOPATE daca nu stiati. Ave ti dreptate totusi e greu ca un psiholog sa repare ce o mama SOCIOPATA strica in mintea unui copil intr o astfel de situatie. Dar de orgoliul asta mizerabil al dumneavoastra cand claditi in mintea copilului o imagine negativa a tatalui ce sa mai vorbim. Si da ar trebui ca toti parintii, inclusiv mamele sa treaca aceste teste cum le spune ti de competenta psihica.
Tata nu are voie sa aiba o prietena? Numai mama are voie sa aiba un prieten? Absolut ideea este indusa de mama. Vorbe de genul Tata nu ne mai iubeste acum iubeste pe.... Sau tata o iubeste mai mult pe ....Si de regula copii sunt montati de parintele cu care locuieste si implicit de rudele acestuia.
mare adevar graiti dar cu mici modificari in sensul Copilul este manipulat daca are un parinte cretin,copilul are sentimente dar le ascunde din cauza parintelui cretin, nu minte dar evita adevarul care deranjeaza perintele cretin si Da judecatorul trebuie sa observe influenta parintelui cretin. Copii au discernamant dar este suprimat de parintele cretin.
Buna ziua - incercam sa nu cenzuram discutia dar va rog sa pastrati cat mai mult tonul. Atacurile pe blog nu ajuta prea mult. cel mai prbabiil nu o vor face pe respectiva persoansa isi schimbe punctu de vedere. Ganditi-va mai mult ce puteti face la modul real pentru a ajuta la ingradirea si pedepsirea fenomenului de alienare parentala. Puteti facesi dvs ceva. mai mult decat "activism" pe formum-uri. Societatea romaneasca are nevoie de implicare serioasa, echilibrata pe termen lung pt ca ceva sa se schimbe. Poate e prea tarziu pentru copiii nostri dar macar sa salvam copiii altor parinti de aceata drama a alienarii... pentru informare ARPCC este in discutii cu colegiile specialistilor psihologi din Romania pentru recunoasterea oficiala a fenomenului alienarii, lucru care ar deschide pe termen mediu si lung posibilitatea introducerii in elge a unor masuri de protectie adecvate pentru copiii... pe modelul legi din Brazilia.
Ionut, comentariile tale pun perfect punctul pe I, desi sunt cam dure. Multumesc
Daca nu mama a montat copilul, atunci as vrea si eu o alta explicatie pentru urmatorul fapt: pe 4 februarie, copilul a stat cu mine aprox 2, pe 5 februarie mama a primit somatia de executare silita, de atunci copilul nu a vrut sa ma mai vada.
Daca acordul de mediere ar putea fi obligatoriu intr-un fel, eventual sub sanctiunea unor amenzi mari si aplicate rapid, atunci chiar as incerca. Asa, nu are nici un rost, nu o costa nimic sa spuna in fata mediatorului ca "da, fac, respect, etc" si dupa aia sa faca tot ce vrea ea.
Salut Ionut, imi poti da te rog un mesaj pe adresa mea de mail? As vrea sa discut ceva cu tine. Multumesc
am si eu o intrebare: intr-o situatie de divort, cu copil minor in varsta de 5 ani. Tatal vrea custodie comuna dar de fapt el lasa copilul la mama lui (bunica copilului) ca el sa isi vada de programul cu prietena lui. ce sanse am sa obtin custodia totala a copilului? este normal ca de fapt custodia sa fie intre mine (mama copilului) si bunica copilului? multumesc
Nu, nu se poate. Custodia comuna este regula din octombrie 2011.
pentru parintii alienatori care posteaza aici si afirma ca alienarea nu exista... un post interesant aici http://blog.arpcc.ro/2014/06/pas-acceptat-provizoriu-in-dms-5.html
buna ziua
situatia mea e urmatoarea : sunt divortat din 2010, baiatul care acum are aproape 9 ani ( in septembrie ) este in custodia fostei sotii , comform hotararii de divort avem stabilita o tranzactie privind programul de vizita. Dea lungul vremii, si in special in ultimele luni mi se refuza dreptul de a-l vizita, de vorbit la telefon cu baiatul nu am mai vorbit de 3 ani deoarece ia fost schimbat nr de telefon ce il lasasem, iar daca o sun pe fosta sotie sa ma interesez de baiat si sa vorbesc cu el mi se interzice, chiar mi-a facut plangere la politie precum ca o sun si o deranjez.
tot in hotarea de divort este precizat ca trebuie sa platesc 25% din venitul realizat, ceea ce am facut mereu ... iar in ultima vreme am ramas fara servici si tot platesc lunar cat de mult imi pot permite, chiar daca nu realizez nici un venit si nu am o suma fixa de platit ... fosta sotie santajandu-ma oarecum si mentionand ca nu ma lasa sa imi vad baiatul pana nu ii dau mai multi bani.
Intrebarea mea este : cui ma pot adresa sau ce pot face pt a-mi putea vedea baiatul ? ( precizez ca am fost la politia pe raza localitatii in care locuieste, raspunsul fiind sa ii aduc mesajele in care eu cer sa il vad si ea ma refuza , desi eu nu am dreptul sa cer de la compania de telefonie acele date )
multumesc
dupa mintea si parerea celor de aici din colectiv, copiii sunt niste obiecte pentru ei; ne poate raspunde cineva de aici ce fel de studii de specialitate/pregatire si experienta au pentru a fi in masura sa dea astfel de raspunsuri? " Diagnosticul de Tulburare de alienare parentală nu se stabileşte atunci când refuzul copilului de a avea contact cu părintele respins este justificat, de exemplu în cazul în care copilul a fost neglijat sau abuzat de acel părinte" sau "Când părinţii se separă sau divorţează, un copil cu tulburare de anxietate de separare poate deveni chiar mai îngrijorat şi anxios la despărţirea de cel care îl îngrijeşte. În cazul anxietăţii de separare copilul este preocupat cu temerile nerealiste că i s-ar putea întâmpla ceva rău părintelui care în îngrijeşte" ; luati in seama si acestea, nu doar faptul ca parintii custodieni sunt rai, ira cei care aleg sa fie vizitatori sunt buni!
Nu puteti ,cel mult puteti sa intarziati pri refuz dar asta inseamna probleme penale si finalul e acelasi.
Stimată doamnă / stimate domn,
Presupunem că vorbim cu o persoană al cărui copil refuză să aibă contact cu tatăl/mama nerezidentă. Într-adevăr înstrăinarea parentală poate apărea atucni când un copil a fost abuzat profund de unul dintre părinţi. "Înstrăinarea" e diferită de "alienare". Câtă vreme însă dvs nu aţi reuşit să convingeţi judecătorul că minorul a fost abuzat (astfe încât judecătorul a ordonat totuşi un prgram de vizitare pentru copil, program pe care dvs însă decideţi să îl nesocotiţi sau să îl boicotaţi -- un părinte alienator are nenumărate pârgii la îndemână pentru a manipula minta copilului), ceea ce i se întâmplă copilului dvs este aproape sigur "alienare". Este bine insă că aţi început să înţelegeţi că alienarea există. Până nu de mult cam toți părinții în situația dvs. încercau să argumenteze precum că alienarea nu ar fi recunoscută de lumea stințifică. Asta arată că din ce în ce mai multele studii şi articole scrise de psihologi şi specialsiti în stiintiele mentale încep să convingă că există fenomenul alienării parentale. Asta este un progres. Cum pe un părinte alienator nici o altă persoană nu îl va putea convinge că el alienează. Deci nu o să ne permitem să intrăm într-o polemică cu dvs. pe această temă.. Ar fi inutil. Preferăm să educăm specialiştii care pot trata astfel de cazuri (judecători, psihologi, poliţişti, procurori, etc.) În timp, nu ştim dacă suficient de curând încât să poată interveni inclusiv în cazul copilului dvs, aceşti specialişti vor fi cei care vor identifica şi lua măsurile care să protejeze în viitor copiii alienaţi parental.
Cu deosebită consideraţie.
Colectivul ARPCC
vi s+a raspuns aici http://blog.arpcc.ro/2014/10/nu-mi-se-permite-sa-ma-intalnesc-cu.html
Buna ziua! Am si eu o intrebare. Daca eu imi dau acordul ca sotia sa paraseasca tara impreuna cu copilul de 6 ani pentru o anumita perioada, iar ea nu se mai intoarce in Romania, ce se poate face, legal si real? Mai am vreo sansa sa imi vad copilul din nou? Mentionez ca ea a fost de acord sa opreasca procedura de divort inceputa initial, dar acum spune ca ar vrea sa plece cateva zile de Craciun in alta tara cu copilul, dar fara sa fie de acord sa mergem impreuna.
Ce se poate intampla daca va dati acordul ca mama sa paraseasca tara impreuna cu copilul? O procedura lunga si costisitoare privind rapirea internationala de copii cu sanse minme sa va revedeti copilul Asteptati sa se termine divortul, sa obtineti autoritate parinteasca comuna si, eventual, domiciliul minorului la dvs., si apoi puteti vorbi de un acord de parasire a tarii. Succes!
Procedura de divort a fost oprita, ea a semnat o declaratie de renuntare la procesul inceput pe care eu am depus-o in loc de preintampinare. Nu mai suntem parinti in curs de divort. Schimba asta cu ceva situatia fata de raspunsul dvs anterior?
Nu, situația nu se schimba.
Hmm, mai sunt si alte nebune, nu doar cea cu care am facut eu un copil minunat, de care m-am bucurat si am avut grija in fiecare zi trecand peste istericalele si problemele ei inchipuite, copil de care am avut grija cand ea era mai preocupata de dramele ei personale legate de libertatea pe care nu o mai are si alte lucruri primordiale, copil pe care incearca sa-l indeparteze de mine cat inca nici nu ne-am despartit inca... dementelor, ati facut un copil, nu v-ati legat o piatra de gat, copilul nu sufera si nu e bolnav in fiecare zi, cel putin al meu e vesel tot timpul, iar cand va treziti voi majoritatea barbatilor o fac si ei din cate am vazut eu... asadar nu-mi doresc decat un balamuc pentru mame dezaxate, ca ar fi arhiplin! Din pacate...
Buna ziua am si eu o intrebare in cazul unui divort cui ii revine cuatodia copilului de 7 luni daca eu ca mama nu lucrez am lucrat dar nu m.am incadrat sa i.au indemnizatia de crestere iar tatal lucreaza mentionez ca deai nu lucrez am mai multe conditii de crestere pentru bebe fata de tata .
Custodia va fi comuna (prin custodie intelegem drpetul de a decide privitor a copil). Locinta e altceva in functie de cum se imparte locuinta poate fi vorba de custodie unica (copilul sta 95% din timp cu un parinte), custodie unica paterna, custodie legala (copilul sta preponderent cu un parinte 85%) si custodie comuna fizica (copilu locuieste minim 33% din timp cu fiecare parinte). Noi recomandam custodia comuna fizica dupa varsta de 1 an cu intalniri frecvente (daca se poate, zilnice) ale copilului cu tatal (sa se joace macar 1-2 ore). Cand copilul mai creste puteti ajunge la intalniri mai rare dar mai lungi. PE TERMEN LUNG VA GARANTAM CA EFORTUL DVS DE A-L IMPLICA PE TATA IL VA RESPONSABILIZA SI VA ADUCE BENEFICII PE TERMEN LUNG ... relatia parinte-copil este pt o viata intreaga - daca va fi o relatie solida, copilul v abeneficia de sprijin si la 30 de ani. daca insa veti limia accesul tatalui, aproape sigur acesta se va dezangaja si in final tot copilul va pierde. Nu e o opinie ce va spunem ... sunt cercetari stiintifice facute de 30 de ani de zile... copiii cu doi parinti sunt mai bogati, mai sanatosi, mai echilibrati psihic, etc.
si sa - raspunsul este ca mama intotdeauna castiga copilul in instanta - cu mici exceptii - din pacate este o "victorie a la Pirus" pe termen lung. Si tot din pacate ... cel care pierde e copilul ....
Buna seara,
eu am una dintre fetite data in ingrijirea tatalui, care nu respecta absolut deloc sentinta definitiva, am program ptr fetita. Am ajuns sa chem politia, au constatat si au plecat spunandu-mi nu vrea doamna la dvs nu avem ce face. Acum fostul meu sot s-a dus la DGASPC si mi-a facut plangere ca am incercat sa iau copilul cu politia si ma acuza de abuz ptr faptul ca am incercat sa o iau cu politia cu celelalte 2 surori de fata. Acum DGASPC ma cheama cu minorele ptr clarificarea situatiei. In ce masura au acestia dreptul sa ma cheme cu cele mici o data ce eu le am in grija, avem custodie comuna si domiciliul meu este in cu totul alt sector. Ce baza legala au?
Am observat recomandarile si comentariile anterioare si, din pacate, pe unele le consider nepotrivite.
Este neplacut pentru copiii ca dv. sa chemati politia. In plus, nu va ajuta la mare lucru, ba deseori mai luati si amenda.
Executorul este cela care pune in executare un titlu executoriu si nu politia. Directia poate initia, la cerere, o supraveghere.
Parerea mea e sa mergeti cu calm pe caile legale, eventual poate un psiholog v-ar ajuta foarte mult.
De asemenea, e de vazut de ce au fost despartite surorile, poate nu mai subzista cauzele si se poate reveni asupra deciziei.
După ce a fost în relaţie cu Scott timp de şapte ani, el a rupt-o cu mine, am făcut tot posibilul să-l aducă înapoi dar tot ce a fost în Zadar, am vrut ca el înapoi atât de mult din cauza iubirii am pentru el, am rugat cu tot, am făcut promisiuni dar a refuzat. I-am explicat problema mea pentru cineva on-line şi ea a sugerat că ar trebui să contactez mai degrabă un rolă vraja care ar putea ajuta-mi arunca o vraja pentru a adu-l înapoi, dar eu sunt tipul care a crezut niciodată în vraja, am avut nici o alegere decât pentru a încerca-l, I mail rolă vraja, şi mi-a spus nu a existat nici o problemă că totul va fi bine înainte de trei zile , că fostul meu va întoarce la mine înainte de trei zile, el a aruncat vraja și surprinzător în a doua zi, a fost de aproximativ 16:00. Fosta mea numit mi, am fost atât de surprins, I-au răspuns la apel și tot ce a spus a fost că el a fost atât de rău pentru tot ceea ce sa întâmplat, că el a vrut ca eu să se întoarcă la el, că el iubeşte-mi atât de mult. Am fost atât de fericit şi sa dus la el, că a fost cum am început să trăiesc împreună fericiti din nou. De atunci, am făcut promisiunea că nimeni ştiu că au o problemă relație, mi-ar fi de ajutor pentru astfel de persoană consultând el sau ea de rolă vraja doar real şi puternic care ma ajutat cu propria mea problemă și care este diferit de toate fals cei acolo. Oricine ar putea avea nevoie de ajutor de rolă vraja, e-mail lui: [email protected] puteţi e-mail-l dacă aveţi nevoie de asistenţă sale în relatia ta sau nimic. POATE nu opri vorbesc despre tine SIR lui adresa de E-mail [email protected] CONTACT-l acum pentru soluție la toate ta problema
Buna ziua,
Ma adresez domnului Andrei Gozman, sunt intr-o situatie relativ asemanatoare si as vrea sa vorbesc cu dansul.
In mod special mi-as dori sa vorbesc si cu alti tatici in astfeld e situatii.
Nu pot decat sa imi las adresa de mail: [email protected].
Astept cu incredere un mail din partea dansului sau a altor tatici in asemenea situatii ingrate.
Va multumesc anticipat.
Doamne fereste sa vrea copilul sa stea cu tatal lui peste programul de vizitare dat de instanta, automat se cheama politia, si culmea cand tatal cheama politia pentru ca nu i se incredinteaza copilul, politia nu apare niciodata, dar in momentul in care copilul nu vrea sa plece de la locul de joaca...30 de minute mai tarziu tatal e sunat de politist, amendat...pv dat la duduie si tadaaaa nou proces de limitare a programului de vizitare la 3 ore in fiecare al doilea weekend...ce sa zic de avocatii care au efectiv placerea perversa de a distruge familii, din pacate am vazut tot mai multe cazuri in care tatal e descris ca un monstru in procese...si culmea de fiecare data cu aceeasi reteta...nu imi public numele pentru ca am 6 procese cu fosta nevasta, toate deschise de ea si orice scriu pe domeniu public e razinterpretat si folosit ca dovada pentru a demonstra ca sunt un pericol real la viata si integritatea psihica a copilului..
Buna seara!
Intrebati care au fost motivele pentru care fetita refuza sa vinna la dv! Atunci puteti vedea daca motivele sunt reale , ori este influentata de tata!
Cei de la DGASPC, va cheama cu minorele, deoarece ele nu ar fi trebuit sa asiste la acel episod, pentru copii incarcatura emotionala este foarte mare si cu posibile repercursiuni negative in dezvoltarea lor. Chiar daca aveti custodia copiilor, nu trebui sa-i expuneti la astfel de episoade traumatizante!
Alina Garip
Buna ziua,
Citesc pe acest bloc si ma inspaimant. Citesc si ma cutremur. Sunt mamici si mamici, tatici si tatici, dar sunt si monstrii creati de razbunare.
Sunt o mamica, care se confrunta cu o situatie ca cele de sus. Ce faci daca; divortezi din cauza violentei masive a tatalui, cand copilul de 2 anisori asista la acest proces, cand de buna credinta si in speranta unei bune relatii tatic si copil nu spui nimic si divortezi pentru nepotrivire de caracter? Cand trec 13 ani in care taticul vede copilul o data pe an sau la 2 ani? Cand tu ca mamica ii dai bani sa plece cu copilul la mare sau munte, cand il descrii pe tatic ca pe un print ca baietelul sa nu sufere? Cand trec anii, dupa alti 2 ani in care nu contribuie cu nimic, nu suna etc, nu il intereseaza nimic, (niciodata nu a platit nimic), vine si ia copilul la munte iar la multe tranteste copilul in zapada, il strange de gat si il traumatizeaza verbal, cand arunca bere pe el, cand nu il hraneste decat cu pufuleti si il bruscheaza in tot felul ce faci? Ce faci cand copilul nu vrea sa plece cu el sub nici o forma, sa vorbeasca cu el sub nici o forma, sa te condamne pe tine ca mamica pentru ca l-ai descris ca pe taticul perfect? Ce faci cand taticul te condamna pentru ca baiatul de acum maricel il intreaba unde a fost, de ce nu a aparut in viata lui? Ce faci cand te ameninta ca va lua copilul cu forta in masina, ca va face scandal monstru in cartier, ca va avea el grija fara legi cum stie el de toti din jur? Ce faci si cum te ajuti si ajuti copilul? Raspu cu DA mare pentru cel care intreba mai devreme " tu ca mama ai incercat sa mediezi?" Da am incercat si am plans lacrimi amare, da am incercat. Am facut tot posibilul sa existe o relatie intre ei! Da copilul este echilibrat, da copilul este premiant, da copilul face sporturi, dar tatalul lui nu stie nici ce clasa este, sau...... Multe altele. Va intreb eu atunci ce faci? Ce faci cand custodia este a ta iar politia, legea, iti spune faceti plangere! Cum te descurci cu rusinea pe care o simte copilul cand vine politia? Cum te descurci cu vorbele urate pe care nu le intelege si nu intelege de ce? De ce viata lui a fost data peste cap? Ce faci atunci?
Bună ziua,
Mă aflu intr-o situație și chiar nu știu Cum sa procedez:
Am 2 fetite ,am divorțat în urma cu 2 ani și am împreună cu fostul soț custodie comuna.
Eu am reușit sa-mi refac viața și chiar am norocul ca actualul sot sa înțeleagă și sa încurajeze copiii sa aibă o relație cu fostul soț.
Problema este ca tatal natural refuza de cele mai multe ori sa vina la programul de vizita invocând motive....,iar în cele din urma când se întâmplă să iasă cu fetele le spune tot felul de .... (mama voastră e o curva,jegosul ăla nu este tatăl vostru,etc).
Pe lângă toate acestea înaintează spre justiție diferite forme din care dorește sa scoată în evidenta faptul ca noi (eu și sotul) nu lăsăm copiii sa meargă cu el cu toate ca la propunerile lui de a-și petrece o minivacanta chiar,noi le-am încurajat iar el bineînțeles le-a lăsat sa aștepte cu bagajele la ușă motivand ca nu a mai putut veni.
În afară de mersul la psiholog cerut de instanță, am continuat sa mergem cu fetele la psiholog sperând intr-o schimbare.
Îndatoririle de custodie comuna se reduc la o pensie alimentara și atât, nu sănătate, nu educație, doar atunci când merge cu fetele,adică foarte rar le cumpără acestora păpuși mai scumpe decât le oferă pensie (250,300 lei ptr o singura papusa).
Ce ar trebui sa fac,Cum sa ies din aceasta....hiba a sistemului?
Teodor c. Sunt tata de baiat am aceias problema eu cred ca mamele sunt nebune si trebuie duse la un control atunci cind divorteaza? Doi ele nu trebuie sa primeasca pensia alimentara in mana acestii banii sunt ai copilului , ptca daca au servici il tin din banii lor,iar pensia alimentara a copilului,banii trebuie sa mearga intr_ un cont la banca pina la 18 ani, apoi ei decid ce fac cu banii fiind ca un cadou din partea parintelui si totodata o rasplata din partea lui pentru suferinta si umilinta care a indurato,TREI ele nu fac decit sa distruga un copiil si sal nenoroceasca pe viata la fel si cu tatal,Legea este proasta trebui sa crasca copilul meu sa o schimbe ,pentru ca atunci curvele de mame isi vad de treaba si nu mai vor divort
Ce pasi trebuie sa urmez pt. a avea dreptul la vizita daca nu am bani pt avocat ? Eu locuiesc in Bucuresti acum iar ea intr-un alt oras din provincie. Dupa ce ca imi pot vizita fiica foarte rar acum tind sa cred ca face tot posibilul sa nu o mai pot vedea deloc.Este foarte restrictiva.. ea alege locul, ora, si cat am voie sa stau cu ea;nu stiu unde locuieste si in ce conditii cu actualul(s-a mutat la el) si ultima data a venit si cu el dupa ea si ne-au stat pe cap/pazit acolo cu trandafiri in folie de aluminiu dupa ei si dragoste revarsanduse peste tot(mizerii din astea..) iar acum i-am spus ca as vrea sa merg in weekend sa petrec cateva ore cu fetita mea si mi-a spus ca am voie sa o vad dar ca va fi insotita de ea si iubitul ei. Acum.. inteleg prezenta ei dar nu inteleg ce cauta tipul in ecuatie si cum ar trebui sa-mi petrec eu timp de calitate cu fiica mea de fata cu ei/el cand ultima data cand am iesit cu ea(fetita mea) am ajuns ambii sub masa in restaurant jucandu-ne amandoi. Am nevoie de timpul meu cu ea si atat. Nu vrea nimeni sa o rapeasca sau ceva de genul. Dar cele cateva ore odata la cateva luni le vreau ale noastre. Nu pot sa construiesc amintiri frumoase cu tipul ala la masa cu noi! gezus !!
Stimate domn mama nu este obligata sa plateasca doar ea costurile pentru cresterea si educarea copilului. Daca au loc de munca asta nu inseamna ca acei bani sunt suficienti. Sunt si mame immature care folosesc banii in interes propriu dar la majoritatea nu le ajung. Sincer aveti o conceptie despre viata care lasa de dorit. Singurul care sufera este copilul si nu dumneavoastra care sincer doar urmariti sa aveti decat drepturi in acts dar sa nu platiti mimic, sa nu petreceti timp cu copilul.
Nu stiu la ce va referiti in mod specific: la banii pentru avocat sau la pensia alimentara(care e platita la zi)? Asta in cazul in care comentul dvs era ptr mine desigur.
Absolut de acord. Ambiiparinti trebuie sa contribuie. Ideal in natura - adica sa se implice si cu timpul alaturi de copil nu doar cu banii. Colectivul ARPCC.
Buna..am divortat de 2 jumate am un baielel de 3 aani..care nu vrea sa mearga la tatal ssau...m a data la politie mi a facut plangere penala cum ca nu ii dau copilul ... i lam dat dar nu a repectat programul trebuia pan la ora 18 el mi l aducea la ora 20 ...copilul fuge in casa cand vine dupa el..mi se rupe inima..acum nu il mai dau ... mi a facut iar plangerere ce pot sa fac daca copilul chiar nu vrea sa mearga ..pot sa castig custodia copilului..
Draga Anonim, dat fiind faptul ca baietelul este micut si sta in majoritatea timpului cu dumneavoastra, este absolut firesc sa aiba unele reticente in a pleca cu tatal lui, mai ales ca-l vede asa rar, la 2 saptamani. Cel mic are mare nevoie de incurajarea dumneavoastra. Chiar daca tatal adduce copilul mai tarziu, este tatal lui si este in avantajul copilului in primul rand sa petreaca timp cu acesta. V-as sfatui sa vorbiti mai mult copilului de tatal lui, la cateva zile sa ii lasati sa vorbeasca la telefon sau pe Skype, inainte sa vina tatal sa pregatiti copilul cu o zi, doua in care sa-i spuneti ca se va simti minunat la celalat parinte, ca e normal sa stea si cu el pentru ca e tatal lui care il iubeste.
Va intelegem ca va este greu insa nu gestionati bine aceasta situatia si urmarile vor fi grele pentru copil. In primul rand pentru ca odata cu trecerea timpului legatura cu celalalt parinte se va subrezi pentru ca nu ii incurajati sa se vada, in al doilea rand are doar 3 ani, doriti de la varsta asta sa fie plimbat pe la consiliere, psihologi si protectia copilului? Doriti sa ajungeti sa platiti penlizari de 1000 lei/zi pentru nerespectarea programului de vizita?
Atata timp cat sincer nu credeti ca legatura copilului dumneavoastra cu tatal lui este importanta, atata timp cat nu incurajati aceasta relatie si cautati motive de cearta ( vezi tatal adduce copilul la ora 20 in loc de 18) nu va va fi bine si nu ii va fi bine copilului in primul rand.
Poate va intalniti cu tatal si stability ca urmatoarele week-end-uri sa vina sa ia copilul 2 ore, apoi, 4 ore, apoi 8 ore, urmand ca treptat cel mic sa reia legatura fireasca cu celalalt parinte.
Nu e un bun al dumneavoastra ca sa va apartina decizia daca il dati sau nu. Este copilul amandurora si in primul rand ii incalcati lui un drept daca nu deschideti usa celuilalt parinte. Va plange si cand o sa il duceti la gradinita si va plange si cand va trebui sa mearga la medic la analize.
Fiecare ființă are o singură viață!! Astfel și omul are tot o singură viață.
Fiecare copil are numai 2 părinți.
FACEȚI-LE COPIILOR VOȘTRI O VIAȚĂ MINUNATĂ.
Viața este irepetabilă!!
Cea mai bună soluție pentru toată lumea este colaborarea!!!
Nici chiar Dumenzeu presupunând că o astfel de ființă supranaturală ar exista, nu poate intervenii.
Din păcate sunt și părinți care o iau pe arătură și pentru toată viața.
cu respect A.
Mare dreptate ai‚ Ionut! Suntem si tati victime ale sistemului si nu intereseaza pe nimeni! Ar trebui sa luam atitudine...
Sunt putin speriata de tot ce citesc. Am 30 de ani si o fetota de 7 ani. Am divortat cand fetita avea nici 6 luni. De atunci o cresc si o intretin singura. Am divortat pe fondul violentei domestice. El imediat dupa divort s a recasatorit si a facut inca doi copii. Stiind dificultatile financiare in cresterea unui copil nu am insistat la plata pensiei alimentare desi instanta a stabilit suma de 500 de ron lunar. El timp de 7 ani nu a creeat nici o legatura cu fetita nici macar telefonica . Acum dupa 7 ani doreste custodia copilului. Fetita este f atatsata de mine eu in tot timpul acesta petrecand cu ea zi de zi nelipsita fiind de langa mine. Imi spune ca nu vrea sa plece cu el deloc si ca daca vrea sa se joace cu ea sa vina el la noi dar aici intra teama mea de comportamentul lui violent si coleric. Pe tot parcursul a 7 ani sunand pt tot felul de accepturi si semnaturi m am lovit doar de injuraturile si amenintarile sale. Ce ma fac?
Buna ziua. am si eu o întrebare. Tatal are dreptul sa-si vada copilul doar in prima si a treia sambata din luna intre orele 10-13 in locuri publice in prezenta mea. Cine trebuie sa anunte locul de intalnire? Prezizez ca copilul are 1 an si 3luni iar afara e ffff frig . Data trecuta l-am cautat eu ca sa ii spun locul dar avocata lui a pus problema ca am gresit.
Pentru cine e frig? Stiu ca uneori ne streseaza plimbatul prin parc, dar copilului ii face bine. Atata timp cat nu e umezeala sau -10 grade celsius sau mai putin.
Ar trebui sa va puneti de acord privind locul public.
Unul trimite o notificare cu o propunere, celalalt ii raspunde daca vrea altceva.
Buna ziua. va rog frumos daca ma puteti ajuta cu un raspuns la urmatoare intrebare. Am trecut printr-un divort, copilul minor a ramas la mama, eu avand dreptul sa il iau de doua ori pe luna. Dupa doi ani de la divort fosta sotie refuza sa facem partajul la notariat, taxele in instanta fiind foarte mari. Din cauza ca nu facem acest partaj eu nu am un domiciliu si nici nu reusesc sa obtin vreun credit la banca, deoarece am deja un credit pe apartamenul in care ea a ramas cu copilul. eu sunt blocat pentru ca asa isi doreste ea pe toate planurile. Intrebarea este urmatoarea: Daca eu nu mai pot lua copilul cele doua weekenduri pe luna, asa cum este trecut in conventia notariala, pentru ca nu am unde sa il duc, eu neavand un domiciliu stabil, instanta ma poate sanctiona in vreun fel? sau ce se va intampla? Va multumesc mult pentru sfat! mentionez ca ea isi doreste sa ”scape” cat mai mult de copil si isi doreste sa il iau eu cat mai mult timp, dar neavand domiciliu pentru ca ”asa vrea ea”.... eu ce pot face ? Pot fii sanctionat pe cale legala daca nu iau copilul asa cum este scris ?
Sigur, sa iei un copil mic cu forta, cu politia, nu e deloc traumatizant...
Buna ma numesc Cristi si am divortat in 2014 ,atunci copilul avea 10 luni,am fost la copil in fiecare zi si ii duceam bani si lapte praf scutece! Sotia nu lucra nici inainte de a naste nici acum!in momentul cind am divortat,am mers sa vizitez copilul dar ea nu ma lasa!,desi acum copilul are 3 ani si 9 luni pina la 2 ani am vizitat copilul aproape in fiecare zi ,dupa care mai rar intro luna de 3-4 ori dupa care sotia cind stia ca ma duc la copil,o anuntam din timp!ea pleca cu copilul deacasa si asa se intimpla deja de 1an,nu am mai dat pensie alimentara de 3 luni am fost chemat la un executor!,am zis ca nu am dat bani ptr ca nu ma lasa la copil am platit si tot nu ma lasa la copil iar acum am su interdictie de la tribunal la adresa unde sta mama cu copilul,eu atunci cum vizitez copilul?,daca ma duc acolo ma ia politia mentionez ca acum nu lucrez si as vrea sa stiu daca tot atita trebuie sa platesc pensie alimentara 25% din salarul minim pe economie?!
Buna dimineata, am si eu o problema daca ma puteți ajuta.
Sunt in divorț cu sotia, de doua săptămâni sa mutat la mama ei părăsind locuinta comuna, luând fiica cu ea, fiul rămânând la mine deoarece nu dorește sa stea cu ea. Acum câteva zile l-am dus la scoala este in clasa 0, când am mers sa il iau de la scoala il luase mama lui fara sa ma anunțe.. Am mers la locuinta mamei ei de mai multe ori si nu raspunde nici la ușă si nici la telefon, nu mai duce copii nici la scoala luând scutire de la medicul de familie ca sunt bolnavi ce pot face in situația asta ?
Nu respecta interesul superior al copilului cat si autoritatea părintească
Buna ziua,
Inteleg ceea ce simtiti pentru ca si eu sunt parinte, nu numai avocat. Din pacate, divorturile implica multa durere si multa nedreptate. Nimic din ceea ce a fost nu va mai fi la fel. In viata fiecaruia dintre cei implicati ( copii , adulti) va aparea o noua realitate care, la inceput, sperie si nedumireste. Linistea sufleteasca si echilibrul interorior le veti regasi in timp.
Divortul implica separarea locuintei fostilor soti, cineva pleaca. Daca pleaca sotia, ea este si mama si isi ia copiii cu ea, daca nu imediat, in foarte scurt timp. Daca pleaca sotul, pleca singur, copiii raman langa mama. Sunt rare , foarte rare, cazurile in care se intampla invers.
E nevoie de multa delcatete sufleteasca intr-o astfel de situatie mai ales fata de copii.
Ceea ce a facut mama copiiilor dvs fac toate mamele in procesul de divort, iar dvs fie va veti obisnui cu noua situatie, fie veti incepe o lupta din care nimeni nu va iesi castigator. Cu cat veti comunica mai bine cu mama copiilor, cu atat mai repede se vor intoarce copiii la scoala iar lucrurile vor intra pe un nou fagas care va deveni cel normal.
In procesul de divort este important ca dvs sa aveti, pe langa cererile obisnuite, o cerere prin care sa solicitati un program de relatii personale cu copiii. De asemenea, o cerere, prin care , ca masura vremelnica, pana la finalizarea procesului de divort, sa vi se incuviinteze, de urgenta, un program de relatii personale.
Totodata, este bine sa va ganditi ca prin intelegere, iertare, comunicare ati putea sa va refaceti familia.
Mame,hahaha.
Parintii ce fac partizanat cu copilul, il incurajeaza sa isi urasca celalalt parinte, ce se opun hotararilor judecatoresti, sunt persoane antisociale. Intr-un fel sau altul sfideaza orice fel de oranduire sociala, indiferent de polarizare, religioasa, familiala, profesionala, tot ce este in afara zonei lor de exercitare a puterii. Actul de refuz, in esenta, este de nesupunere, de inadaptare, de separare.
"Lasa puiule, ca o sa fie bine, o sa fim doar noi, nu ne va mai supara/speria/plictisi, etc, nimeni. Doar noi.", spune parintele cu putere mai mare. "Tac-tu e un nenorocit, ca toti barbatii." "Ma-ta e o nenorocita, ca toate femeile.". "Familia e o nenorocire, e ceva nefiresc, e artificiala", iar de aici drumurile se despart, intre fanatismul religios si libertinajul total. Cine suporta costurile acestor nesimtiri? Oamenii intregi la minte si la suflet care au de suportat toate mofturile si frustrarile divortatilor, scandalagiilor, frustratilor si antisocialilor, fosti parinti, copii nerealizati ce isi plimba prin viata singuratatile ce vor da nastere altor singuratati.
"Tati victima" = baieti cocolositi de mame si ignorati de tati
"Mame victima" = fete ce nu au fost dorite si acceptate de parinti
"Copii víctima" = nimeni
Acesti actori sociali umbla toata viata dupa o recunoastere sociala, dupa un statut ce nu poate fi suplinit de sistemul juridic legal si nici de vreo organizatie religioasa sau de alta natura. Pe masura ce imbatranesc, sansele de a se integra intr-o familie scad dramatic si cei mai multi nu ajung la impacare cu situatia nici in ultimul ceas.
Oamenii fara frica nu au simtire, si nici rusine, isi batjocoresc semenii, rude sau nu, si necunoscutilor se prezinta ca nepatati, incercand sa gaseasca incuviintare pentru rautate si prostie, fara a se judeca pe ei insisi. Am citit postarile si mi s-a facut sila, de victime si calai, de toti, cu vaicarelile si amenintarile lor. Bleah!
Sunt mama unei "fetite"de 20 ani,am divortat cand copilul avea 3 luni,timp de 18 ani eu si familia mea am incercat sa mentimem relatia tata-copil din doua motive simple "daca noi nu am fost fericiti asta nu inseamna ca nu putem fi separat" "copilul a fost conceput din dragoste si acceptat cu mare bucurie de ambii".Fara sa stim despre existenta termenului de alienare personal am realizat importanta sentimentului de apartenta si iubire,am facut tot ce a fost necesar,avem o relatie de amicitie atat fost-fosta cat si actual-actuala.Ambii ne am refacut viata.Nu putine au fost momentele in care am sustinut financiar prezenta tatalui fara a sti acest aspect copilul.
Dupa varsta de 16 ani copilul meu a sesizat comportamentul distant al tatalui. Desi am facut totul pentru a simti iubirea amibilor parinti,nici macar motivele de divort nu le-a cunoscut pana la 19 ani, cand a gasit hotararea de divort :)) si aici i-am spus ca au fost artificii avocățești....a gândit singura,a analizat si-a acceptat tatal cu micile defecte si au o relatie frumoasa ! Dragi mame !!! Nu va pierdeti copilul daca acesta are o relatie cu tatal, voi l-ati ales si daca lucrurile s-au schimbat intre voi fiți fericiti separat!!!Apropo mici defecte au fost lipsa asigurarii parti materiale minime(alocatia ei a fost cea din anul 1997 adica 62 lei)parte pe care nu am reclamat-o niciodata,faptul ca rar o suna sa i spuna noapte buna, ori ca i se pare ei ca nu o tine mai mult de un minut in brate.Maturitatea emotionala a copiilor nostri e mai importanta decat orgoliul ranit !!!
Intrebari:
In ce tara, normala la cap, cu oameni normali la cap, in care ne batem cu pumnii in piept ca am evoluat si nu tratam copiii ca pe niste pachete de colo, dincolo, insistam/fortam/pacalim/trebuie/consideram/sugeram(si ma refer inclusiv la DGASPC-uri), ca un copil sa aiba legaturi cu un tata, despre care copilul spune si arata doar la varsta de 3 ani ca i-a introdus degetul in anus, tata care are in momentul de fata dosar penal pentru viol si este pus sub urmarire penala? In ce tara normala cu legi normale, penalul nu conteaza?
Va puteti inchipui macar, ce simte un copil de genul asta, care se musca de maini, care a revenit la pampers de cand au inceput vizitele cu tatal, ca are cateva crize de plans pe noapte pana la voma dupa vizitele la DGASPC, tata CARE ARE DREPTUL SA AIBA RELATII CU MINORUL? Va dati seama ca un copil de 3 ani si 7 luni face psihanaliza ca sa poata sa treaca peste trauma, pentru ca asa TREBUIE, pentru ca TREBUIE ca tatal sa il vada, pentru ca tatal are drepturi? Drepturile copilului unde sunt in aceasta ecuatie? Are doar 3 ani si 7 luni, nu poate fi audiat, evaluarea la DGASPC... 4 sedinte, din care una de acomodare, una cu minorul si una de relationare cu tatal... si inca una dupa ce li s-a atras atentia ca nu au efectuat cele 2 sedinte cu minorul singur, conform procedurii explicate si semnate initial. In raport, concluzii: desi in putinele momente cand copilul a comunicat spune ca "la tati nu ii place, ca tati ii face rau la fund" si ca desi nu exclud posibilitatea unui abuz sexual, este posibil sa fie in peroada falica si recomanda ca minorul sa aiba legaturi cu tatal, 2 zile pe saptamana cate 2 ore. In afara zilelor de relationare, copilul refuza sa vorbeasca la telefon, refuza inclusiv sa trimita mesaje vocale pe whatsapp.
Cine isi asuma integritatea fizica, psihica si emotionala a unui copil??????? Ne pierdem in hartii si proceduri si uitam sa ii ascultam si pe copii, iar daca una din parti asculta, e manipulatoare, nu pastreaza o imagine pozitiva a celuilalt parinte, etc. Pe copii cine ii asculta si crede? Protectia copilului este a copilului, sau a adultului? Va multumesc!
P.S.: Intrebarile sunt oarecum retorice.... nu se va schimba nimic pe ramura asta, pana ce oamenii din institutiile responsabile cu aceste cazuri nu vor incepe sa isi asume raspunderea pentru ceea ce fac/scriu/evalueaza/observa, pana cand evaluarile psihologice judiciare nu vor fi integrate ca etapa obligatorie in procese de acest gen, de custodie, tutela, abuz de orice fel, etc si pana cand copii si cazurile cu copii vor fi mai mult decat inca un dosar incheiat cat mai repede si fara prea multa bataie de cap si stivuit pe un raft.
Buna seara.
As avea si eu doua intrebari,sper ca am nimerit bine.
Am divortat de fosta sotie de un an si ceva,avind custodie comuna asupra celor doi copii ai nostrii de 7 si 11 anisori,copii fiind dati mamei desi si eu i-am vrut,dar asta este mentalitatea in Romania ca daca mama lor i-a nascut,trebuie dati ei.Multe mame nu au grija de copii dati in grija lor,si multi tati nu se intereseaza de copii lor.Dar sa nu generalizam.Nu am program fix cu copii mei dat de instanta,avocatul m-a sfatuit sa nu cer program fix,cel clasic din 2 in 2 saptamani,ci unul flexibil.In fiecare week-end aproape copii sant la mine de vineri dupa masa pana duminica dupa masa,spre seara,si in vacante la fel.Mama lor lucrand in agricultura,mai nou la un bar.Cand este dupa masa,vine acasa tarziu,la 2,3 noaptea,copii stand acasa singuri.Copii stau in fiecare zi la scoala dupa ore,mananca de amiaza,isi fac temele,si pe la ora 5-6 se duc acasa,mama lor fiind la serviciu,la bar pana noaptea tarziu.Acest lucru se intimpla de acum recent.Copii sant singuri de cum ajung acasa si pana se culca.Nu mi se pare normal sa lase copii singuri,nesupravegheati asa mult timp.I-am tras atentia asupra acestui fapt si mi-a raspuns reticient ca copii sant mari si trebuie sa invete sa fie responsabili si sa se descurce singuri.Nu mi se pare normal sa-i lase asa mult singuri,sant prea mici inca.Asta ar fi prima intrebare.Mentionez ca nu locuim in aceeasi localitate,ea s-a mutat la aprox.30 de kilometrii de mine cu copii.Alta problema,ea vrea sa mearga in strainatate la lucru inainte de terminarea anului scolar,la sfirsitul ecestei luni.Vrea sa lase copii la internat pana la terminarea anului scolar si dupa aceea sa-i iau la mine pana vine ea acasa,dupa 3 luni.Anul trecut a plecat dupa terminarea anului scolar si copii au ramas la mine pana a venit ea acasa.Mentionez ca platesc regulat pensia alimentara,consider ca este datoria mea de parinte,nu numai pentru ca asa a hotarat instanta.La scoala programul "after school" este total gratuit.Am instiintat scoala la inceputul anului scolar asupra faptului ca avem custodie comuna,si sant indreptatit prin lege sa fiu anuntat despre copii,sedinte cu parintii,despre luarea unor decizii asupra lor,le-am dus un formular tipizat cu legile care se refera la acest lucru.L-au luat in evidenta si am un formular semnat de ei la mine unul si unul la ei.Am participat la toate activitatile,evenimente,serbari de la scoala si nu ratez nici o ocazie sa fiu cu ei,sa ma bucur cu ei.Ii iubesc foarte mult,si vreau sa fiu prezent in viata lor cat de mult pot.
Nu sant de acord nici ca ii lasa de dupa masa singuri pana noaptea tarziu si nici cu dorinta ei de a-i inscrie la internat,deoarece ea vrea sa plece la lucru in strainatate.
Un sfat as dori pentru ambele probleme.Ce sa fac?
Multumesc!
Salut !
Rezolvarea, din punctul meu de vedere, tine de apropierea copiilor, in sensul de a-i invata sa spuna celor de la internat ca vor la tata. Trebuie prin povesti de seara, o poveste in care sa le dati ideea ca tata poate merge ... "un tata a mers la copiii sai si vorbind cu conducerea internatului, si copiii dorind la tata, s-au facut formalitatile si ei au fost preluati la el acasa. Si au trait frumos impreuna."
Cat despre serile lor, singuri dar impreuna, trebuie incercate facilitatile tehnologiei, respectiv skype. Atat avocatii cat si mediatorii, mentioneaza de 5 ani incoace, aceste facilitati moderne de pastrare a relatiei personale cu minorii.
Cu timpul vi-i apropiati, si ei daca le e bine la dvs, vor veni.
Altfel ei cresc si pot fi teoretic lasati sa-si poarte de grija amandoi in gospodarie.
Nu este problema ca nu vor sa vina la mine,baiatul nu prea vrea sa mai mearga inapoi la mama lui cand ii duc inapoi.Le fac de mancare,facem temele impreuna,ies cu ei la iarba verde,deci sant atasati de mine,abia astept sa-i aduc la mine.Vorbesc cu ei aproape in fiecare zi.
Sa va fie rusine ca traumatizati suflete nevinovate!!!
Sunt bunica unui baietel de un an si 3 luni.Fiica mea a convenit cu prietenul ei sa aiba un copil fara sa se casatoreasca.Asa a sosit pe lume minunea mica.Dupa nastere s-a mutat la mine deoarece tatal micutului nu avea venituri sigure ,iar programul sau de lucru era f haotic ,nu avea cine sa o ajute cu bebelul,nu avea cine sa-i cumpere ziua macar o paine.Am conditii normale,avand 4 camere si dependinte,situat in zona buna in Bucuresti.El locuieste intr-o garsoniera pe langa Bucuresti.Cred ca i-a suras ideea si la inceput venea cateva minute saptamanal,apoi venea cand considera el ,iar dupa ce a facutanul,a trecut sa se joace cu micutul cate o ora doua, maximde doua ori pe luna.Cum e si normal,intra in casa,se juca ,apoi pleca .De cca 2 saptamani e mai ciudat decat pana acum ,in sensul ca da msg sa-i duca copilul in fata blocului ca nu mai urca.S- intamplat exacct pe 1 iunie.Nu a mers in parc cum a spus,si venind ploaia cu furtuna ,l-am cautat sa-i ducem copilului hainute ca era in maieu.Nu era in parc,ne-am alarmat si am aflat ca este undeva la o ruda(var),cu copil nemancat si neschimbat.Azi a dat mesaj ca vine duminica sa ia copilul de la ora 8 la 18 si sa- scrie programul copilului :masa,somn,si ce meniu prefera copilul.Mereu am banuit ca nu are tiglele pe casa atata timp ca pana acum nu a contribuit cu nimic in afara de timpul destinat jocului,si nici nu a intrebat daca copilul are nevoie de ceva ,un pampers,o alifie,un sampon ,etc. Fiica are indemnizatie dupa un salariu minin,deci nici discutie sa ajunga banii.Ambii au 43-44 ani,iar ea dupa o experienta trista nu vrea sa se casatoreasca de frica unui nou esec. Bine a facut ,caci dupa nasterea copilului e schimbat total si se ratoieste ca are drept sa vada copilul si sa stea mai mult cu el.Nici noii-am cerut sa contribuie macar cu detergentul de hainute.Cum un ,,tata are doar drepturi si acelea absurde? Cum crede cineva ca un bebe cu putin peste un an sta cu cineva vazut ocazional?Ce fel de barbati sunt azi? Nu am rupt legatura copilului cu el,dar cred ca intrece masura.
Pentru postarile anterioare referitoare la respectarea programului de vizita:
De 3 luni s-a schimbat L95/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale in sensul definirii fara echivoc ca acordul parental/ conventia cu ocazia divortului este TITLU EXECUTORIU:
Articolul 100
(1) Înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia. În lipsa înscrisului original poate constitui titlu executoriu duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.
(2) Constituie, de asemenea, titlu executoriu acordul parental încheiat prin înscris autentificat cu ocazia divorţului sau ulterior acestui moment, în care, exercitând împreună autoritatea părintească, părinţii se înţeleg cu privire la aspecte cum sunt: stabilirea locuinţei copilului, modalitatea de păstrare a legăturilor personale cu minorul ale părintelui cu care acesta nu locuieşte, precum şi alte măsuri asupra cărora părinţii pot să dispună în condiţiile art. 375 alin. (2) din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare. (la 24-03-2017, Articolul 100 din Sectiunea a 2-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 12, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017 )
Articolul 136
(5) Înscrisul autentificat de notarul public prin care se constată acordul parental constituie titlu executoriu în condiţiile art. 100 alin. (2). (la 24-03-2017, Articolul 136 din Sectiunea a 7-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 12, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017 )
Bună seara. Dacă se poate va rog din suflet un sfat. Sunt plecata de 10 luni în străinătate lăsându-i fostului soț custodia copilului. Aici am avut probleme cu un prieten care acesta mia făcut o imagine nu prea buna ajungând și la urechile fostului soț. Luna viitoare voi merge în țară pt 2 săptămâni. Astăzi L-am anunțat pe fostul soț data sosirii și șederii mele în tara specificandu-i k vreau sa petrec timpul cu copilul. Răspunsul a fost k nu prea este de acord sa o i-au. În contractul de divorț am toate drepturile ce privește copilul.daca nu va dorii sa o pot lua, ce pot face? Va mulțumesc
Aceste femei uita că copii cresc și va fi trase la răspundere de proprii copii de ceia ce fac.Vor doar fericirea lor fără să gindeasca la acești ingeri nevinovati
Mamele care divorteaza si in timp de 0-3 ani isi gasesc alt barbat,vor traumatiza copilul pe viata,daca il vor obliga sa iubeasca un alt tata decat cel biologic. Cu atat mai mult daca copilul isi roaga mama sa il lase a acasa la tatal biologic,acela va fi un copil traumatizat pe viata,si poate avea o viata ratata din cauza unei mame imature ,inconstiente si plina de ura catre fostul sot(tatal biologic).Niciodata cu adevarat al doilea sot,nu poate iubi cu adevarat ac copil cum il poate iubi tatal biologic,de unde reiese si zicala"sangele apa nu se face".Asa ca dragi mamici divortate nu mai indoctrinati copii fata de fosti vostrii parteneri ,tati biologigi riscati comportamente ciudate si traumatizante pt copiii impingandu-i uneori chiar si la sinucideri fragede.
Buna ziua sant o mama care pana acum am facut asa cum spuneati mai sus.Am facut tot ce a fost omeneste sa il implic pe fostul sot in educatia fetitei. Vacante mai lungi cu el,programul de vizita nu il respectam pt ca mi se parea si mie ca nu io ajunge acel timp doar ca dupa 4 ani de la divort el a ramas in vacanta cu fetita in Romania (noi locuim de 13 ani in strainatate) a decis ca nu o mai aduca la mama ca trebuie sa ramane in Romania cu el. Tim sa va spun ca nu am fost informata sempre decizia lui de a tine fetita departe de mine.In momenti in care am vazut ca nu a venit cu fa acasa am venit eu in Romania dar el mi a spus ca fata nu vrea sa vorbeasca si sa ma vada.Tin sa va spun ca fetita era foarte mamoasa si nu putea m sta una fara cealalta.Eu nu i am refuzat niciodata cand a fost sa vada fetita accesul. Acum es vrea sa stiu eu ce pot sa fac sa imi bad copilul?
Atâta timp cât exista agresivitate, frustrări și educația lipsește cu desăvârșire, copiii vor avea de suferit. Vor fi niște adulți asemenea celor care i-au înverșunat și i-au învățat să urască. Intr-o Românie în care se face mult prea puțin pentru copii, mai mult, proprii părinți sunt cei care le compromit viitorul. Copiii nu plătesc taxe. De ce s-ar face ceva pentru copii? Cinic! Sunt mamă a 3 copii. Nu-i văd, pentru că ei nu vor să mă vadă. Nu doar mamele alienează, ci si tatii si rudele. I-am crescut și au fost dependenți de mine până la 8,6 si respectiv 5 ani. Pe cel mic mi l-au luat acum. Cu mită și o avocată care întreține relații sexuale cu judecătorul. Mai multe nu mai am de spus. Interesele financiare ale termitelor, dar si orgoliile si ambițiile distrug suflete inocente. Unde e justiția? 3 si toți 3 nu vor sa ma vadă?!
Si eu ma regăsesc în aceeași situație...Eu doresc sa ajung in instanța pt obținerea copiilor sau macar a unuia din ei.la mine problema e ca sunt doi copii la mijloc. Cel mare nu vrea să vină cu mine ,se pune pe plâns...motivul ca nu am PS4 acasa sa joace GTA...Da GTA ...Copilul are aproape 6 ani...pe fosta soție am tot certat o din cauza jocului, raspunsul ei ..Lasă copilul ca asa se dezvoltă . În loc să l scoată în parc la aer sau alte activități e ușor să-i arunci in joc în față sau tableta. Iar cel mic care are aproape 5 ani tot cu ochii in tableta este. Dar el dorește să meargă cu mine sa ne jucăm sa ne plimbăm ,dar scumpa lor mama nu dorește să-l lase...imi impune sa i iau pe amândoi sau nici unul. Ca dacă îi iau separat îl afectează pe cel mare emoțional...Dacă el nu vrea să meargă de ce l ar afecta? Nu pot să-l iau cu forța....imi pare rau acum ca am divorțat la notar...Dar voi face demersuri în instanta până la urmă. Programul copiilor după grădiniță este pe tabletă ...Iar în weekend e cam la fel...merg la ei în vizită si nu reușesc să-i dezlipesc de la tablete...Dar insist sa ne jucăm cu jucăriile sunt foarte supărați ca-i deranjez. Iar o alta problema: vi se pare normal pt niste copii sa servească masa in pat? Mâncand cu ochii in tableta sau stand pe spate cu ochii in tabletă ...la vârsta de 5 ani și 6 ani e normal ca un copil sa mai bea LAPTE PRAF LA BIBERON? DA LA BIBERON PRECUM BEBELUȘII! Stiti raspunsul Ei??? Afirmat inclusiv în față unui psiholog.... Ca doar ea stie cum e mai bine pt copiii ei... nici psihologul nu a fost de acord...nici logopedul celui mic nu a fost de acord...
Ce pot face??? Nu am decat sa merg in instanța. Caut un avocat bun...Dacă îmi poate recomanda cineva !
Aveti mare dreptate! Si eu ma aflu intr-o situatie similara, in care tatal a venit la domiciliul meu si i-am incredintat minorul,pentru ca am vrut sa aiba legaturi personale cu tatal lui so de 1 an de zile nu l-am mai adus inapoi, nu imi permite sa iau legatura cu el, sa il vad, sa il iau...
Divortul inca nu s-a incheiat!
Nu imi ramane decat sa merg si sa il iau din fata portii...
Trimiteți un comentariu