Articolul 483 Autoritatea părintească.
(1) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.
(2) Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.
(3) Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.
| „ | Dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil. | ” |
—Art. 5. litera (2) din legea 71/2011
| ||
| „ | Indiferent de data încheierii căsătoriei, în ceea ce priveşte relaţiile lor personale şi patrimoniale, soţii sunt supuşi dispoziţiilor Codului civil, de la data intrării sale în vigoare. | ” |
—Art. 27 din Legea nr. 71/2011
| ||
| „ | 1) Dispoziţiile Codului civil privind divorţul se aplica fără a se deosebi între căsătoriile încheiate înainte sau după intrarea sa în vigoare. (2) Divorţul pronunţat anterior intrării în vigoare a Codului civil produce efectele stabilite de legea în vigoare la data când s-a pronunţat hotărârea rămasă irevocabilă. | ” |
—Art. 39 din Legea nr. 71/2011
| ||
Pentru cauzele în care s-a dat o sentinţă definitivă şi irevocabilă, părintele interesat poate introduce o acţiune de reinstaurare a autorităţii parentale comune după data de 1 octombrie 2011 (a se vedea Art. 512 pentru mai multe detalii).
În România există două frazări juridice care reprezintă același lucru: "responsabilitatea părintească" şi "autoritatea părintească". Cei doi termeni s-au încetățenit deoarece, pe de o parte, în traducerile efectuate de Ministerul Justiției ale unor acte europene au folosit termenul englezesc de "parental responsibility" ca şi "responsabilitate părintească" iar pe de altă parte noul Cod civil a definit noţiunea de de "autoritate părintească", preluând-o din codurile civile francez, din Quebec şi din Elveţia.
O comparare a definiţilor pe care textele legislative în cauză le dau noţiunii de "responsabilitate părintească" şi respectiv de "autoritate părintească" dovedeşte că de fapt este vorba de aceeaşi noţiune.
Totuşi se pare că legiuitorul, deşi a pornit iniţial cu termenul de responsabilitate părintească în proiectul noului Cod civil a schimbat pe parcurs, în mod intenţionat, termenul în acela de autoritate părintească pentru a-l alinia mai bine codurilor civile din Franţa, Quebec şi Elveţia:
- "CCF, CCQ şi CCE reglementează Autoritatea părintească, noţiune care reflectă mai exact raporturile dintre părinţi şi copii decât aceea de responsabilitate părintească. CCI reglementează puterea părintească - noţiune folosita şi de CC1940, dar căreia i s-ar putea reproşa caracterul arhaic, inadecvat concepţiei moderne despre raporturile dintre părinţi şi copii."[1].
De aceea se recomandă ca în viitor să se folosească noţiunea de autoritate părintească pentru acest ansamblu de drepturi şi îndatoriri ale părinţilor faţă de copiii lor.
Conform proiectului noului Cod civil, textul acestui articol este inspirat de art.371-1 CCF. (pentru detalii a se vedea comentariul 367 din Proiectul Noului Cod Civil).
Documente oficiale în care apare noțiunea de "autoritate părintească":
- Traducerea principiilor Principiile legislaţiei europene cu privire la autoritatea părintească
- Noul Cod Civil în ansamblul său
Documente oficiale în care apare noțiunea de "responsabilitate părintească":
- Regulamentul II de la Bruxelles
Corelaţii cu alte norme
Corelaţii cu alte articole din Codul Civil
- Articolul 487 Conţinutul autorităţii părinteşti.
Corelaţii cu legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
- Art. 30 din Legea 272/2004 privind protecţia drepturilor copilului
- Art. 31 din Legea 272/2004 privind protecţia drepturilor copilului
- Art. 32 din Legea 272/2004 privind protecţia drepturilor copilului
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
| „ | Drepturile copilului: Copiii au dreptul la protecţia şi îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor. Ei îşi pot exprima în mod liber opinia. Aceasta se ia în considerare în problemele care îi privesc, în funcţie de vârsta şi gradul lor de maturitate. | ” |
—Articolul 24 litera (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
| ||
Corelaţii cu Regulamentul II de la Bruxelles
| „ | În sensul prezentului regulament: […] 7. "răspundere părintească" înseamnă ansamblul drepturilor şi obligaţiilor conferite unei persoane fizice sau unei persoane juridice în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, al unui act cu putere de lege sau al unui acord în vigoare privind persoana sau bunurile unui copil. Aceasta cuprinde în special încredinţarea şi dreptul de găzduire; 8. "titular al răspunderii părinteşti" înseamnă orice persoană care exercită răspunderea părintească faţă de un copil; 9. "încredinţare" înseamnă drepturile şi obligaţiile privind îngrijirea persoanei unui copil, în special dreptul de a decide asupra locului său de reşedinţă; | ” |
— Regulamentul Bruxelles II, articolul 2 - Definiţii[2]
| ||
Elemente de drept comparat
Comparare cu Codul familiei - abrogat
| „ | Ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei, ori înfiaţi. Ei exercită drepturile lor părinteşti numai în interesul copiilor. | ” |
— Art. 97 - Codul familiei - abrogat
| ||
Codul civil francez
| „ | Autoritatea parentală este un ansamblu de drepturi şi obligaţii având ca finalitate interesul copului. Ea aparţine tatălui şi mamei până la emanciparea copilului sau până când copilul ajunge la vârsta majoră pentru a proteja securitatea, sănătatea şi moralitatea acestuia, pentru a asigura educaţia sa şi pentru a permite dezvoltarea sa, cu respectarea persoanei sale. Părinţii îl implică pe copil în deciziile ce îl privesc pe acesta, în funcţie de vârsta acestuia şi gradul său de maturitate.[3] | ” |
—Articolul 371-1 din Codul civil francez
| ||
Codul civil german
| „ | (1)The parents have the duty and the right to care for the minor child (parental custody). The parental custody includes the care for the person of the child (care for the person of the child) and the property of the child (care for the property of the child). (2)In the care and upbringing of the child, the parents take account of the growing ability and the growing need of the child for independent responsible action. They discuss questions of parental custody with the child to the extent that, in accordance with the stage of development of the child, it is advisable, and they seek agreement. | ” |
—Section 1626 - Parental custody, principles, paragraphs (1) and (2)
| ||
Codul civil olandez
| „ | 1. Părinţii au custodie comună în timpul căsătoriei. 2. În cazul unui divorţ părinţii vor continua să aibă custodie comună, cu excepţia cazului în care instanţa, la cererea unuia sau a ambilor părinţi, decide în interesul copilului ca custodia să fie încredinţata unui singur părinte. | ” |
—Codul civil olandez, articolul 251[4]
| ||
Principiile legislaţiei europene privind autoritatea părintească
Recomandările Comisiei Europene privind Legislaţia Familiei evidenţiate în documentul Principiile legislaţiei europene privind autoritatea părintească[5], şi anume:
| „ | Principiul 3:01 Conceptul de autoritate părintească Autoritatea părintească desemnează un cumul de drepturi şi obligaţii, care au drept scop promovarea şi protejarea bunăstării copilului. Ele se referă în special la: (a) îngrijire, protecţie şi educaţie; (b) menţinerea relaţiilor personale; (c) stabilirea rezidenţei; (d) administrarea proprietăţii şi (e) reprezentarea legală. | ” |
| „ | Principiul 3:02 Titularul autorităţii părinteşti (1) Se numeşte titular al autorităţii părinteşti orice persoană care are drepturile şi obligaţiile prezentate la Principiul 3:01, fie parţial, fie în totalitate. (2) Prin titularii autorităţii părinteşti, în acord cu următoarele principii, se înţelege: (a) părinţii copilului, precum şi (b) alte persoane, decât părinţii copilului, care au responsabilităţi părinteşti alături de sau în locul acestora. | ” |
| „ | Principiul 3:08 Părinţii, a căror paternitate legală a fost stabilită, ar trebui să aibă autoritate părintească faţă de copil. | ” |
Bibliografie
Cărţi utile
Note de subsol
- ↑ a se vedea Proiectul Noului Cod Civil comentariul de la titlul IV)
- ↑ Textul Regulamentului se poate consulta aici
- ↑ Textul original în limba franceză este: "Article 371-1: L'autorité parentale est un ensemble de droits et de devoirs ayant pour finalité l'intérêt de l'enfant. Elle appartient aux père et mère jusqu'à la majorité ou l'émancipation de l'enfant pour le protéger dans sa sécurité, sa santé et sa moralité, pour assurer son éducation et permettre son développement, dans le respect dû à sa personne.
Les parents associent l'enfant aux décisions qui le concernent, selon son âge et son degré de maturité." - ↑ A se vedea cuvântarea d-nei Caroline Forder care se poate consulta aici. Cuvântarea a fost ţinută cu ocazia Conferinţei "Tendinţe actuale în justiţia pentru copil şi familie" (15-16 Oct 2009, Bucuresti)
- ↑ Principiile legislaţiei europene privind autoritatea părintească în traducere bilingvă se pot consulta aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu