Avem semnale din țară că procesele de divorț începute anterior datei de 1 octombrie 2011 și care sunt în fazele superioare (apel/recurs) sunt în mod greșit judecate de anumite instanțe utilizând prevederile vechiului Cod al familiei.
În opinia noastră această practică nu este o practică corectă dacă ne referim la dispozițiile privind efectele divorțului în raporturile dintre părinți și copiii lor minori. Conform prevederilor NCC, instanța de tutelă are obligația de a se pronunța din oficiu cu privire la exercițiul autorității părintești, stabilirea locuinței copiilor și contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare. Prin urmare nu este nevoie ca vreuna dintre părți să ceară în mod expres acest lucru și deci nu se poate face contra-argumentația că în apel sau recurs codul de procedură nu ar permite introducerea unor cereri suplimentare față de cererile făcute în fața instanței pe fond.
Revenim cu trei citate pe care le considerăm esențiale:
"(6) Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi." (Art. 6 litera (6) - Aplicarea în timp a legii civile)
„dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de intrarea în vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art. 403 din Codul civil”. Per a contrario, pentru divorțurile pronunțate după intrarea în vigoare a Codului civil, cu privire la relațiile personale dintre copii și părinții lor divorțați legea nouă este aplicabilă, astfel încât nu mai este nevoie de modificarea hotărârii instanței de tutelă." (citat din textul jud. dr. Cristiana Mihaela Craciunescu formator INM)
„potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) din actul normativ mai sus amintit „dispozițiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil." Acesta este şi cazul raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori. Astfel, instanţa de judecată, analizând circumstanţele concrete ale speţei, va pronunţa o soluţie în temeiul legii civile noi potrivit principiului mai sus enunţat.” (citat din Alina Rădoi, Director, Direcţia Elaborare Acte Normative, răspuns la cererea de asociației de a clarifica dacă sau nu prevederile NCC se aplică proceselor aflate în apel sau recurs).
De aceea vom continua să va transmitem materiale care speram să clarifice cât mai bine această poziție a asociației noastre și care sperăm să ajute în deciziile ce se vor lua și care să stimuleze aplicarea imediată a prevederile NCC legate de divorț indiferent de faza în care se află procesul și indiferent dacă părțile au cerut în mod expres acest lucru.
Pentru edificare vă rugăm să consultați și aceste documente:
În opinia noastră o tratare corectă și uniformă a acestor situații ar trebui să fie următoarea:
Ne exprimăm speranța că efortul nostru de a înțelege și implementa cât mai uniform prevederile NCC, va fi în beneficiul copiilor implicați în astfel de procese.
Cu stimă,
ARPCC
În opinia noastră această practică nu este o practică corectă dacă ne referim la dispozițiile privind efectele divorțului în raporturile dintre părinți și copiii lor minori. Conform prevederilor NCC, instanța de tutelă are obligația de a se pronunța din oficiu cu privire la exercițiul autorității părintești, stabilirea locuinței copiilor și contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare. Prin urmare nu este nevoie ca vreuna dintre părți să ceară în mod expres acest lucru și deci nu se poate face contra-argumentația că în apel sau recurs codul de procedură nu ar permite introducerea unor cereri suplimentare față de cererile făcute în fața instanței pe fond.
Revenim cu trei citate pe care le considerăm esențiale:
"(6) Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi." (Art. 6 litera (6) - Aplicarea în timp a legii civile)
„dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de intrarea în vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art. 403 din Codul civil”. Per a contrario, pentru divorțurile pronunțate după intrarea în vigoare a Codului civil, cu privire la relațiile personale dintre copii și părinții lor divorțați legea nouă este aplicabilă, astfel încât nu mai este nevoie de modificarea hotărârii instanței de tutelă." (citat din textul jud. dr. Cristiana Mihaela Craciunescu formator INM)
„potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) din actul normativ mai sus amintit „dispozițiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil." Acesta este şi cazul raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori. Astfel, instanţa de judecată, analizând circumstanţele concrete ale speţei, va pronunţa o soluţie în temeiul legii civile noi potrivit principiului mai sus enunţat.” (citat din Alina Rădoi, Director, Direcţia Elaborare Acte Normative, răspuns la cererea de asociației de a clarifica dacă sau nu prevederile NCC se aplică proceselor aflate în apel sau recurs).
De aceea vom continua să va transmitem materiale care speram să clarifice cât mai bine această poziție a asociației noastre și care sperăm să ajute în deciziile ce se vor lua și care să stimuleze aplicarea imediată a prevederile NCC legate de divorț indiferent de faza în care se află procesul și indiferent dacă părțile au cerut în mod expres acest lucru.
Pentru edificare vă rugăm să consultați și aceste documente:
1. excelentul articol al d-nei judecător dr. Cristiana Mihaela Craciunescu formator INM care explică cât se poate de clar fundamentarea legală a necesității de a se judeca toate cauzele (nu doar cele aflate la fond) utilizând legea nouă.
2. Un exemplu concret în care Tribunalul Bihor a tratat acest caz, într-un mod cât se poate de profesionist, explicând cu eleganță de ce s-a impus necesitatea tratării respectivului apel prin prisma prevederilor NCC.
· Dacă instanţa dvs. va considera apelul (sau recursul) ca fiind întemeiat, va rejudeca cauza și va pronunța o hotărâre(sau decizie) sub imperiul legii noi.
· Daca instanța dvs. va considera apelul (sau recursul) ca nefiind întemeiat, va casa sentința (sau hotărârea) cu trimitere spre rejudecare la judecătorie (sau tribunal), deoarece schimbarea legii este un motiv suficient care să implice mai degrabă casarea decât respingerea apelului (sau recursului).
Ne exprimăm speranța că efortul nostru de a înțelege și implementa cât mai uniform prevederile NCC, va fi în beneficiul copiilor implicați în astfel de procese.
Cu stimă,
ARPCC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu