O intervenţie de abordare a separărilor de cuplu

Mediator Anca Sîrbeanu

Separările cuplurilor reprezintă o cauză frecventă de stres emoţional şi determină, în multe cazuri, suferințe psihologice precum şi simptome fizice asociate cu astfel de tulburări.

Profesioniştii din sferele juridice, psihologice şi sociale s-au confruntat timp de decenii în domeniul muncii lor cu fenomenul de divorţ şi, analizând rezultatul experiențelor, au luat în

considerare nevoia ambelor părți de a atenua costurile emoţionale provocate de divorţ şi

pentru a evita daunele pe care rupturile dificile şi traumatice le provoacă minorilor.

Medierea familială apare ca o nouă alternativă de gestionare a conflictelor care decurg din

separare, este un model de intervenţie structurată care are scopul de a ajuta cuplurile în situaţii de separare sau divorţ să elaboreze un acord durabil și mutual acceptat pentru o nouă reorganizare familială, ținând seama de nevoile individuale ale fiecăruia dintre membrii familiei și, în special, ale copiilor.

Aceasta se desfășoară în cadrul mai multor întrevederi în care sunt prezenți cei doi membri ai cuplului şi mediatorul, acesta din urmă orientând negocierea in sensul cuprinderii tuturor aspectelor care au determinat destrămarea.

Medierea familială dă importanţă cuplului, favorizează adoptarea de acorduri şi considera că părţile aflate in situații de divorţ sau de separare nu sunt adversari, ci protagoniști cu un interes comun: copiii lor.

INTRODUCERE

După cum este bine cunoscut în lumea medicală, "tulburările psihice şi suferințele psihosociale sunt în mod semnificativ prezente în cadrul consultațiilor de îngrijire primară, iar medicii realizează intervenţii psihoterapeutice mult mai frecvent decât estimările efectuate.

Ei bine, deoarece fără nici o îndoială, ar putea fi ratificat atât de către medici dar şi de către alţi specialişti, una dintre cauzele frecvente de stres emoţional este provocată de întreruperea sau încetarea convieţuirii matrimoniale, experiență pe care Rojas Marcos o descrie în cartea sa ¨Perechea ruptă " ca fiind una dintre ¨cele mai traumatice, amare și dureroase pe care oamenii le pot suferi"

Este cunoscut că psihiatrii descriu foarte grafic că, "după separare, atât bărbaţii cat şi femeile

trec printr-o perioadă de teribilă anxietate. Ei se plâng de imposibilitatea de a adormi, de

pierderea poftei de mâncare, fiind incapabili să se concentreze asupra locului de muncă, de

multe ori chiar plâng fără nici un motiv aparent. În unele cazuri, ei recurg la alcool, droguri sau tranchilizante, pentru a calma durerea şi starea emoțională¨.

De asemenea, copiii cuplurilor aflate în situații de separare pot experimenta încă din primele momente de tensiune probleme de diferite tipuri, cum ar fi: introversiune, lipsa poftei de mâncare sau de regres sau de scădere a performanţelor şcolare; de obicei, simptomele sunt trecătoare, dar acestea provoacă părinţilor frică și anxietate.

El susţine că "numeroase studii au arătat că perechile rupte sunt mai predispuse la boli fizice şi psihice: hipertensiune arterială, ulcer gastric, colită, infarct miocardic, anxietate şi în special depresie".

Pentru prevenirea sau, cel puţin, în încercarea de a atenua aceste tensiuni cauzate de ruptura partenerilor, există un model de intervenţie profesională cunoscut sub numele de mediere familială, iar cunoștințele despre mediere le pot fi foarte utile medicilor de familie, atât pentru informarea cât și pentru recomandarea acelor pacienți care acuză probleme de sănătate determinate de separarea sau ruperea cuplului.

Aşa cum vom dezvolta în continuare, medierea familială poate fi considerată un instrument care să îndrume cuplurile aflate în situații de separare să ajungă la un acord privind efectele acesteia (cereri accesorii divorțului – n.n.; în dreptul spaniol, divorțul a fost târziu legiferat, iar într-o prima fază se cere separarea, nu direct divorțul) și, în acelaşi timp, le facilitează o comunicare ¨mai fluidă¨, care le permite să menţină ulterior relații stabile şi paşnice in vederea exercitării în comun a responsabilităţilor parentale.

În plus, rezultatele medierii se pot concretiza în reale efecte terapeutice, contribuind la depășirea durerii cauzate de separare, "încurajând participanţii să recunoască sentimentele negative care însoţesc schimbarea