Intrebare:
Dacă unul din părinti consideră că se achită de îndatoriri și prin următoarele: haine purtate, alimente rămase la petreceri, ouă neverificate, lecții efectuate cu persoane necalificate pentru asta, excursii solicitante, obositoare, uneori efectuate în timpul școlii, ducând la absențe nemotivate, iar celălalt se opune în mod categoric pentru ca realizează ca pot dauna copilului, cum se procedează în acest caz ?
Din puținele date pe care le avem de la dvs. putem remaca totuși următoarele:
1. Celălalt părinte pare să se preocupe de copil (așa cum stie el mai bine) … altfel nu i-ar mai căuta pe copii de loc
2. Cel mai probabil că celalatl părinte, in cazul în care nu v-ați fi separat, ar fi avut același comportament “riscant” (consum de ouă neverificate, să spunem) și în familie, făcând … în măsura în care nu se poate dovedi (moral și real, nu neapărat în fața legii) că tatăl pune intenționat sănătatea copiilor în pericol. Nu putem spune că o autoritate părinteasca comună e nelalocul ei chiar și în acest caz pe care il descrieți.
3. Consideram (nu doar noi dar si psihologii) ca mama unui copil este cea mai bună mamă din lume pentru acel copil precum și tatăl unui copil, este cel mai bun tată pentru copilul său.
Ar fi probabil cu mult mai in dauna minorilor să nu îl poată accesa pe celălalt părinte de loc. Un control prea dur din partea dvs asupra programului pe care celălalt părinte il are cu copii implică nu doar riscul de conflict (între dvs ca parinti) dar mai ales riscul ca celălalt părinte să se demotiveze în a mai vedea copiii. Vă “ ținem pumii” sa nu se ajungă ca minorii să nu iși mai vadă tatăl cu lunile de zile (cum sunt multe cazuri, nu neaparat pentru că tatăl a fost rău intenționat). Copiii ar suferi o traumă mult mai mare decât divorțul în sine.
Cu privire la programul școlar și alte aspecte în care considerați ca nu există un consens, o idee ar fi să apelați la un mediator și să stabiliți de comun acord un PLAN PARENAL. Custodia comună vine “la pachet” cu un plan parental (noi, avem în lucru un astfel de model de plan parental) pe care părinții este util să îl negocieze între ei sau cu un mediator autorizat. Sperăm să fie publicat în cursul lunii octombrie. Dacă doriți să fiți printre primii care veți avea acces la el, adăugați adresa dvs. de email în pagina de contact cu mențiunea „pentru planul parental”. Înarmați cu planul parental și cu multă răbdare (și ideal cu o atitudine mai detașată cu privire la aceste probleme) vă sfătuim să negociați de comun acord (ca de la adult la adult) cine face ce si cine are ultimul cuvânt în caz de neînțelegeri cu privire la fiecare dintre aspectele importante ale vieții minorilor. În caz că aveți resursele bănești (nu vorbim oricum de sume mari) vă recomandăm din inimă să apelați la un mediator. O terță persoană, imparțială, poate să vă fie de un real ajutor în negocierea planului parental.
Planul parental agreat “dinainte” de către cei doi părinți este cheia unei relații de calitate și va fi net superior față de orice altă decizie dată în mod standard și rigid de o instanță de judecată. Este însă foarte important sa negociați realist, atat dvs. cât și tatăl copiilor dvs, responsabilitățile și drepturile fiecaruia dintre dvs, de la baze egale (acesta e spiritual custodiei comune) și bazat pe faptul că, deși relația dvs. de cuplu a încetat, relația dvs. de părinți trebuie să continue în mai bune condiții, pentru a ajuta copiii dvs sa crească ca oameni compleți.
Va redăm doar un citat al unui psiholog de marcă din România:
“Pe măsură ce copilul crește, pentru dezvoltarea sa psihică sănătoasă, are nevoie de relații semnificative pozitive (conform percepției lui, nu a altora. De exemplu, adesea în terapie când întrebăm de relații semnificative, clienții ne vorbesc de vecini sau bunici severi, alcoolici sau oricum altfel dar care s-au purtat cumva anume cu ei, s-au simtit iubiti de ei sau importanți pentru ei) atât cu femei cât și cu bărbați. Părinții sunt primele modele. Copilul are nevoie de model feminin și masculin. Și chiar dacă nu sunt oameni "model" are nevoie să interacționeze cu ei pentru a-și alege liniile ghid feminine și masculine. Un lucru este cert, copilul își iubeste necondiționat ambii părinți și are nevoie de ei. ”
—Opinia psihologului și psihoterapeutului Anda Păcurar[4]
Cu speranta ca veți da o șansă conlucrării cu celălalt părinte, cu toate defectele pe care dvs. considerați că le are, pentru că asta ajută copiii pe termen lung să își fixeze modelele în viață.
Custodie Minori
Un comentariu:
ma intreb daca toti astia de dati sfaturi aveti copii si ati trecut printr-un divort cu probleme.
parerea mea e ca habar nu aveti despre ce vorbiti. tot ceea ce scrieti toti pe astfel de site-uri ar face un om normal la cap sa se gandeasca de foarte multe ori inainte sa se casatoreasca si sa faca copii. oare chiar e bine sa faramitam viata unui copil in cinspe mii de bucati? o sa avem generatii de copii frustrati si distrusi de custodia asta comuna. n-am prea auzit in tarisoara asta de divorturi civilizate. ce va faceti sa credeti ca va fi o atitudine civilizata chiar si pentru copil dupa divort?
Trimiteți un comentariu