O intervenţie de abordare a separărilor de cuplu

Mediator Anca Sîrbeanu

CONTEXTUL ISTORIC

Medierea familiala în forma sa actuală apare în SUA la sfârşitul anilor '60, care, împreună cu Canada, au făcut pionierat în practica de mediere.

În Europa ajunge la sfârşitul anilor 70, şi, concret, în 1973 se deschid in Marea Britanie primele servicii de mediere familială.

De la această dată se pune in aplicare în diferite ţări europene, iar acum poate fi considerata înrădăcinată, nu numai în Marea Britanie, dar şi în Franţa, Germania, Tarile de Jos şi Norvegia

Mai mult decât atât, Consiliul Europei a adoptat pe 21 ianuarie 1998, Recomandarea nr R (98) I privind medierea familială, această reglementare este un avantaj, deoarece oferă un impuls acestei acţiuni, stabilind, printre altele, următoarele directive:

"11.i.-Instituirea sau promovarea medierii familiale sau, după caz, consolidarea medierii familiale deja existente.

11.ii.- - Adoptarea sau consolidarea acelor măsuri pe care le consideră necesare pentru promovarea şi utilizarea medierii familiale ca un mijloc adecvat de rezolvare a disputelor de familie. "

Recomandarea de mai sus a fost determinată de numărul - în continuă creștere - de separări şi divorţuri din statele membre ale Uniunii Europene, recunoscându-se că disputele de familie au consecințe importante nu doar pentru familiile in cauza, dar, implică, de asemenea, costuri sociale şi economice importante din partea statului, care trebuie să garanteze protecția și bunăstarea minorilor şi se concluzionează că recurgerea la mediere de familie poate, în acest caz:

a) sa îmbunătățească comunicarea între membrii de familie;

b) sa reducă starea de conflict între părţile în litigiu;

c) să conducă la acorduri amiabile;

d) să garanteze menținerea relaţiilor personale dintre părinţi şi copiii lor;

e) să reducă costurile economice şi sociale, precum și cele judiciare determinate de separarea şi divorţul părţilor, precum şi pentru a reduce timpul necesar pentru reglementarea conflictelor ".

Concentrându-ne pe Spania, trebuie să menționăm că actul normativ de reglementare a medierii familiare a fost pentru prima dată promulgat în Catalonia, respectiv Legea 1/ 15 martie 2001. Tot în anul 2001 a fost promulgată Legea medierii in Comunitățile autonome din Valencia, Galicia si Navarra.

Legea catalană de mediere familială arată, în expunerea sa de motive, că echipele psihosociale, formate din psihologi și asistenți sociali, de pe lângă Tribunalele de familie au pus în aplicare un model de mediere de familie, provenind din experienţa acumulată în ultimii ani şi aplicat cu un rezultat pozitiv, adaugă faptul că legea are ca scop "instituţionalizarea, consolidarea şi extinderea medierii familiale în întreaga Catalonie" şi creează Centrul de Mediere Familială din Catalonia, organism care îşi asumă responsabilitatea pentru înființarea și organizarea de servicii publice cu această activitate, fără a prejudicia iniţiativele private care au apărut sau pot apărea în viitor.

Independent de reglementările legale, aflate în curs de dezvoltare, practica medierii in Spania s-a răspândit pe toată aria geografică, existând servicii publice de mediere familială în Comunitățile Autonome din Madrid, Catalonia, Asturias, Galicia, Valencia, Tara Bascilor, Cantabria, Aragon si Murcia si, de asemenea, în Cadiz, Sevilla, Gran Canaria si Mallorca.

Medierea a început la Madrid, cu două servicii subvenționate de Ministerul de Asistență și Protecție Socială, fiind remarcabil în acest sens Serviciul de Mediere Familială de pe lângă Uniunea Asociațiilor Familiale – UNAF - ", care funcționează din 1990 în cadrul unui acord-program semnat între Ministerul de Asistență și Protecție Socială şi UNAF "