Ajunsi intr-un punct in care nu mai pot privi inainte, acesti copii aleg
din pacate sa-si puna capat zilelor, lasand in urma parinti socati,
plini de intrebari. Cum ajung tinerii sa ia decizii radicale? Care sunt
solutiile? Care e momentul in care parintii trebuie sa-si puna probleme?
Povestile de viata care urmeaza contin imagini care va pot afecta
emotional. Sa ascundem aceasta problema sociala nu inseamna ca protejam
copiii.
„Plangeam si nimeni nu ma auzea”
Intr-un salon de spital, o doctorita care se zbate sa vindece suflete de
copii citeste o scrisoare de adio. "Tu ma urci, tu ma cobori. Rautatea
oamenilor nu o mai suport. Ma doare sa vad cum viata se scurge prin
mine. Lacrimi, un rau de lacrimi am facut. Plangeam si suspinam, dar
nimeni nu ma auzea, doar ingeri veneau si imi spuneau sa nu mai plang,
sa mai stau sa mai rabd, ca va veni ziua in care viata mea va prinde
culoare.”
Sunt gandurile unei fetite dezarmate in fata problemelor. Daca ar fi
indraznit sa arate aceasta scrisoare parintilor, bunicilor sau
consilierului scolar, fara sa se teama de consecinte, trauma unei
excursii cu salvarea la spital ar fi putut fi evitata. Din fericire, ea a
scapat, dar multi nu au acest noroc.
Un documentar tulburator ...
http://goo.gl/BXPGSo
Despre neglijarea copilului, si efectele dureroase asupra copilului.
Colectivul ARPCC
Custodie Comuna. Copiii își iubesc părinții la fel. Întotdeauna.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai citite
-
Î NTREBARE: Va cer ajutorul/sfatul pentru copilul meu, pentru siguranta ei atat fizica cat si psihica. O sa va relatez cat mai succin...
-
Protocol Încheiat între Asociația Română pentru Custodia Comună și Institutul de Psihologie Judiciară Art.1. Prin prezenta se rec... -
Î.: Ma scuzati pentru ca indeaznesc sa va scriu,insa am gasit adresa pe net. Pe site-ul dvs am citit,dar nu gasesc raspuns la intrebarea...
Un comentariu:
„Avem in Romania zeci de mii de copii care nu-si vad parintii decat o data la cateva luni sau odata la cativa ani, ... si care foarte adesea ajung sa faca depresie, sau ajung sa faca gesturi de negandit de dorul parintilor lor, din disperarea de a nu-i avea pe mama si pe tata aproape”, explica Diana, psihoterapuet „Salvati Copii”.
Se intampla tot mai des ca cei mici sa cerseasca atentia parintilor in cel mai brutal fel posibil – si nu doar cei care au parinti plecati de langa ei.
La minutul 8:11 minute auzim spunându-se că relația dintre părinte și copil trebuie să fie de iubire necondiționată.
Cât de extins trebuie să fie un program de relații personale ? Cum trebuie un părinte să își iubească un copil, chiar și atunci când acel copil își respinge părintele (sindrom de alienare de exemplu)?
Trimiteți un comentariu