marți, 1 iunie 2021

Pensia de întreținere minor in natura - încă o farsă a Curții Constituționale


Un posibil răspuns pentru post-ul judecătorului Danileț care face reclama Deciziei nr. 232 din 07.04.2021 a Curții Constituționale a României privitoare la pensia de întreținere a minorului. 

https://www.facebook.com/100000964643762/posts/5570059089702857/?sfnsn=mo

 

Contribuția în natură era de la de bun început (anul 2011) opțiunea preferată a legii. Citiți articolul 402 din codul civil care este cât se poate de clar pentru cei ce nu suferă de rea voință sau analfabetism funcțional (și înțeleg câteva noțiuni minimale de sintaxă). Potrivit acestui articol judecătorii onești ar fi trebuit să respingă orice cerere unilaterală a unuia dintre părinți pentru obligarea celuilalt părinte cu ocazia divorțului. Ulterior (în alt proces adică) dacă s-ar fi dovedit rea-credință, da, părintele îndreptățit putea să ceară (în numele copilului) pensie în bani. Dar nu la prima judecată! Nu când încă nu s-au calmat apele si de discuta divorțul.

 

Dar judecătorii abuzau (și vor continua să abuzeze) de lipsa unui control real privitor la calitatea actului judecătoresc. Astfel judecătorii dau "din prima" contribuție în bani chiar dacă părintele implicat cerea explicit să îi fie dat dreptul să se achite de obligațiile de întreținere în natură. De zece ani de zile de când a intrat noul cod civil în vigoare nu cunoaștem de fapt niciun caz in care instanțele sa fi acordat, în cazurile în care părinții nu s-au înțeles privitor la modalitatea de plată, pensie în natura părintelui nerezident (Y) dacă părintele rezident (X) a cerut pensie in bani. Nici un caz! 

 

Sunt foarte rare (probabil mai puțin de zece cazuri la nivel național, deci unul pe an) în care, în contradictoriu, instanțele au dat o “pensie mixtă” (cam 70% în bani si 30% în natură).

 

Vorbim deci de hotărâri ilegale acordate de independenta justiție română în condițiile unei legi cat se poate de clare. Iar cei ce încalcă legea sunt chiar judecătorii. Evident judecătorii, acești semizei, și-au "justificat" de fiecare data hotarârea arătând că asistă la un "evident conflict între părinți" de vreme ce X cere pensie in bani iar Y cere pensie în natură ... si noi știm că judecatorilor le e clar dintr-un bun început care părinte este X și care e Y. Așa cum judecata, legată de stabilirea rolurilor X si Y pentru părinți, este doar o farsă (indiferent cat de bun părinte este Y, Y totdeauna acesta va ajunge în postura de părinte nerezident si platitor de pensie în bani), tot așa e o farsă ca cineva să creadă ca Y va primi altceva decât pensie în bani. 

 

Semizeii din justitie vor continua sa acorde exclusiv pensii de întreținere în bani în situația în care părinții nu se înțeleg ei și nu cer ei amândoi pensie natură, fără să țină cont de art. 402 cod civil. De ce? Pentru că pot? Pentru că nimeni nu îi penalizează când sunt incompetenți sau abuzivi. Pentru că întreg corpul judecătoresc este, psihologic, împotriva unei astfel de legislații. Și mai ales pentru că actul de justitie este construit fără minime criterii de calitate a modului în care judecătorii aplică legea. Nimeni nu cere ca politicul să verifice judecătorii. Dar judecătorii înșiși (CSM-ul, Inspecția Judiciară) ar trebui să își pună propriile mecanisme de control și de audit a calității sentințelor și a concordanței lor cu legislația.

Daca veți citi sentința, veți vedea ca CCR nu face decat sa citeze art. 402 din Codul civil. Așa cum bine mersi semizeii din justitie și-au permis să încalce art. 402 care este extrem de clar, simpla citare de CCR a articolului nu le va da nici un argument in plus semizeilor să își schimbe practica.

 

Presupunand ca vreunul din semizei ar vrea totuși să asculte pe cineva care a studiat totuși problematica vreo 12 ani de zile, semizeul ar putea înțelege ca:

 

1) Pensia în natură implică că atunci când este la tine acasă ingrijesti copilul, te asiguri de asemenea ca îi asigur hainute de îmbrăcat, cărți si caiete de școala mancare, medicamente,

 

2) Pensia în natură implică că îl duci la doctor pe copil și plătești consultația (indiferent daca teoretic copilu locuiește sau nu la tine în acea zi), că plătești alternativ sumele pentru grădiniță (o lună mama, o lună tata) ca să înțeleagă dna directoare că atunci cand cheamă părinții la ședință nu cheamă numai pe unul dintre părinți (plătitorul) ci pe ambii părinți, că atunci când are de comunicat părinților ceva despre comportamentul copilului la grădiniță, informează pe ambii, samd.

3) Pensia în natură înseamnă caă ambii părinți (ideal) contribuie la cumpararea lucrurilor mai scumpe necesare copilului (de ex laptop-ul copilului sau telefonului mobil, samd). Asta îi și forțează sa mai discute/colaboreze, etc. 

 

Intenția legiuitorului a fost dintotdeauna aceea că PENSIA ÎN NATURĂ  să sprijine implementarea corecta a CUSTODIEI COMUNE FIZICE. Mai pe înțelesul semizeilor: pensia în natura devine un instrument foarte eficient de întărire a autorității părintești comune ți a relației dintre copii si ambii săi părinți, DOAR ATUNCI atunci când fiecare părinte găzduiește SEMNIFICATIV copilul, adică minim 33% din timp, adică minim zece zile si zece nopți pe lună. Altfel, pensia în natură este doar o mica frecție la picior de lemn.

 

Este în INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI în foarte multe cazuri [nu în toate, însă - de aceea avem nevoie de judecători care să cerceteze fiecare caz în parte] ca minorul să locuiască minim de 33% din timp cu fiecare părinte.

1) Studiile științifice de 30 de ani demonstrează cât se poate de clar ca acei copii care locuiesc la ambii părinți cel puțin 33% din timp (asta inseamna custodie comuna reala - nu dezastrousul "primul si al treilea weekend" au cele mai bune scoruri pe absolut toți indicatorii bunăstării copilului (si al adultului care va deveni) decât copii care locuiesc majoritar cu unul dintre părinți.

2) Nimic din lege nu-i obliga pe semizei să dea sentințe de tip “un weekend din doua”. Doar că, în tăcerea legii, semizeii noștri nu pot să conceapă altceva decât să facă copy-paste sentințelor, de la an la an, asa ca in fapt nu fac decat sa copieze modul de gandire de dinaintea abrogării codului comunist al familiei.

3) Nu ar cădea "Olimpul” dacă judecătorii ar da un minim de 33% timp parental cu părintele nerezident, atunci pensia in natura ar consolida foarte frumos ideea de custodie comuna.

 

O CONCLUZIE:

într-o tara ipotetică cu judecători ipotetici, acești judecători ar înțelege ca trebuie sa vina cu hotărâri “la pachet” care sa introducă un timp parental semnificativ al copilului cu fiecare părinte de minim 33%. Asta înseamnă circa 10 zile si 10 nopti cu celălalt părinte. Timp berechet ca celălalt părinte să asigure cele necesare traiului, să facă o serie de acțiuni pe nu le poate face în România anului 2021 cu programe de tip “în weekend la 2 saptamani”. De exemplu, să ducă copilul la scoala/gradinita, să aducă copilul de la scoala/gradinita, să meargă să cumpere rechizite / cărți  / haine / pantofi atunci cand este necesar, samd. Dar noi nu traim intr-o tara ipotetică - așa ca nici decizia CCR menționată nu va schimba cu nimic starea de fapt in România.

Colectivul ARPCC

Niciun comentariu:

Cele mai citite