Până la 1 octombrie 2011 prevederile Codului familiei, prin încredințarea copilului spre creștere și îngrijire doar unuia din părinți, eliminau practic din viața acestuia pe celălalt părinte. Mai mult, relația dintre copil și acest părintele putea fi foarte ușor obstrucționată fără ca legea să preîntâmpine sau să sancționeze efectiv acest lucru. După această dată regulile se schimbă și statul își asumă responsabilizarea ambilor părinți în creșterea și educarea copiilor. Acest lucru îl face prin prevederile noului Cod civil și ale Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Despre noul Cod civil am vorbit deseori. Legea 272/2004 vine cu precizări importante care completează prevederile din noul Cod civil.
Prima noutate pe care o aduce modificarea Legii 272/2004 consta in introducerea unor concepte noi, cum ar fi părinte custodian, părinte necustodian, părinte rezident, părinte nerezident, plan parental, familie extinsă. Alti termeni sunt redefiniți, reprezentant legal al copilului, abuz, neglijare și familie, sunt completate criteriile minime ce se iau pentru determinarea interesului superior al copilului și se introduce obligația pentru părintele la care stă copilul (părintele rezident) de a sprijini relațiile personale ale acestuia cu părintele nerezident, precum şi cu rudele ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie. Se legiferează pentru prima dată în România un sistem de măsuri asiguratorii sau garanții pentru realizarea programului de relații personale cu minorul sau pentru înapoierea sa la locul în care el locuieşte în mod statornic la terminarea perioadei de vizită, ori pentru împiedicarea unei deplasări ilicite a acestuia.
Aplicând principiile legislaţiei europene privind autoritatea părintească, proiectul de lege face pentru prima data diferența între deciziile importante și cele zilnice cu privire la copil. Deciziile importante se referă la educație, tratament medical, reședința copilului sau administrarea bunurilor și se iau cu acordul ambilor părinți, în timp ce deciziile zilnice se iau de către părintele cu care copilul se află în acel moment.
Se stabilește dreptul ambilor părinţi, indiferent dacă sunt custodieni sau necustodieni de a solicita şi de a primi informaţii despre copil, din partea unităţilor şcolare, unităţilor sanitare sau a oricăror alte instituţii ce intră în contact cu copilul, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Unul din elementele cheie în protecția și promovarea drepturilor copilului este planul parental. Acesta este asumat de comun acord de cei doi părinți și se depune odată cu cererea de divorț indiferent dacă aceasta se soluționează la notar sau pe cale judiciară. Planul parental se folosește și de părinții necăsătoriți care solicită instanței de tutelă instituirea sau modificarea măsurilor privind exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului sau programul de menţinere a relaţiilor personale.
Multe din modificările prezentate au fost rezultatul colaborării ARPCC cu DGPC.
Proiectul de lege poate fi consultat aici.
Un articol scris pe aceeași tema din presa offline se află aici.
Colectivul ARPCC.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu