“Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi”
Augusto Cury
Generaţia
actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a
încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine,
plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu
multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică.
Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate,
internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are
nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de
joacă şi să se bucure de viaţă.
Sistemul
educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori
inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu
cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu
ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule
fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot
fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în
maşini de muncit, iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat
Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult
despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor
interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce
tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau
să se pună în locul celorlalţi. Care este rezultatul? O generaţie de copii şi
tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi,
preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică,
timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută
plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri.
Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi
angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres.
Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra
publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi
transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem,
copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul
pentru "a fi", căci lumea îl va pregăti pentru "a avea".
Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi amfiteatrul
gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea
şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu,
trebuie să ne acceptăm limitele. Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor,
părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă
obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu
vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără
înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa
primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un "NU",
pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici,nici umilinţa de
a-şi recunoaşte greşeala. Perseverenţa este la fel de importantă ca şi
capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă
a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor:
"Am greşit", "Scuză-mă", "Am nevoie de tine".
Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor
lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării
poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi. Nimeni
nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi
sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi "NU" fără teamă. Dacă ei nu aud
"NU" de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă "NU" de
la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii
copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar: astăzi sunt
docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile.
De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se
trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare nu poate fi negociat.
Trăim vremuri grele.
Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea
planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei Pământ
O prezentare in format PPT poate fi descărcată de aici
Despre autor: Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut,
şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se
dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane
ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă
– părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi
şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea
de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile
generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În
cartea sa, "Părinţi străluciţi, profesori
fascinanţi", tradusă şi în limba română, dr. Augusto Cury atrage
atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia
contemporană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu