RIL promovat. Condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenția părților cu privire la alegerea unei anumite instanțe, care ar urma să soluționeze acțiunea de divorț în situația în care niciuna din ele nu are locuința în țară

Articolul in original poate fi gasit aici

Articolul poate fi gasit in drivul A.R.P.C.C aici

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COLEGIUL DE CONDUCERE

 In temeiul   art.  514   din  Codul   de procedura   civila,  va  supunem   atentiei   sesizarea   de recurs  in interesul  legii formulata de Colegiul  de conducere   al inaltei Curti de Casatie ·si  Justitie in vederea  pronuntarii   asupra  urmatoarei   probleme   de  drept  care  a fost  solutionata diferit de instantele  judecatoresti in interpretarea   si aplicarea   dispozitiilor   art.  915  alin.  (2) din Codul ·de procedura  civila

Problema  de  drept  ce a creat  divergenta  de practica  judiciara   vizeaza  intelesul  notiunii de "acord" al partilor,  din cuprinsul  tezei  a II-a a alin.  (2) al art. 915 din   Codul  de procedura civila, respectiv conditiile  de forma pe care  ar trebui  sa le indeplineasca   conventia  partilor  cu privire  la alegerea unei anumite instante, care ar urma sa solutioneze  actiunea de divort, In situatia in care nici reclamantul  si nici paratul  nu au locuinta  pe teritoriul  Romaniei.

Dispozitii  legale incidente:

Art.  915 alin.  (2)   - Daca  nici  reclamantul   si  nici paratul   nu  au  locuinta   in tara, partile pot conveni  sa introduca  cererea  de divort  la orice judecatorie   din Romania.  In lipsa unui asemenea acord,   cererea    de   divort   este   de   competenta  Judecatoriei Sectorului   5  al   municipiului Bucuresti

1. Într-o primă opinie, s-a statuat că pentru a fi incidente, s-a statuat că pentru a fi incidente dispozițiile primei teze a alin. (2) al art. 915 Cpc, este necesar ca acordul părților cu privire la alegerea instanței care urmează a soluționa acțiunea de divorț, să fie exprimat expres, fie în formă scrisă anterior învestirii instanței, fie verbal în fața instanței, în situația în care litigiul este pendinte, în ambele cazuri însă reținându-se că manifestarea de voință a părților în sensul opțiunii pentru o anumită instanță trebuie să rezulte explicit fie din cuprinsul convenției, fie din susținerile formulate oral în fața instanței de judecată.

2. Într-o altă opinie, s-a apreciat că norma procedurală operează și în cazul în care acordul părților nu este exprimat în mod expres, în formă scrisă sau verbală, manifestarea de voință a părților cu privire la alegerea unei anumite instanțe putând fi dedusă din conduita lor procesuală și anume, neinvocarea excepției necompetenței teritoriale de către pârât prin întâmpinare, învestirea aceleiași instanțe de către pârât cu soluționarea cererii reconvenționale, exprimarea acordului de către pârât în cuprinsul procurii acordată apărătorului ales.

ref.[ngo5036]
Colectivul ARPCC