Articolul în original poate fi găsit aici sau aici
În urma analizei speței din biblioteca jurisprudență, A.R.P.C.C a notat în câteva rânduri ideile principale pentru a atrage atenția atât asupra importanței acestei spețe cât şi asupra punctelor principale ale acesteia.
T R I B U N A L U L
A admis cererea reconvenţională exercitată de pârâtul - reclamant E. P. F., împotriva reclamantei-pârâte E.C.S.
S-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor încheiată la data de 21 mai 1994 şi înregistrată sub nr. 12/21 mai 1994, în registrul de stare civilă al Consiliului Local al oraşului Sebiş, din culpa ambelor părţi, iar reclamanta - pârâtă să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „M.”.
S-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi.
Locuinţa minorei E.M.C., născută la data de 07.08.2008, a fost stabilită la domiciliul pârâtului-reclamant.
A fost obligată reclamanta –pârâtă, la plata a unei pensiei de întreţinere lunare în cotă de 1/4 părţi din venitul net lunar realizat, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la majorat. Fără cheltuieli de judecată.
În prezent, minora este sănătoasă şi bine dezvoltată fizic, merge la şcoală, este înscrisă la Cercul de gimnastică din cadrul Clubului copiilor Sebiş, participă la jocuri de teatru, este sănătoasă şi bine dezvoltată fizic, fapt ce reiese din referatul de anchetă psiho-socială (f.15), declaraţiile martorilor E.M. (f.67,68) şi S. E. (f.69), adeverinţa (f.77) şi diploma (f.78). Ea este ataşată de tată şi bunicii paterni, faţă de mamă prezentând o anumită reţinere, conform declaraţiilor martorilor: E.M. (f.67, 68) şi S.E. (f.69) dar şi declaraţiei minorei (f.73).
Sub un alt aspect, apelanta susţine că ea şi familia sa, spre deosebire de pârâtul-intimat şi familia acestuia, sunt conştienţi de faptul că, copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, precum şi de faptul că îngrădirea de către unul dintre părinţi a dreptului celuilalt părinte de a avea legături personale cu minora poate avea repercusiuni majore asupra dezvoltării psihice şi emoţionale a minorei şi în consecinţă nu vor îngrădi dreptul tatălui şi a bunicilor paterni de a avea legături personale cu minora, cum de altfel au şi procedat de la separarea în fapt din luna martie 2013 şi până în primăvara acestui an, când pârâtul a luat minora la el şi i-a cenzurat reclamantei dreptul de a vizita minora sau de a o lua pe aceasta la domiciliul ei (domiciliu care se găseşte la câteva străzi distanţă de domiciliul pârâtului).
Faptul că pârâtul se opune dezvoltării fireşti a relaţiilor dintre reclamantă şi fiica acesteia a fost probat în primă instanţă prin următoarele elemente:
- lipsa din întâmpinare a oricărei referiri la acuza adusă de reclamantă privind împiedicarea legăturilor personale cu minora;
- declaraţiile martorilor B.M., B.A.C.;
- explicaţia minorei, ascultată de prima instanţă în camera de consiliu, potrivit căreia „mama este rea cu mine şi nu mă iubeşte”, ce nu are o justificare faptică ci denotă un comportament indus.
În apel, această împrejurare rezultă în plus din:
- adeverinţa de la grădiniţă (fila 12 dosar apel) din care rezultă că după luna martie 2014 minora a fost retrasă de la grădiniţă de către tatăl acesteia fără un motiv anume;
- explicaţia minorei, ascultată în camera de consiliu, care arată că nu-i place să vină mama pe la ea, că este rea, că i-a dat cu palma peste fund când avea 5 ani, că nu o iubeşte pe mama pentru ce este rea, ce denotă o influenţă exterioară asupra comportamentului său;
- declaraţia martorului Butcovan Gheorghe;
- raportul privind evaluarea psihologică a minorei întocmit de psihologul clinician specialist Pencea Ramona. Potrivit concluziilor evaluării psihologice, s-a constatat existenţa sindromului alienării părinteşti, formă de abuz emoţional ce constă în activităţi de denigrare sistematică a unui părinte de către celălalt părinte, cu intenţia înstrăinării copilului faţă de părintele denigrat. S-a arătat că lipsa accesului la relaţia cu mama poate declanşa grave repercusiuni, până la tulburări afective.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de reclamanta E.C.S. împotriva sentinţei civile nr. 396/08.10.2014 pronunţată în dos. nr. 392/238/2014 al Judecătoriei Gurahonţ pe care o schimbă în parte în sensul admiterii în parte a acţiunii reconvenţionale formulate de pârâtul E.P.F. şi stabilirii la reclamantă a locuinţei minorei E.M. C.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei pe seama minorei o pensie de întreţinere în cuantum de 1/4 din veniturile nete lunare, începând cu data pronunţării prezentei şi până la majoratul copilului.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
ref.[ngo5039]
Colectivul ARPCC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu