Urmărim nota de săptămâna trecută. Echipa lui Fabricius atestat 72 de studenţi actuali ai căror părinţi au divorţat când ei aveau mai puţin de 3 ani. Rezultatele arată că relaţia cu mama nu este afectată în cazul studenţilor care au petrecut numeroase nopţi la taţii lor, atunci când ei aveau mai puţin de 3 ani. In schimb, relaţia cu tatăl este deteriorată pentru tinerii adulţi, atunci când nu au avut ocazia să petreacă nopţile la tatăl lor atunci când erau copii.
Aceste rezultate sunt semnificative din punct de vedere statistic, indiferent care este nivelul conflictului dintre părinţi, nivelul de educaţie al mamei sau timpul petrecut cu fiecare părinte, de-a lungul unei zile. Ceea ce influenţează buna sănătate a tinerilor adulţi(18-21 de ani), este faptul că au putut petrece noaptea cu amândoi părinţii, când tinerii erau foarte mici(1-3 ani); relaţiile se construiesc în cotidianul meselor, al toaletei, al ritualului de culcare și de trezire.
Petrecerea în mod frecvent a nopţilor la domiciliul tatei, înainte de 3 ani, este un fapt favorabil până la vârsta adultă.
Testul de chestionar pune accent pe relaţia studenţilor cu fiecare părinte și starea lor de anxietate. Părinţii lor au completat un chestionar on-line. Acordul dintre tată și mamă asupra condiţiilor de reședinţă a copilului mic a fost verificat.
Unul dintre rezultate este foarte surprinzător pentru că se pune rar această întrebare în momentul în care se decide asupra aranjamentului reședinţei copiilor; la ce nivel tinerii adulţi ai căror părinţi au divorţat, le reproșează acestora că au generat necazuri în viaţa de familie?
Atunci când tinerii adulţi(18-21 de ani) nu au putut petrece nopţile la tatăl lor, atunci când erau copii, ei îi reproșează puternic tatălui lor că a creat necazuri familiale. Când ei au putut petrece 1 sau 2 nopţi la două săptămâni( un weekend din două) ei continuă să-și condamne mai mult tatăl. In schimb, în cazul unei reședinţe alternative( de 3 până la 7 zile cu tatăl, timp de 2 săptămâni), reproșurile tinerilor adulţi sunt mai puţine decât în cazurile precedente și sunt adresate, în egală măsură, tatălui și mamei. Acest echilibru este mult mai favorabil bunăstării generale a adultului.
In concluzie, cercetătorul atrage atenţia asupra efectelor pe termen foarte lung ale nopţilor petrecute în plus sau în minus cu fiecare părinte; câteva nopţi la două săptămâni fac o mare diferenţă!
Vom vorbi în nota următoare despre efectul unităţii de măsură( zile, săptămâna, procentaj) când se decide aranjamentul pentru reședinţa copiilor.
ref.[ngo3983]
Colectivul ARPCC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu