Custodia comuna fizica (resedinta alternanta) este in interesul superior al copiilor

Shared Residential Custody: Review of the Research

DR. LINDA NIELSEN

Studiu publicat în American Journal of Family Law.

Part 1 of the study can be downloaded from http://goo.gl/vArn7D 

Part 2 of the study can be downloaded from http://goo.gl/mqdrC9

Câteva dintre concluziile studiului:

Custodia comună fizică este definită ca acel aranjament în care copilul petrece cel puțin 35% din nopți dormind la unul dintre cei doi părinţi.

Custodia comună fizică devine din ce în ce mai răspândită în lume. Câteva exemple:

-         •  în statele americane Arizona și Washington între 30% și 50% dintre copiii sunt în aranjamente de tip custodie comună fizică

-         •  în Australia, Olanda şi Danemarca aproximativ 20% dintre copii ai căror părinţi s-au separat sunt  într-un aranjament de tip custodie comună fizică

-          • în Norvegia 10% dintre copiii ai căror părinţi s-au separat sunt  într-un aranjament de tip custodie comună fizică

-          •  în Franța 10% dintre copiii ai căror părinţi s-au separat sunt  într-un aranjament de tip custodie comună fizică

Cei mai mulți copii nu sunt satisfăcuți emoțional de faptul că pot să interacțineze cu părintele nerezident doar un weekend din două.  Găzduirea peste noapte este mai benefică copilului decât simplul contact de zi.

Studiile recente continuă să demonstreze că cantitatea de timp pe care taţii nerezidenţi o petrec cu copii lor  determină strâns calitatea şi rezistenţa relaţiilor personale dintre copii şi aceşti părinţi. Aceste concluzii sunt confirmate pe eşantioane mari de subiecţi. 

Cei mai mulţi dintre copii spun că ar dori să petreacă mai mult timp cu taţii lor şi că cea mai dureroasă şi mai greu de depăşit traumă legată de divorţul părinţilor lor este legată de relaţia destrămată cu părintele nerezident. 

Așa cum a pus în cuvinte unul dintre cei mai respectați cercetători cu privire la copiii ce trec prin divorț, este vorba de d-na Joan Joan Kelly: “pentru patru decade copii au experimentat pierderea taţilor lor ca fiind cel mai negativ aspect al divorţului. Chiar şi când au continuat să se vadă unul cu altul, cele mai multe relaţii au intrat în declin ca şi apropiere emoţională, pe măsură ce timpul trecea. Aceasta este rezultatul principal a şablonului de vizitare de tip un week-end din două, extrem de dăunător unor relații de calitate ale copilului cu părintele nerezident. Instanțele au continuat să acorde acest tip de program de vizită în ciuda enormei cantități de informații științifice care au arătat că acest timp de program de vizită este insuficient”

Este larg acceptat în societatea noastră si e documentat in cercetările privitoare la parenting că implicarea ambilor părinţi în creşterea şi educarea copiilor crează şi menţin relaţii de calitate şi o calitate ridicată a îngrijirii părinteşti. Custodia comună fizică se bazează pe prezumția că acest principiu se aplică deopotrivă atât copiilor ai căror părinți nu mai trăiesc împreună cât și părinților care trăiesc în familii intacte.

Conflictul parental din timpul divorțului nu este un predictor al unor conflicte viitoare cu privire la creșterea și educarea copiilor  iar planurile parentale limitează dezbaterile și posibilitățile de conflict în cazul în care sunt bine redactate.

Posibilitatea ca minorul să fie găzduit peste noapte și în timpul săptămânii apropie copilul de situația din familiile intacte. Relația continua si frecventa a copilului cu ambii părinți stimulează rezultate mai bune școlare și o satisfacție mai mare în viitor a copilului ajuns la vârsta adultă/

Cei mai mulți adolescenți au afirmat, în studiile citate, că și-ar fi dorit să poată să aibă un cuvânt mai mare de spus cu privire la alternanța locuirii la cei doi părinți.

Așa cum este demonstrat în acest review, aceste studii au ajung la patru concluzii generale:

•  În primul rând, cei mai mulţi copii care sunt într-un astfel de aranjament au rezultate mai bune, o satisfacţie mai mare cu privire la viaţă şi o trăinicie mai mare a relaţiei cu tatăl decât cei care locuiesc preponderent cu mama (faimosul aranjament de tip „un week-end din două”).

•  În al doilea rând, părinţii care intră într‑un astfel de aranjament nu trebuie să fie excepţional de cooperativi, fără conflict, foarte bogaţi, având un standard educaţional ridicat sau să fie extraordinar de entuziaşti cu privire la ideea de locuinţă alternantă pentru ca copiii să beneficieze de un astfel de  aranjament de tip custodie comună fizică.

•  În al treilea rând, adulţii care au trăit într-un astfel de aranjament spun că acest aranjament s-a dovedit a fi în interesul lor – în contrast cu cei care au trăit doar cu mama după divorţul părinţilor lor

•  În al patrulea rând, în majoritatea ţărilor industrializate există un trend continuu de deschidere și acceptare din partea justiției, a opiniei publice și a părinților a ideii de custodie comună fizică