Copie a acestui articol poate fi gasit si aici : https://goo.gl/XHuHCz
Mihaela Mazilu-Babel
17 februarie 2017: Curtea declară:
Articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, și articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere trebuie interpretate în sensul că, într‑o cauză precum cauza principală, instanțele statului membru care au adoptat o decizie care a dobândit autoritate de lucru judecat în materie de răspundere părintească și de obligații de întreținere față de un copil minor nu mai sunt competente să se pronunțe cu privire la o cerere de modificare a dispozițiilor stabilite prin această decizie în măsura în care reședința obișnuită a acestui copil se situează pe teritoriul unui alt stat membru. Competența de a se pronunța cu privire la cererea menționată revine instanțelor din acest din urmă stat membru.
:: hotărârea CJUE*
02 decembrie 2016: Avocatul general propune următoarea soluție Curții:
„Articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 și articolul 3 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere trebuie interpretate în sensul că, atunci când o instanță a unui stat membru a pronunțat o hotărâre, rămasă definitivă, referitoare la încredințarea, la dreptul de vizită, precum și la obligațiile de întreținere privind un copil minor, această instanță nu mai este competentă să se pronunțe cu privire la o cerere de modificare a hotărârii menționate, în măsura în care copilul respectiv nu are reședința obișnuită pe teritoriul acestui stat membru.
Instanța competentă să soluționeze o astfel de cerere este, în conformitate cu aceste dispoziții, precum și cu principiul apărării interesului superior al copilului, instanța statului membru pe teritoriul căruia copilul are reședința obișnuită.”
21 decembrie 2015: Judecătorul lituanian se întreabă cu privire la competența în materia răspunderii părintești. (C-499/15)
Situația de fapt:
1. aflarea statului membru ale cărui instanțe sunt competente să soluționeze o cauză care are ca obiect modificarea reşedinței, valoarea pensiei de întreținere a copilului și modalitățile de contact aplicabile în cazul unui copilul minor care are reședința obișnuită în Olanda
2. posibilitatea ca instanțele competente să fie totuși cele din Marea Britanie.
1. aflarea statului membru ale cărui instanțe sunt competente să soluționeze o cauză care are ca obiect modificarea reşedinței, valoarea pensiei de întreținere a copilului și modalitățile de contact aplicabile în cazul unui copilul minor care are reședința obișnuită în Olanda
2. posibilitatea ca instanțele competente să fie totuși cele din Marea Britanie.
Dispoziții incidente: articolele 8-14 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003.
ref.[ngo4724]
Colectivul ARPCC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu