Cu privire la motivele care ar justifica exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte, art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 prevede: ,,Se consideră motive întemeiate pentru că instanţă să decidă că autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violentă faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, interacţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti".
Aplicând principiile anterior enunţate la datele spetei, instanţă apreciază că solicitarea paratei în sensul exercitării autorităţii părinteşti în privinţa minorului doar de către mama contravine interesului superior al copilului, deoarece nu s-a făcut dovada unui comportament reproşabil al reclamantului, care să determine îndepărtarea acestuia din viaţa fiului său.
În cazul de faţă, instanţă reţine că după despărţirea părţilor în fapt reclamantul a continuat să manifeste interes faţă de minor şi să dorească menţinerea relaţiilor normale cu acesta.
Dorinţa tatălui de a se implica în mod constructiv în viaţa fiului său trebuie sprijinită şi încurajată, iar pe viitor părţile să încerce să stabilească o cale de comunicare în calitate de părinţi pentru a lua împreună deciziile importante legate de copilul lor.
Faţă de toate cele anterior reţinute instanţă urmează a dispune că exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minor să fie exercitată în comun de ambii părinţi.
-----------------------------------------------------------------------------------
S-a considerat că o pedeapsă cu închisoarea, chiar în modalitatea suspendării sub supraveghere, astfel cum a solicitat reprezentantul parchetului este prea aspră, nefiind proporţional cu circumstanţele reale de producer a faptei, precum şi cu cele personale ale inculpatei ( integrate în societate )
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art.63. Cod penal, potrivit cărora în situaţia în care cu reacredinţă, nu executa pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea, unei zile-amendă corespunzându-I o zi de închisoare. În acest context, s-a apreciat că reglementarea acestui text de lege are semnificaţia creării pentru inculpate a unei profunde conştiinţei moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile şi obligaţiile fiecăruia raportate atât la el însuşi, cât şi la societate, în ansamblul său.
-----------------------------------------------------------------------------------
La individualizarea pedepsei însă, Curtea constata că judecătorul fondului a nesocotit criteriile de natură a adapta felul şi natura pedepsei precum şi modalitatea de executare a acesteia la gravitatea faptei penale comise aşa încă sancţiunea de drept penal aplicată să răspundă exigentelor de represiune, reeducare şi preventive a comportamentului infractorului.
În opinia Curţii, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii şi duratei, atât gravitaţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl reprezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventive al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutata să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Aşa fiind, concluzia Curţii este accea că nu s-a acordat suficientă şi echilibrata importanta împrejurării că anterior, pentru o faptă identică şi săvârşită în circumstanţe de timp şi de fapt similare, inculpate a fost condamnată la pedeapsă de 2000 lei amenda penală, care nu a produs conştiinţa şi conduit să nicio modificare, pedeapsa aplicată prin sentinţa de fată, aceea de 4500 lei amenda nu este justă şi nici proporţional cu gravitatea activităţii infracţionale care a continuat şi care impune o reactive represiva şi progresiva mai accentuate în încercarea de a corija comportamentul antisocial al acesteia în sensul de a fi creat o stare de real pericol pentru legăturile fireşti dintre copil şi părintele căruia nu i-a fost încredinţat, având consecinţă de a fi pus deja în primejdie creşterea şi educaţia lui.
Acesta este doar un rezumat, pentru a accesa sentinta, click aici, pentru a accesa hotararea, click aici
ref.[ngo4731]
Colectivul ARPCC
Un comentariu:
Bună ziua,
Întrebare: din moment ce decizia penală este deja anonimizată, pentru intenția personală de o folosi ca material de studiu în plângerea penală a mea, cu aceeași cauză ( mai mult, am și decizie definitivă de stabilire a domiciliului copilului la mine)și aflându-mă în aceeași situație de refuz categoric al copilului de a veni la mine, cu concursul DGASPC, POLITIE, JUDECATORIE, există un format al hotărârii cu rezoluție mai bună, ce poate fi printată? Mulțumesc! [email protected]
Trimiteți un comentariu