Corector : Milian Bogdan
O copie a acestui document poate fi descărcată aici: https://goo.gl/HvpjVn
Despre autor
Amy J.L. Baker, Ph.D este un autor si directorul de cercetari in Centrul de Cercetari pentru Protectia Copilului din Fontana la New York Founding
Ce informatii au nevoie judecatorii de instanta de familie despre despartirile parentale.
Am fost rugat sa dezvolt si sa sustin un curs de o ora pentru judecatorii de instanta de familie si sunt incantat de posibilitatea de a avea oportunitatea de a discuta direct cu ei despre aceasta problema, care imi este apropiata si draga inimii mele si a lor. Principalele mele domenii de interes in acest curs va fi:
(1) anularea miturilor despre alinarea parentala (nu se regaseste in DSM asa ca nu poate fi real)
(2) educarea acestora in legatura cu diferenta intre alienare si instrainarie
(3) avertizând-i cu privire la limitele credibilității declarațiilor copiilor
(4) explicand modul in care terapia individuala si diatica se pot intoarce impotriva, in cazurile de instrainare
(5) îndemnându-i să urmărească rapid aceste cazuri, deoarece timpul este dușmanul părintelui vizat
(6) și îndemnându-i să nu recompenseze alienarea / părintele favorizat cu noul "status quo"
Prin asta vreau sa spun ca, un parinte alienant care petrece mai mult timp cu copilul decat el sau ea ar trebui, ca noul program de parental nu ar trebui folosit ca un punct de plecare, asa cum este, pentru ca, in acest sens, parintelui care a incalcat ordinul instantei ii este dat mesajul ca hotararea nu conteaza si orice ei ar lua, le apartine Pentru mine, aceasta este ca si cum ai spune ca din momentul in care hotii de bani au banii, nu are rost sa ii cerem inapoi. Inteleg ca copiii nu sunt bani si ca nivelul lor de confort cu o situatie este un factor important (spre deosebire de bancnotele de dolari, care nu au sentimente), dar ganditi-va la mesajul pe care il primeste copilul cand parintele favorizat nici macar nu este facut sa se comporte exemplar de catre curtea de instanta. Cum se presupune ca un copil poate sa confrunte acel parinte si sa spuna “Vreau sa-l vad pe celalalt parinte” cand judecatorul nu poate stabili limite sau sa tine in frau acel parinte.
Judecatorii trebuie sa inteleaga ca mergerea cu statusul actual ar putea parea o alegere sigura, dar, in realitate, judecatorul ignora si practica abuzul unui copil. A nu face nimic este o alegere care consecinte considerabile pentru copil si relatia lui cu celalalt parinte al lui/ei. sper sa pot transmite aceste idei cu pasiune, integritate si claritate cand, intr-un final o sa am oportunitatea sa vorbesc cu judecatorii care au atat de multa putere asupra vietii familiilor afectate de alienarea parentala.
ref.[ngo5226]
Colectivul ARPCC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu