luni, 14 noiembrie 2016

Alienarea parentala, o realitate a zilelor noastre

Articolul in original poate fi gasit aici 



O problemǎ gravǎ care poate apǎrea ȋn cazul litigiilor de divorț, ȋn care sunt implicați și minori, este reprezentatǎ de PAS- sindromul de alienare parentală.

Lector univ. dr. Simona Maria Vlădica a explicat magistraților care sunt semnele care indicǎ o posibilǎ alienare parentalǎ: „Copiii ar trebuie sǎ fie centrul existenței noastre. Uneori ȋnsǎ, pǎrinții uitǎ acest lucru și se transformǎ ȋn pǎrinți alienatori. Ați auzit cu siguranțǎ despre spǎlarea creierului, situație ȋn care copiii sunt ȋndoctrinați și ajung sǎ creadǎ cu convingere cǎ ceea ce spune pǎrintele alienator despre celǎlalt pǎrinte este adevǎrat.”
Psihologul a explicat faptul cǎ alienarea apare pe fondul unor sentimente care nu se estompeazǎ ci devin mai puternice: „Copilul nu cunoaște sentimentul de urǎ decȃt dacǎ este ȋnvǎțat de cǎtre cineva ȋn acest sens. Respingerea pǎrintelui este ilogicǎ și nefireascǎ, mai ales ȋn condițiile ȋn care ȋntre pǎrinte și copil existase o relație normalǎ ȋn trecut. Copilul va resimți un dezechilibru ȋn plan intern și se confrunta cu o disonanțǎ cognitivǎ (...) Un model de alienare poate ȋncepe farǎ nicio intenție de virusare conștientǎ sau de a dǎuna sau distruge relația cu celǎlalt pǎrinte. Mȃnat de frica de a pierde custodia, un pǎrinte simte nevoia de a vorbi despre celǎlalt pǎrinte de rǎu, pentru a-și asigura victoria ȋn instanțǎ.”
Mai mult, atunci cȃnd copilul nu participǎ la campania de denigrare, pǎrintele alienator amenințǎ cu pǎrǎsirea sau cu retragerea afecțiunii: „Un semn al alienǎrii este faptul cǎ de cele mai multe ori, copilul ȋn cauzǎ nu-și poate argumenta motivele sentimentelor lui. De asemenea, pǎrintele alienator are o mare dorințǎ ȋn a obține decizii judecǎtorești care sǎ blocheze accesul celuilalt pǎrinte la copil (...) Identificarea timpurie a simptomelor este vitalǎ pentru cǎ dacǎ se ajunge la gradul sever de  alienare totul devine ireversibil. Ȋn acest moment copilul neagǎ orice experințǎ pozitivǎ din trecut, ajunge sǎ ȋși urascǎ pǎrintele necustodian, ajunge sǎ simtǎ ostilitate pentru unul dintre pǎrinți din motive total superficiale, copilul prezintǎ o lipsa de ambivalența clarǎ. Ȋn acest stadiu, copilul nu se va simți vinovat de modul ȋn care se poartǎ cu pǎrintele.”, a continuat lector univ. dr. Simona Maria Vlădica. Din nefericire, alienarea parentalǎ este o realitatea a zilelor noastre iar ȋn acest sens, ȋn anul 2010, Brazilia a fost prima țarǎ din lume care a emis o lege privitoare la acest fenomen, conform cǎreia pǎrintele alienator este amendat.
Manifestarea care a reunit experții magistrați și experții psihologi a fost organizatǎ de cǎtre Tribunalul București, Institutul de Psihologie Judiciarǎ și Sǎnǎtatea Media Group, la inițiativa dr. Simona Maria Vlǎdica.

 Autor: Lavinia Radu


ref.[ngo4656]
Colectivul ARPCC

Niciun comentariu:

Cele mai citite