Traducător: Bărbulescu Alexandra
Corector: Mărgineanu Emanuela
O copie a
acestui articol o găsiți aici:
Dacă
bărbații sunt de pe Marte și femeile de pe Venus, atunci de pe ce planetă sunt
copiii și ce limbaj folosesc? Dacă aveți impresia că adulții au
dificultăți în a se înțelege unii cu alții, încercați să descifrați firul
gândurilor copiilor dumneavoastră, fie că sunt mai mici, fie adolescenți.
Aceștia fac conexiuni ilogice între lucrurile pe care le aud și văd, convinși
fiind că logica lor nu are greșeală. Ei
folosesc cuvinte cărora le dau înțelesul pe care ei îl vor, și presupun că noi
înțelegem. Se așteaptă ca părinții lor să citească gândurile, și se enervează
când ESP-ul dă greș.
Nu e de mirare că în practica pediatrică vedem în fiecare zi
copii care sunt neînțeleși, interpretați greșit și induși în eroare mai ales
după divorț. Copiii se plâng că părinții lor nu îi ascultă și că mai rău, îi
opresc de la a-și exprima punctul lor de vedere. Asta se întâmplă atunci când
părinții presupun că știu ceea ce gândesc sau vor spune copiii lor și, cu cele
mai bune intenții, le ”termină” propozițiile. Acest lucru este riscant pentru
toți în cauză întrucât copiii văd lumea divorțului diferit față de părinții lor
și au nevoie să se exprime cu propriile lor cuvinte. Părinții nu se vor simți
în pielea lor cu ceea ce copiii lor fac sau spun, însă este important să găsească
înțelesul din spatele afirmațiilor sau comportamentului lor, pentru a nu pierde mesajul real.
Copilul: Dacă aș putea doar citi hotărârea de divorț,
atunci aș înțelege...
Părintele: Este prea complicat. Nici măcar eu nu știu ce
înseamnă.
ANALIZĂ: Atunci când apar conflicte asupra programului sau
plata pensiei alimentare copiii, chiar și la vârsta de patru sau cinci ani, vor
să știe care sunt regulile, mai ales dacă unul dintre părinți pare să le
interpreteze într-un fel și celălalt părinte spune ceva cu totul diferit.
Copiii ajung să se simtă controlați de o forță invizibilă denumită
”hotărârea”, înaintea autorității familiare a părinților lor. Copiii ne spun
că vor să vadă bucata de hârtie și să știe câteva lucruri specifice precum:
”Când spune contractul ca pot sa stau cu mami sau tati?”, ”Daca mami spune că
nu are bani si tati se plânge că plata pensiei alimentare îl falimentează, cât
de mult plătește?”, ”Cine e responsabil pentru plata liceului pentru că mă
înscriu anul ăsta?”. Părinții se tem că o să fie descoperit vreun secret sau
compromis ascuns, dar prin oprirea accesului la document, ei fac doar să le
crească bănuielile copiilor și să îi facă să se simtă manipulați.
SUGESTIE: Realizați o versiune simplă a documentului legal
care vi se pare mai adecvată pentru a o da copiilor dv., ce conține programul
de vizite, motivul stabilirii divizării timpului în acel mod, bazele pensiei,
prevederile pentru școlarizare și banii pentru activitățile extrașcolare
Copilul: Tati, stereoul pe care mi l-ai adus e super, dar
voiam mai bine să nu mi-l dai. Voiam să nu fi lipsit în toate weekendurile
alea...
Părintele: Tu ai idee cât m-a costat chestia aia?
ANALIZĂ: Timpul
contează mai mult decât banii pentru copii. Toți copiii iubesc cadourile, dar
în urma divorțului spun că se simt adesea captivi, mai ales de cadouri scumpe.
Ei nu vor să se simtă cumpărați. Vor să simtă că valorează mai mult decât
banii, în special dacă veniturile sunt cauza conflictelor continue de la
începutul divorțului. Când un cadou scump semnifică că o pensie alimentară a
ajuns prea târziu sau deloc, atunci bucuria lor e risipită de vinovăția pentru
greutățile ce apar după cumpărarea unui cadou de acest fel. Atunci când
părinții încep să se întreacă în a dărui lucruri, copiii ni se plâng că
alegerile de loialitate le apasă viața, și ca și părinți lucrează mai mult ca
să câștige mai mult, și că timpul petrecut cu fiecare părinte scade tot mai
mult.
SUGESTIE: Nu pretinde
că un cadou este un înlocuitor suficient pentru timpul petrecut împreună.
Ascultă ceea ce copilul tău simte și cere-ți scuze pentru timpul pierdut.
Creând timpul petrecut împreună ca un lucru atât de important încât să nu fie
pierdut valorează mai mult decât orice etichetă pentru copilul tău.
Copilul: Mami, mă întrebam...am putea să trecem peste
următorul weekend împreună ca să pot să merg la o zi de naștere la...
Părintele: Tu nu ai idee cât de mult am așteptat să vii? Îți
vezi prietenii la școală în fiecare zi. De ce trebuie să mergi la petrecere în
timpul meu?
ANALIZĂ: Fiecare
copil spune că sunt momente când vor să treacă peste o vizită cu părintele
nerezident pentru a face altceva - să meargă la o petrecere, să iasă afară la
joacă, să privească jocul League(Liga) la prieteni - și își fac griji că uneori
nici măcar nu mai întreabă pentru că nu vor să-i rănească pe părinți. Ei știu
că părinții lor ar putea să se simtă singuri sau respinși, dar și că asta îi
face să se simtă vinovați pentru că vor să petreacă timpul cu prietenii.
Părintele care le oferă mai multă flexibilitate și care înțelege nevoia pentru
timpul social cu grupul de prieteni va fi răsplătit, cu toate că timpul petrecut
cu copilul ar putea să scadă. Părintele care își pune nevoile proprii înainte
va întâmpina resentiment crescând și mai multe cereri să petreacă timp separat
în ciuda programului legal de vizită.
SUGESTIE:
Asigurați-vă că respectați nevoia copilului de a se identifica și de a petrece timp cu prietenii lor în timp
ce cresc. Dacă interesele în competiție intervin în timpul vostru împreună
considerați restructurarea programului, sau să căutați alte activități care vă
vor aduce împreună și care pot fi continuate în timpul săptămânii (vizionare de
film, artă pe calculator, construire de modele, etc.). Doar refuzându-le
cererile nu o să vă aducă mai aproape de ei
Copilul: Dar știu că divorțul este vina mea și promit
că o să mă opresc....
Părintele: De câte ori ți-am spus că nu este vina ta.
Nu mai spune asta!
ANALIZĂ: Părinții
spun acele lucruri să îi facă să se simtă mai bine, însă rareori merge asta.
Copiii care se simt îngrijorați sau neliniștiți că este vina lor, spun că nu
pot să se calmeze până ce nu își exteriorizează motivul de ce se simt vinovați.
Lăsându-vă copilul să vorbească vă dă ocazia să îi ajutați să înțeleagă faptul
că discuțiile trecute ce îi priveau pe ei sau activitățile lor nu i-a făcut pe
părinții săi să nu se mai iubească. Acesta este unul dintre cazurile unde
cuvântul vină înseamnă ceva diferit pentru copii, și părinții pot să îi învețe
despre cum relațiile pot să meargă cu adevărat și de ce se destramă.
SUGESTIE:
Asigurarea poate fi de folos la sfârșitul unei conversații, după ce copiii dvs.
au reușit să spună ce aveau de spus despre ceea ce simt și și-au exprimat
îngrijorarea, dar nu ar trebui să nu fie lăsați să vorbească. Cea mai bună
confirmare este adevărul.
[ngo2702]
Colectivul A.R.P.C.C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu