Acest document il puteti gasi si aici : http://goo.gl/nUm8oK
Generalitati
Desi unii barbati sunt tati competenti dupa divort, multi altii se zbat cu rolul de parinte “cu jumatate de norma”. Mai multe tipuri de tati sunt comune, dar exista cativa pasi pe care ar trebui sa-i faca tatii divortati pentru a fi mai implicati in viata copiilor lor.
Printre stilurile problematice, se regasesc: tatal iresponsabil, care isi petrece timpul distrandu-se si nu se implica in educarea copilului, in timp ce mama trebuie sa stea acasa si sa faca fata furiei fiului sau datorata plecarii tatalui; tatal imobilizat, care renunta la contactul cu copiii dupa divort, dar din alte considerente si tatal nesigur, care intreaba daca au ceva important de oferit copiilor lor si daca sunt cu adevarat competenti ca parinti.
Printre stilurile problematice, se regasesc: tatal iresponsabil, care isi petrece timpul distrandu-se si nu se implica in educarea copilului, in timp ce mama trebuie sa stea acasa si sa faca fata furiei fiului sau datorata plecarii tatalui; tatal imobilizat, care renunta la contactul cu copiii dupa divort, dar din alte considerente si tatal nesigur, care intreaba daca au ceva important de oferit copiilor lor si daca sunt cu adevarat competenti ca parinti.
Tatal iresponsabil
Multi il considera pe tata ca fiind personajul negativ si idilizeaza statutul independent pe care l-a castigat in urma divortului. Se spune despre el ca acum se distreaza, alearga dupa femei, se eschiveaza de la implicarea in educatia copiilor, in timp ce mama trebuie sa stea acasa si sa faca fata furiei fiului sau datorata plecarii tatalui. Cu siguranta sunt numeroase cazurile in care acest scenariu este valabil. Unii tati sunt complet iresponsabili si nu vor sa-si asume responsabilitatile legate de educatia copiilor dupa divort.
Cand asa stau lucrurile, copiilor ar trebui sa li se aduca la cunostinta acest lucru. Decat sa li se promita o continua implicare, promisiuni care nu vor avea un corespondent real, mamele si tatii ar trebui sa spuna copiilor ca tatal va pleca si nu va reveni cu regularitate si frecventa. Nu este in interesul copilului sa se mentina vii sperantele legate de faptul ca intr-o zi vor fi apropiati de tatal lor.
Promisiunile neimplinite dau nastere la sentimente de neincredere si deziluzie, sentimente ce se vor mentine pe intreg parcursul vietii. Chiar daca aceasta este o realitate cruda de prezentat copiilor, acest lucru nu ar trebui evitat. De prea multe ori, mamele, intr-un mod inadecvat, incearca sa protejeze tatal sau copiii de consecintele comportamentului tatalui, inducandu-i in eroare pe copii.
In mod asemanator, unii tati promit implicare in viata copiilor lor si de cele mai multe ori esueaza sa-si indeplineasca aceste promisiuni. Chiar daca copiii se adapteaza mai usor la un contact neregulat decat la o totala respingere, vizitele fluctuante si inconsistente sunt daunatoare. Acesti copii sufera enorm cand sunt dezamagiti in mod repetat. De asemenea, egocentricitatea copiilor mici ii face sa-si asume responsabilitatea pentru lipsa de disponibilitate a tatalui; ei cred ca daca tatal lor nu ii viziteaza regulat este din cauza ca ei nu sunt demni de dragoste(“Trebuie sa fie ceva in neregula cu mine altfel tata ar dori sa ma vada.”). Acest tip de tata care promite o relatie, dar cu regularitate isi dezamageste copiii vor fi cauza instalarii depresiei la copii lor, diminuarea increderii in sine si o prestatie scazuta la scoala.
Cand asa stau lucrurile, copiilor ar trebui sa li se aduca la cunostinta acest lucru. Decat sa li se promita o continua implicare, promisiuni care nu vor avea un corespondent real, mamele si tatii ar trebui sa spuna copiilor ca tatal va pleca si nu va reveni cu regularitate si frecventa. Nu este in interesul copilului sa se mentina vii sperantele legate de faptul ca intr-o zi vor fi apropiati de tatal lor.
Promisiunile neimplinite dau nastere la sentimente de neincredere si deziluzie, sentimente ce se vor mentine pe intreg parcursul vietii. Chiar daca aceasta este o realitate cruda de prezentat copiilor, acest lucru nu ar trebui evitat. De prea multe ori, mamele, intr-un mod inadecvat, incearca sa protejeze tatal sau copiii de consecintele comportamentului tatalui, inducandu-i in eroare pe copii.
In mod asemanator, unii tati promit implicare in viata copiilor lor si de cele mai multe ori esueaza sa-si indeplineasca aceste promisiuni. Chiar daca copiii se adapteaza mai usor la un contact neregulat decat la o totala respingere, vizitele fluctuante si inconsistente sunt daunatoare. Acesti copii sufera enorm cand sunt dezamagiti in mod repetat. De asemenea, egocentricitatea copiilor mici ii face sa-si asume responsabilitatea pentru lipsa de disponibilitate a tatalui; ei cred ca daca tatal lor nu ii viziteaza regulat este din cauza ca ei nu sunt demni de dragoste(“Trebuie sa fie ceva in neregula cu mine altfel tata ar dori sa ma vada.”). Acest tip de tata care promite o relatie, dar cu regularitate isi dezamageste copiii vor fi cauza instalarii depresiei la copii lor, diminuarea increderii in sine si o prestatie scazuta la scoala.
Cand tatii isi resping si isi dezamagesc copiii, mamele trebuie sa comunice cu copiii explicandu-le ca acest lucru este rezultatul insuficientei si limitarii capacitatii tatalui sa iubeasca si sa fie parinte; acest lucru nu se datoreaza faptului ca acesti copii sunt nedemni si nu marita sa fie iubiti; nu este nimic in neregula cu ei. Acest lucru trebuie in permanenta subliniat pentru ca in caz contrar ei vor crede ca au un defect major sau ca au facut ceva gresit fapt ce a indepartat tatal de la ei.
Pentru baieti, in mod special, este recomandabil sa dezvolte legaturi stabile cu niste “inlocuitori de tati” ce pot fi intalniti fie in cadrul unor organizatii de profil sau pot fi preoti, prieteni de familie sau, in special, unchi si bunici. De cate ori este posibil, mamele ar trebui sa recruteze barbati ca terapeuti, consilieri, antrenori si profesori.
Mamele care isi cresc singure fii ar trebui sa se straduiasca sa selectioneze profesori care se ghideaza dupa reguli clar definite, impun regulat limite, profesori care pot oferi caldura si afectiune si au cerinte legate de manifestarea unui comportament matur si responsabil. Profesorii permisivi si care nu sunt organizati vor esua dezastruos cu acesti baieti.
Pentru baieti, in mod special, este recomandabil sa dezvolte legaturi stabile cu niste “inlocuitori de tati” ce pot fi intalniti fie in cadrul unor organizatii de profil sau pot fi preoti, prieteni de familie sau, in special, unchi si bunici. De cate ori este posibil, mamele ar trebui sa recruteze barbati ca terapeuti, consilieri, antrenori si profesori.
Mamele care isi cresc singure fii ar trebui sa se straduiasca sa selectioneze profesori care se ghideaza dupa reguli clar definite, impun regulat limite, profesori care pot oferi caldura si afectiune si au cerinte legate de manifestarea unui comportament matur si responsabil. Profesorii permisivi si care nu sunt organizati vor esua dezastruos cu acesti baieti.
Tatal imobilizat
Acesta este alt tip de tata care renunta la contactul cu copiii dupa divort, dar din alte considerente. Multi nu sesizeaza diferenta dintre acesta si tatal iresponsabil, care isi abandoneaza copii, descrise mai inainte.
Cercetatorii au descoperit alt grup de tati care, inainte de divort, erau parinti iubitori si implicati, dar acum le vine prea greu si este prea dureros sa continue implicarea in viata copiilor lor. In unele cazuri, fostele sotii si-au aliat copiii impotriva tatalui pe care il privesc ca pe un dusman. In multe cazuri, aceste mame isi aliaza fiicele impotriva tatalui, transformandu-le in spioni sexuali: “Cu cine mai este tatal tau acum?”
Acestor tati, de altfel responsabili si rationali, le este greu sa-si viziteze copiii in casa altui barbat, sa ii vada pe fuga trebuind sa plece la o anumita ora sau sa tolereze furia copiilor si sentimentele lor de respingere fata de el. Decat sa continue sa fie raniti de aceste atitudini si de aceste aranjamente, acesti tati aleg sa renunte la rolul lor de parinte activ. Este cu atat mai greu pentru un copil sa piarda o relatie care inainte mergea foarte bine. Aproape fiecare tata care nu detine custodia copiilor si care incearca sa ramana un parinte responsabil raporteaza frustrari repetate si amaraciune datorate vizitelor.
Totusi, acesti tati pot gasi alte optiuni de a face fata situatiei decat retragerea si abandonul. Acesti tati ingrijorati dar imobilizati trebuie sa apeleze la un consilier sau la un grup de suport care inteleg obstacolele cu care se confrunta. Cu acest ajutor, pot sa-si controleze tristetea si neputinta in mod eficient si sa continue sa ofere calitate rolului de parinte, asa cun era cazul inainte de divort.
Cercetatorii au descoperit alt grup de tati care, inainte de divort, erau parinti iubitori si implicati, dar acum le vine prea greu si este prea dureros sa continue implicarea in viata copiilor lor. In unele cazuri, fostele sotii si-au aliat copiii impotriva tatalui pe care il privesc ca pe un dusman. In multe cazuri, aceste mame isi aliaza fiicele impotriva tatalui, transformandu-le in spioni sexuali: “Cu cine mai este tatal tau acum?”
Acestor tati, de altfel responsabili si rationali, le este greu sa-si viziteze copiii in casa altui barbat, sa ii vada pe fuga trebuind sa plece la o anumita ora sau sa tolereze furia copiilor si sentimentele lor de respingere fata de el. Decat sa continue sa fie raniti de aceste atitudini si de aceste aranjamente, acesti tati aleg sa renunte la rolul lor de parinte activ. Este cu atat mai greu pentru un copil sa piarda o relatie care inainte mergea foarte bine. Aproape fiecare tata care nu detine custodia copiilor si care incearca sa ramana un parinte responsabil raporteaza frustrari repetate si amaraciune datorate vizitelor.
Totusi, acesti tati pot gasi alte optiuni de a face fata situatiei decat retragerea si abandonul. Acesti tati ingrijorati dar imobilizati trebuie sa apeleze la un consilier sau la un grup de suport care inteleg obstacolele cu care se confrunta. Cu acest ajutor, pot sa-si controleze tristetea si neputinta in mod eficient si sa continue sa ofere calitate rolului de parinte, asa cun era cazul inainte de divort.
Atunci cand tatii ori nu pot ori nu sunt interesati in mentinerea unei relatii parentale, copiii sunt confruntati cu o problema extraordinar de dificila. Este mult mai usor sa te adaptezi unei schimbari legate de frecventa contactului cu un parinte decat sa te adaptezi la o intrerupere totala a acestei relatii. Astfel, problemele psihologice sunt mult mai probabil sa se apara la un copil care pierde total contactul cu un parinte, chiar daca acest parinte care pleaca nu a avut o relatie apropiata si stransa cu copilul inainte de divort. Daca tatal pleaca definitiv, apelarea la ajutorul unui psiholog specializat in problemele copiilor sau la un terapeut de familie poate grabi adaptarea copilului la aceasta situatie: o pierdere foarte grea.
Tatal nesigur
Tatii iresponsabili si tatii imobilizati reprezinta doar minoritatea barbatilor divortati.
Ce este de spus despre marea majoritate a tatilor care devin minimal implicati in viata copiilor dupa divort? Principalul motiv pentru care putini tati isi asuma un rol activ in cresterea copiilor dupa divort este rolul lor restrictiv ca barbati.
Din pacate, multi barbati se intreaba daca au ceva important de oferit copiilor lor si daca sunt cu adevarat competenti ca parinti. De multe ori barbatilor le este greu sa-si educe copiii si sa le ofere suport emotional, si multi barbati si femei sunt de parere ca, prin nastere acesti copii apartin mai mult mamelor decat tatilor. Aceasta lipsa de identificare cu rolul de parinte ii impiedica pe barbati sa participe total in educarea copiilor dupa divort. In schimb, aceasta responsabilitate le-ar reveni in totalitate mamelor, care, in general, se confrunta cu presiuni sociale legate de obtinerea custodiei totale, desi ea si-ar dori sa imparta mai mult aceasta sarcina de educare a copiilor. Din fericire, in general este usor sa maresti gradul de implicare al tatilor.
Intr-un studiu, terapeutii s-au intalnit cu tatii doar pentru cateva sedinte care aveau ca scop incurajarea tatilor de a-si continua implicarea ca parinte si dupa divort. Acesti terapeuti i-au ajutat pe tati sa realizeze ca inca mai aveau un rol important de jucat in viata copiilor lor si mai aveau cu mult de contribuit la dezvoltarea lor. Acesti terapeuti de asemenea i-au ajutat sa puna la punct planuri concrete pentru desfasurarea vizitelor si pentru aranjamente de locuit impreuna care vor asigura un contact regulat intre tata si copil. Aceasta terapie de scurta durata a inregistrat un succes extraordinar. Majoritatea acestor tati inca erau implicati activ in viata copiilor lor chiar la cinci ani de la divort. Acest nivel crescut de participare sustinuta este diferit de nivelul scazut obisnuit la contactului dintre tata si copil.
Doar cu cateva ore de incurajare, impreuna cu planificarea de strategii efective de vizitare, acesti barbati au ramas in viata copiilor lor. Beneficiile acestei implicari au fost in mod clar reflectate in abilitatea crescanda a copiilor lor de a se adapta la divort. Mesajul este clar: Tatii trebuiesc incurajati sa fie implicati activ in viata copiilor lor si dupa divort.
Doar cu cateva ore de incurajare, impreuna cu planificarea de strategii efective de vizitare, acesti barbati au ramas in viata copiilor lor. Beneficiile acestei implicari au fost in mod clar reflectate in abilitatea crescanda a copiilor lor de a se adapta la divort. Mesajul este clar: Tatii trebuiesc incurajati sa fie implicati activ in viata copiilor lor si dupa divort.
Ref.[ngo4433]
Colectivul ARPCC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu