Autor: Barbara Kay (important editorialist din Canada)
Traducător: Badiu Liviu Costin
Miercuri 19 Martie, 2014
Această traducere se poate
descărca de aici:
The original article can be read here:
În 1999, Comisia Comună a
Camerei deputaţilor şi a Senatului a documentat în mod exhaustiv un raport
intitulat „De Dragul Copiilor”, raport ce oferea propuneri al căror temei era
încapsulat în Proiectul de Lege C-560, ce va fi supus unei a doua prezentări în
cadrul Parlamentului, pe data de 25 Martie 2014.
Dacă va fi aprobat,
proiectul de lege al cărui iniţiator este domnul Maurice Vellacott, acesta va servi îmbunătăţirii Legii Divorţului pentru
a crea o prezumţie ce conform căreia custodia comună egală protejează interesul
superior al copilului ai căror părinţi sunt pe cale de a se despărţi. Aşa cum
sugerează numele, “custodia comună fizică”
descrie acele aranjamente în care părinţii divorţaţi au un rol egal în
ceea ce priveşte creşterea copiilor.
Proiectul de Lege este
animat de către principiul de bază conform căruia adulţii divorţează unul de
celălalt iar nu faţă de copii lor. Soluţia propusă, custodia comună fizică,
strânge în mod consistent scoruri favorabile de până la 80% în sondajele de
opinie, cu mici variaţii în funcţie de gen, regiune sau afiliere politică. Tot
mai mult, literatura ştiinţelor sociale, inclusiv răspunsuri de la adulţii care
au au luat parte ca şi copii la divorţul părinţilor, favorizează custodia
fizică comună ca fiind modelul ce reflectă cel mai bine caracterul
indestructibil al paternităţii.
Prezentul sistem adversarial
pentru cazurile de conflict ridicat, prin care un părinte (de obicei mama)
"câştigă" dreptul de a găzdui statornic minorii, a cauzat nedreptăţi,
a frânt inimi şi a cauzat pierderi financiare pe scară mare multor generaţii de
părinţi. Faptul că sistemul dreptului familiei are nevoie serioasă de o reformă
fundamentală nu este contestat, raport după raport cerând legiuitorilor să ia
măsuri. Noul model ar înlocui conceptele de "custodie” şi
"acces" cel de "responsabilitate parentală” şi "timp
parental” aplicabile ambilor părinţi.
Sub actuala Lege privitoare
la Divorţ (din 1985), unii judecători şi-au arătat respectul asupra unor
concepte vagi precum cel al "interesului superior al copilului”. Dar mulţi
au ignorat dovezi convingătoare care arătau că singurul "interes”
important al copiilor este acela de a
continua să îşi iubească şi de a fi iubiţi de către ambii părinţi. Relaţiile
părinte-copil nu pot prospera fără un timp însemnat petrecut în prezenţa
celuilalt.
Opoziţia faţă de custodia
comună fizică vine în mare parte din două surse: avocaţii specializaţi în dreptul familiei care sunt, de departe,
cei dintâi interesaţi financiar în sistemul adversarial, şi ideologii. Avocaţii insistă că un
concept vag reprezintă cea mai bună idee, lăsând problema pentru a fi tranşată
în instanţă, cu litigii fără sfârşit. Ideologii fie clamează făţiş că mamele
sunt indispensabile pentru bucuria copiilor, iar taţii nefiind esenţiali; sau
acuză taţii că pretind custodia comună fizică doar pentru a-şi reduce
obligaţiile financiare (lucru care, practic, nu se va întâmpla).
Câteva voci venite din
partea criticilor se tem că custodia comună fizică reprezintă o soluţie de tip
„one-size-fits-all”. Îngrijorarea este exagerată. Am vorbit de curând cu
avocatul legii familiei din Toronto Brian Ludmer, co-fondator al grupului Avocaţi pentru Custodia Comună (A4CC),
care a ajutat la elaborarea formulărilor pentru Proiectul de Lege C-560.
Principiul de bază, spune acesta, în continuare “interesul superior al
copilului”, dar precizările legale au menirea de a cauza o considerare mai
atentă a soluţiei de tip custodie comună fizică: “În timp ce există o prezumţie
legală în favoarea custodiei comune fizice,
tribunalul va specifica în cazurile excepţionale de ce o soluţie
diferită a fost ordonată de către instanţă. Totuşi, [sentinţa] ar trebui să se
arate de ce interesul superior al copiilor într-un anume caz va fi protejat mai
bine”de către altceva decât custodia comună fizică.
Cuvintele cheie sunt
“prezumţie”, “stabilit” şi “ sporit în mod substanţial”, declară Ludmer. În mod legal, aceşti termeni creează un “deal
abrupt dar nu unul de netrecut” pentru aceia care îşi doresc statutul de
“părinte primar”. Asta înseamnă că un
judecător poate să repartizeze timpul petrecut cu copilul în alt mod decât timp
egal, dar ar trebui să îşi justifice decizia cu dovezi puternice potrivit
cărora copilului, demonstrat de probe, îi era mai bine fără custodia comună din
cauza unor competenţe slabe ale viitorului părinte nerezident legate de
creştere şi educarea copilului, de absenţe frecvente ori de abuz sau neglijare.
Potrivit lui Ludmer,
custodia comună fizică nu este o reţetă unică, ci o orientare care va fi
potrivită pentru majoritatea familiilor, şi care va reduce dramatic povara ce
stă pe umerii sistemului judiciar, a contribuabililor şi a părinţilor.
Litigiile îndelungate în sălile de
judecată vor fi rezervate acelor cazuri în care este nevoie de aşa ceva, şi nu
pentru “războaiele de custodie”.
O variaţie a custodiei
comune fizice este norma care este dezbătută în prezent în mai multe State din
SUA, în multe ţări din Europa şi în Australia (unde custodia comună fizică, în
combinaţie cu măsuri asociate precum creşterea în folosinţă a serviciilor de
mediere a familiilor, a rezultat în “72% din părinţi fiind acum capabili de a
rezolva aranjamentele post-divorţ fără a apela la justiţie şi la avocaţi” ).
Cu privire la modelul
prezent al părintelui primar şi respectiv al părintelui secundar, Ludmer
întreabă, “De ce să faci asta copiilor care sunt obişnuiţi să îşi vadă ambii
părinţi în fiecare zi?” O întrebare excelentă considerăm noi. În timp ce există dovezi suficiente că a fi
îndepărtat de un părinte răneşte copii, nu există dovezi credibile conform
cărora un timp minim petrecut cu un părinte le face bine.
Proiectul de lege C-560 este
un proiect dezvoltat în mod inteligent
şi care
este echilibrat şi care ţine cont de realitatea socială privind
îngrijirea copilului care tinde să devină din ce în ce mai echilibrată în
familiile neseparate. Beneficiază de susţinere puternică din partea majorităţii
canadienilor iar Parlamentul ar trebui să îl adopte.
Colectivul ARPCC
[ngo1569]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu