Stimate doamne, stimaţi domni,
Asociaţia Română pentru Custodia Comună
salută iniţiativa Institutului de Psihologie Judiciară şi a Tribunalului
Bucureşti de a organiza o conferinţă pe tema alienării parentale, conferinţă pe
care a sprijinit-o logistic. Avem plăcerea să va punem la dispoziţie
comunicatul privitor la această conferinţă.
Necesitatea
expertizei psihologice a copilului şi
familiei în procesul de stabilire a condiţiilor
exercitării autorităţii părinteşti
familiei în procesul de stabilire a condiţiilor
exercitării autorităţii părinteşti
--
sumar --
Conferinţa "Necesitatea expertizei
psihologice a copilului şi familiei în procesul de stabilire a condiţiilor
exercitării autorităţii părinteşti", organizată de către Institutul de
Psihologie Judiciară, Tribunalul Bucureşti şi Sănătatea Media Grup, în data de
4 aprilie 2014, la Tribunalul Bucureşti, a prilejuit întâlnirea dintre magistraţi
şi experţii psihologi.
In deschiderea conferinţei "Necesitatea
expertizei psihologice a copilului şi familiei în procesul de stabilire a condiţiilor
exercitării autorităţii părinteşti", experţii magistraţi şi psihologi au
arătat cât de importantă a fost întâlnirea de ieri pentru a se ajunge la o
colaborare fructoasă între cele două profesii, pentru rezolvarea unei probleme
spinoase şi anume abordarea copilului în instanţă.
Preşedintele Tribunalului Bucureşti, Laura Andrei, a declarat, în cadrul dezbaterii că judecătorii vor să fie ajutaţi de psihologi să înţeleagă mai bine cea ce se întâmplă cu copilul pe tot parcursul procesului, din punct de vedere psihologic dar şi că magistraţii specializaţi în dreptul familiei şi-au dat seama că au nevoie să-şi dezvolte abilităţi particulare în relaţionarea cu minorii:
„Judecătorii noştri sunt extrem de preocupaţi de această
arie. Avem magistraţi specializaţi în soluţionarea cauzelor cu minori şi de
familie, iar ei şi-au dat seama că le trebuie şi un alt gen de mijloace care să
îi ajute în a stabili contactul cu minorii în procedurile judiciare. Sper că
psihologii ne vor ajuta să relaţionăm şi să înţelegem mai bine psihologia
acestora şi, nu aş vrea să fiu răutăcioasă, şi psihologia unora dintre părinţi, care,
pe fondul procedurilor mai relaxate şi a dispoziţiilor moderne în materie de
familie, au ajuns să derapeze destul de mult în ceea ce priveşte mijloacele
legale pe care le utilizează şi felul în care înţeleg să apeleze la acestea pentru
a relaţiona şi a-şi păstra copiii lângă ei".
La rândul său, preşedintele Colegiului Naţional al Psihologilor din România, Mihai Aniţei, a ţinut să menţioneze că această întâlnire este o premieră pentru România, fiind o primă întâlnire între psihologi şi judecători:
„Se conturează în psihologie această nouă
specializare, de expertiză, un sistem de formare clinică şi judiciară a experţilor
psihologi pentru ca onorata ligă a judecătorilor români să poată apela cu
încredere la aceştia.”
Mihai Aniţei a mai subliniat şi faptul ca audierea minorului este un teren fragil, în care atenţia trebuie să fie concentrată asupra minorului:
„Suntem pe un teren fragil al vieţii de
familie, în care cel mai mult suferă copilul, suntem datori să facem tot ceea
ce trebuie pentru trauma să fie suportabilă. Psihologii trebuie să aibă o
expertiză foarte bună în ceea ce priveşte evaluarea minorului. Din păcate, în prezent
se fac numeroase erori însă evidenţiez faptul că acestea se pot îndrepta pentru
ca actul de justiţie să fie perfectat.”
În continuare, psiholog Dr. Iulian – Laurenţiu Ştefan, preşedintele Institutului de Psihologie Judiciară afirmă că:
“Asistăm cu îngrijorare la o
deprofesionalizare accentuată a sistemului care ar fi trebuit să garanteze
copilului şi societăţii o evaluare psihologică riguroasă a capacităţii
parentale şi a celorlalte condiţii de exercitare a autorităţii părinteşti. Sintagma ‘numai în interesul superior al copilului’
rămâne în ţara noastră un deziderat relativizat de însăşi realitatea
legislativă, magistraţii neavând la îndemână un instrument psihologic
reglementat, adecvat realităţii profesionale şi util realităţii socio-culturale
româneşti”.
Astfel, prevederile hotărârilor
judecătoreşti nu trebuie să mai permită utilizarea lor ca metode de coerciţie
de către un părinte împotriva celuilalt.
După apariţia noului Cod Civil, filosofia
exercitării autorităţii părinteşti este încă tributară principiului „dreptului
la vizită” şi nu îndatoririi părinţilor de respectare a dreptului copilului de
a păstra în mod eficient relaţiile personale cu ambii părinţi, obligaţie ce
trebuie să fie adusă la îndeplinire de către ambii părinţi.
Copiii, victime directe ale conflictului
dintre părinţi, sunt lăsaţi pradă unor riscuri psihologice grave, de
destructurare afectivă, alienare parentală, ambivalenţă emoţională şi de
dezvoltare a unui conflict de loialitate, accentuându-le un complex de
vinovăţie, de care ar fi trebuit să fie protejaţi tocmai de către părinţi.
Situaţia legală prezentă se datorează în
cea mai mare măsură ignorării unei resurse importante, expertiza psihologică.
Toate aceste riscuri pot fi eliminate prin efectuarea unei expertize
psihologice specializate şi nu a unei anchete psihosociale formale,
administrative, nespecializate. Raportul de anchetă psihosocială nu poate
elucida nici una dintre problemele copilului şi relaţiei acestuia cu părinţii
săi.
De multe ori anchetele sunt administrate ca
nişte proceduri standard, reiau părţi ale dialogului cu membrii familiei,
raportează răspunsurile părinţilor drept concluzii ale anchetei, sugerează soluţiile
judiciare şi recreează în mod artificial climatul relaţional existent, fără să
poată prezenta realitatea factorilor psihologici prezenţi.
Raportul de expertiză psihologică nu
trebuie să fie înlocuit cu o simplă anchetă psihosocială, cu un act de
constatare, care să sugereze magistratului soluţia judiciară, ci trebuie să
reprezinte rezultatul unei analize psihologice profesionale, eficiente atât
pentru soluţia judiciară, cât şi pentru structura strategiei de abordare a
condiţiilor exercitării autorităţii părinteşti, de la aprobarea soluţiei
judiciare.
Astfel, magistraţii pot fi securizaţi cu
privire la soluţia judiciară ce urmează să fie aprobată, printr-o expertiză
psihologică profesionistă, în care aceştia trebuie să stabilească obiectivele,
a cărei rezultate să prezinte într-o manieră eficientă, ne-bombastică sau
demonstrativă, pentru magistraţi, situaţia factorilor psihologici prezenţi în
relaţia copilului cu părinţii săi/familia.”
Documente utile aflate în mapele judecătorilor participanți:
În măsura în care doriţi să aprofundaţi
această temă vă sugerăm să accesaţi pagina web www.arpcc.ro/biblioteca/alienare care
conţine resurse deosebit de utile:
- Studii pe tema alienării parentale, multe dintre aceste articole fiind traduse în limba română. Dintre acestea ne permitem să amintim
- Capitolului 18
al cărţii Ghid comprehensiv cu privire la evaluările copiilor
în instanţă: perspective psihologice şi legale de J. B. Rohrbaugh, Ph.D., Departamentul de
psihiatrie al Facultăţii de Medicină din Harvard. Respectivul document
poate fi descărcat şi de la adresa web goo.gl/N3qHrh
- Articole despre alienarea parentală disponibile pe blog-ul ARPCC la adresa blog.arpcc.ro
- Manualul despre alienarea parentală accesibil goo.gl/jJZnAE
- Culegere de jurisprudenţă privitoare la alienarea parentală
Menţionăm că pe lângă ARPCC funcţionează un grup de studiu
al alienării parentale afiliat grupului global de studiu al alienării parentale
(PASG) Nu în ultimul rând ARPCC colaborează de asemenea cu Parental Alienation Awareness Organization (PAAO) împreună cu
care am redactat un pliant pe tema alienării parentale
disponibil şi în limba română.
Cu deosebită consideraţie
Colectivul ARPCC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu