Ce vedem în
filme despre divorţ nu are legătură cu realitatea
"Divorţul
la TV este prezentat ca exacerbând conflictul, în stilul războiului Rozelor,
sau pur şi simplu îndulcindu-l, cum face familia Cesaroni. Dar în realitate există
o suferinţă profundă". Astfel, FABIO BARZAGLI, tată separat şi la rândul
său fiu provenind din părinţi separaţi, intervine la Affaritaliani.it pentru a
readuce copiii în centrul dezbaterii cu privire la custodia comună, dezbatere
susţinută zilele trecute de părinţi faimoşi ca Matteo Sereni şi Tiberio
Timperi. "Copiii suportă consecinţele cele mai dureroase ale separării dar
îşi vor da seama doar când vor fi mari"
Marţi
21 Septembrie 2010 17:37 PM
"Este
corect să fie apărate drepturile părinţilor separaţi şi să fie luate în
considerare toate normativele eficiente, dar să nu uităm drepturile copiilor. În
cadrul acestor războaie între părinţi, copiii suferă cel mai mult, în prezent şi
când vor creşte, deoarece anumite dureri se concretizează doar când se ajunge
la maturitate". FABIO BARZAGLI, responsabil al portalurilor www.infanzia-adolescenza.info şi www.paternita.info a trăit
personal experienţa separării copil fiind dar şi în calitate de soţ şi tată.
Deoarece
ei sunt cei care plătesc consecinţele cele mai dificile ale separării părinţilor,
dar adesea aceştia trec pe planul doi, uitaţi printre cerinţe economice şi
numărarea orelor petrecute în casa unui părinte decât în casa celuilalt
părinte. "E bine venită iniţiativa legislativă, pentru care mă lupt
personal, dar este şi o acţiune morală şi culturală ce trebuie continuată".
De ani de zile BARZAGLI este implicat personal în apărarea drepturilor
familiei. Colaborează cu Marino Maglietta, preşedinte al asociaţiei Creştere
Împreună şi elaboratorul legii 54 din 2006, şi se ocupă în principal de
reprezentarea, pe întreg teritoriul Italiei cât şi în apropiere, persoanelor care
se confruntă cu drama separării.
Acesta,
trăind personal drama, ştie bine ce înseamnă, mai ales atunci când te afli în
ipostaza de fiu. "Când părinţii mei s-au separat eu eram deja mare –
povesteşte -. Aveam 18 ani, deşi primele discuţii au apărut atunci când aveam
12 ani. Totuşi, abia la treizeci de ani mi-am dat seama câtă suferinţă mi-a
adus şi consecinţele pe care le-am suportat în viaţă, de la şcoală la muncă, de
la sănătate în raport cu ceilalţi. Separarea, indiferent cum apare, lasă un gol
neprevăzut. Din ziua în care încep războaiele între părinţi, înţelegi că nu vei
mai putea conta pe ei."
În
fiecare an în Italia 450.000 de persoane trăiesc experienţa separării. Dintre
acestea o sută de mii sunt copii, printre aceştia, există treizeci de mii de
copii care văd cum se distruge de tot sau aproape de tot raportul cu unul
dintre părinţi. Pentru ceilalţi, raporturile vor continua oricum într-un mod
dezechilibrat: în medie 80% din timp este petrecut cu un părinte, de fapt,
"colocatarul", care de obicei este mama, şi 20% din timp cu celălalt
părinte. În practică, doar 6/8 din nopţi din treizeci sunt petrecute în casa
tatălui. Şi copilul ce provine din părinţi separaţi are cu 77% mai mult posibilitatea
de a suferi atacuri de panică.
Prin
intermediul broşurilor, emisiunilor TV, cursurilor şi iniţiativelor de
sensibilizare, BARZAGLI încearcă să conducă familiile spre o "separare uşoară",
de fapt, mai întâi către o "evaluare uşoară" a controverselor, sau o
tentativă de reconciliere. Copiii sunt cei care trebuie mai ales urmaţi,
deoarece înţeleg ceea ce se întâmplă cu părinţii şi devin suficient de conştienţi
pentru a accepta situaţia.
În
acest aspect, mass media cu siguranţă nu este de ajutor: "Televiziunea
transmite mesaje contradictorii şi prea puţin adevărate. Separarea este
prezentată exacerbând conflictul, în stilul Războiului Rozelor, sau îndulcindu-l,
cum fac dramele TV de tipul Familiei Cesaroni, care prezintă totul într-un mod
uşor şi fericit. Dar ambele cazuri sunt foarte departe de adevăr. În realitate
există multă suferinţă profundă ascunsă."
Maria
Carla Rota
([ngo457]
traducător Nicu Dinuta)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu