ÎNTREBARE:
Bună
ziua, Va transmit o hotarare deoasebit de ciudata pronuntata de judecatoria
sector 5 Bucuresti. din cate veti vedea in opinia judecatoarei, autoritatea parinteasca
comuna se poate exercita doar daca partile se inteleg, prin urmare, nu se poate acorda in caz de
conflict, adica tocmai in cazurile in care partile se adreseaza instantei!!!!!
Mai jos ,un fragment din motivare: “Autoritatea părintească comună -
care constituie regula în materie, Conform art.503 şi art.397 Cciv. - a fost
instituia. de legiuitor în scopul promovării şi protejării unei bune dezvoltări
a copilului, prin luarea în comun a deciziilor importante, cum sunt cele
referitoare la educaţie, la tratament medical, la reşedinţa minorului, la administrarea
bunurilor sale etc., () astfel de modalitate a realizării responsabilităţii
parentale constituind un element de normalitate în cadrul relaţiilor dintre
părinţi şi copii. Un element esenţial insă pentru ca autoritatea părintească
comună să poată fi exercitată cu eficienţă este ca: părinţii să aibă atât
voinţa, cât şi capacitatea de a coopera în interesul copilului. In caz contrar,
orice decizie ce ar trebui luată de părinţi cu privire la situaţia copilului nu
ar constitui decât surse de noi stări conflictuale între ei, cu consecinţe
negative asupra copilului.” dupa cum veti vedea, instanta considera
ca , in speta, partile nu se inteleg de bunavoie, prin urmare, respinge cererea
de custodie comuna. Astept comentarii,
Avocat A.G
RĂSPUNS
ARPCC:
Stimată doamnă,
Nu putem decât să ne
exprimăm consternarea cu privire la acest mod de a răstălmăci texte
legale care sunt cât se poate de clare cu privire la prezumţia de autoritate părintească comună.
Cu siguranţă că este de preferat ca părinţii să aibă o
relaţie de bună înţelegere dar, în mod evident, acest lucru nu este posibil
totdeauna. În aceste situaţii de neînţelegeri între părinţi soluţia prevăzută
de legiuitor nu este în nici un caz cea de a acorda exercitarea unică a
autorităţii părinteşti ci dimpotrivă de a forţa părinţii să se înţeleagă
stabilind un aranjament în care autoritatea părintească se exercită în comun.
Aceasta îi va face pe fiecare dintre ei să înţeleagă că nu poate să ejecteze pe
celălalt din viaţa copilului şi că, astfel, trebuie să facă fiecare un pas spre
conciliere.
Faptul că părinţii nu se înţeleg, nu reprezintă în sine
un motiv temeinic pentru a se face aplicare prevederilor art. 398 din NCC, aşa
cum se poate vedea din criteriile enunţate
de către Curtea Supremă de Justiţie a Olandei, criterii disponibile în
iurispedia în comentariile art. 398 NCC:
·
Se acordă custodie unică atunci când
un părinte este alcoolic sau suferă de o boală psihică gravă, spre exemplu,
este posibil ca respectivul părinte să nu poată lua decizii referitoare la
şcolarizarea minorului sau tratamentul medical pe care acesta ar trebui să îl
urmeze (jurisprudenţa Curţii Supreme a Olandei 18 martie 2005, LJN AS 8525).[1]
·
Nu reprezintă o
bază suficientă pentru a decide custodie unică faptul că unul dintre părinţi nu doreşte să mai colaboreze
cu fostul soţ sau fosta soţie în procesul decizional privind creşterea
copilului, acest fapt nu este suficient ca instanţa să se abată de la regula
generală şi să garanteze custodie unică (Curtea Supremă a Olandei 10 septembrie
1999, NJ2000, 20 m. nt. S.F.M. Wortmann ; Curtea Supremă a Olandei 15
decembrie 2000, NJ 2001, 123 m. nt S.F.M. Wortmann). [1]
·
Chiar dacă ambii părinţi solicită un
aranjament de tip custodie unică completat de un drept de acces, acest fapt nu va fi o
bază suficientă pentru a garanta decizia finală a instanţei. (Asser-De
Boer, par.820d). De fapt, singura modalitate care garantează acordarea
custodiei unice este dacă părinţii pot convinge instanţa că un aranjament de
tip custodie unică serveşte mai bine intereselor copilului decât custodia
comună.[1]
·
Curtea Supremă a Olandei a formulat
un test pentru a determina când trebuie aprobata cererea de custodie unică
formulata de unul dintre părinţi. Judecătorul procesului trebuie să fie convins
că problemele dintre părinţi sunt atât de serioase încât riscul ca minorul să
sufere ca urmare a continuării custodiei comune, să fie atât de mare încât să
nu poată fi acceptat. Ba mai mult, nu trebuie să existe nicio aşteptare ca
problemele părinţilor să poată fi rezolvate în viitorul apropiat. (Curtea
Supremă a Olandei 18 martie 2005, LJN AS8525, Curtea Supremă a Olandei 15
februarie 2008, LJN BB9669). Aceasta regula are de la 1 martie 2009 putere
statutară deoarece este inclusă în Articolul 1 : 251a(1) al Codului Civil
Olandez (Continuare al actului Parenthood and Careful Divorce Act, 27 noiembrie
2008, Staatsblad 2008, 500 Articolul J. Rezoluţie de Implementare 6 februarie
2009, Staatsblad 2009, 56).
De asemenea, vă sugerăm în acest sens să parcurgeţi
studiul Prof. Dr. jur. Roland Proksch
privitor la implementarea custodiei comune în Germania. Nu doar să îl citiţi ci
şi să îl depuneţi instanţei de apel pentru ca să se demonstreze că nu doar
părinţii care se înţeleg trebuie să primească custodia Comună a copilului ci
şi, părinţii în care există conflicte. Prof. Dr. jur. Roland Proksch
este un specialist în drept din Germania implicat în sprijinirea cercetării pe
tema de separării părinţilor şi a divorţului. În
1998 Institutul a fost angajat de către de Ministerul Federal al Justiţiei din
Germania, pentru o cercetare privind punerea în aplicare a reformei de
dreptului copilului. Studiul a fost şi este cunoscut în literatura de
specialitate sub denumirea de Raportul
Proksch.. Studiul
afirma pentru prima oară, în baza unui set de date cuprinzător că, aranjamentul
de tip custodie comună este în beneficiul minorilor prin reducerea tensiunilor
între părinţi, ca urmare a separării. Cităm câteva din concluziile raportului:
- Cercetarea a putut astfel să demonstreze că nu există un conflict de mame împotriva taţilor, ci conflicte între părinţi cu care copiii locuiesc (părinţii rezidenţi) şi părinţii cu care copiii lor nu locuiesc în mod statornic (părinţii nerezidenţi). Conform Dr. Proksch "eliminarea" unui părinte în procesul de transfer a custodiei unice dă naştere la tensiuni considerabile în timp ce, pe de altă parte dacă custodia comună este obţinută, nu ar exista un" perdant".
- Se afirmă că obţinerea custodiei comune are o mare valoare simbolică şi psihologică, în special pentru părintele care a fost în mod sistematic eliminat mai devreme. Deşi intervine celălalt părinte în educaţia copilului, aceasta promovează, din lipsă de alternative mai bune, satisfacerea regulii de bună purtare în discuţii partea ambilor părinţi.
- Studiul afirmă că custodia comună necesită ca tatăl şi mama să fie implicaţi post-divorţ şi aceasta aduce beneficii copiilor. Se reduc astfel conflictul presant şi de multe ori extrem de emoţional precum şi procedurile costisitoare de judecată.
- Studiul de asemenea precizează că custodia comună promovează cooperarea părinţilor în probleme de soluţionare consensuală post-maritale şi de acces ceea ce este benefic copilului.
- Să faceţi apel şi să depuneţi în apel extrase din iurispedia, acest răspuns precum şi raportul complet al dr. Proksch. Raportul se poate descărca de la adresa web http://www.arpcc.ro/docs/pg/003
- Să transmiteţi în formă printată d-nei judecător, pe adresa judecătoriei raportul complet. Poate aceasta va ajuta pe instanţa să îşi schimbe perspectiva, pentru cazurile pe care le va judeca în viitor.
Cu deosebită consideraţie,
Codin Băltăgan
Un comentariu:
va rog sa-mi comunicati numarul si data sentintei de la sectorul 5. multumesc
Trimiteți un comentariu