Tații și custodia copilului în California

Faptul că femeile sunt mai capabile să aibă rolul de îngrijitor principal al copilului este o preconcepție frecvent întâlnită. Din punct de vedere istoric, publicul a stereotipizat rolul mamei descriindu-l ca fiind critic pentru dezvoltarea unui copil fizic, emoţional şi social. În același timp, rolul obişnuit tatălui a fost considerat ca fiind furnizarea de produse alimentare, adăpost, haine şi de a impune disciplina. Poziţia sa în casa implica foarte rar de îngrijirea directă şi creșterea copiilor cuplului. Din cauza acestor prejudecăţi demult stabilite, atunci când un cuplu divorțează mama primea de obicei custodia copiilor (a se vedea, de exemplu, doctrina anilor tandri).

Instanțele de familie din California nu mai utilizează de mult modelul tradiţional al rolurilor parentale şi consideră această abordare ca învechită. Mai degrabă decât favorizând un părinte față de celălalt, instanţele de familie din California au adoptat o filosofie mai echilibrată şi mai evoluată care ghidează acordarea custodiei copilului. Acest punct de vedere cere ca determinarea custodiei să se bazeze doar pe dovezile care demonstrează interesul superior al copilului. În această poziţie, rolul ambilor părinţi este esenţial pentru dezvoltarea şi bunăstarea generală a copilului.

Lupta pentru custodia copilului are adesea efecte devastatoare asupra ambilor părinţi. Cu toate acestea, într-o luptă aprigă și prelungită, copilul este cel care suferă cel mai mult. Datorită potenţialelor efecte negative pe termen lung asupra copilului, instanțele de familie din California defavorizează frecvent pe acei părinţi care încearcă să înstrăineze copilul lor de celălalt părinte. Alienarea parentală apare atunci când un părinte îi spune copilului minciuni despre celălalt părinte, scurtează sau înrăutățește timpul petrecut de celălalt părinte cu copilul sau se angajează în alte comportamente care ar determina copilul să-şi piardă încrederea şi respectul pentru părintele necustodian. Pentru a avea câștig de cauză în cadrul unui litigiu de custodie presupune prezentarea de dovezi veridice, obiective şi verificabile. Acuzaţiile false de abuz, de neglijență, de periclitare sau alte comportamente dăunătoare pot slăbi chiar şi cele mai solide cazuri de custodie a copilului. Dimpotrivă, instanţa va favoriza întotdeauna pe părintele care demonstrează este într-o poziţie mai bună pentru a ajuta copilul în dezvoltarea unei relaţii pozitive cu celălalt părinte (nota traducătorului: așa numitul principiul californian)

Mai mulţi factori pot influenţa probabilitatea tatălui de a avea succes într-un caz de custodie a copilului. Tatăl trebuie să demonstreze instanţei disponibilitatea lui să-şi asume rolul de părinte custodian rezident. Şansele de câştig sunt mai mari în cazul în care tatăl poate arăta un istoric de muncă remunerată şi de stabilitate a locului de muncă. Pentru a obţine custodia tatăl trebuie să asigure şi să menţină o reşedinţă în condiţii de siguranţă şi sanitare, care poate acoperi în mod corespunzător nevoile copilului. În plus, instanţa poate cere să analizeze planul parental propus de tată privind îngrijirea copiilor pe timpul cât el se află la locul de muncă, modalităţile de îngrijire medicală şi multe altele.

În timpul disputelor privitoare la custodie, instanţa analizează și caracterul fiecărui părinte. Este cel mai bine dacă nu există semne sau dovezi de conduita personală alterată. Acele persoane cu un istoric de condamnări penale, de droguri şi probleme de abuzul de alcool, de boli mintale netratate şi de violenţă în familie foarte rar vor primi custodia.

Statisticile demonstrează că în cazul în care comportamentul unui tată este fără reproș şi el poate dovedi că este gata să preia sarcina de a îngrijitor principal al copilului, el poate obține statutul de părinte rezident, şi de multe ori chiar o face, într-o dispută privitoare la custodia copilului. Din păcate, mulți bărbați care încearcă renunţă prea ușor. Ei se tem în mod eronat şi cred că instanţele de familie ar fi favorabile mamei. Mai mult decât atât, mulţi părinţi renunță pentru că nu pot plăti costurile legate de procese, costurile asociate cu experții desemnați de instanțe, nu pot lipsi de la locul de muncă pentru şedinţele de judecată şi așa mai departe.

Pe măsură ce părinţii devin mai informați, ei realizează că nu au șanse prea mari de a obţine custodia copiilor lor. Cu toate acestea, trebuie să persevereze în cadrul procedurilor legale şi să nu renunţe prematur.

Instanțele de familie din California au evoluat şi nu mai văd mama ca singurul îngrijitor potrivit pentru copii. Astăzi, instanţa de familie vede rolul tatălui ca fiind la fel de important. În cadrul sistemului juridic actual din California, părinţii sunt încurajaţi să ia inițiativa de a juca un rol mai activ în viaţa copilului lor. Pentru tați, să devină părinte custodian rezident nu mai este un obiectiv imposibil de realizat.

Cu toate acestea, odată ce responsabilitatea este obţinută, părintele custodian are obligaţia de a stimula relația copilului cu părintele necustodian. În definitiv, o relaţie pozitivă cu ambii părinţi este în interesul superior al copilului.

Sursa: Blogul Avocatului de Dreptul Familiei din Santa Rosa

(traducere și adaptare ARPCC)