Acesta este un rezumat al intregului document.
Planuri Parentale pentru Sugari, Copii mici și Preșcolari : Cercetare și Probleme
Limitările studiului sunt discutate pe îndelete în altă parte (Nielsen, în presă). Pe scurt, cea mai mare parte a acestor părinţi nu fuseseră căsătoriţi niciodată (90% din părinţii bebeluşilor şi 60% din părinţii celor peste un an) şi mulţi dintre ei nu convieţuiseră niciodată. În multe dintre cazurile de comparat, mărimile eşantion au fost şi acestea mici.
Spre exemplu, în toate cele şase sisteme de măsurare, grupurile de copii până într-un an, care rămânea peste noapte ocazional erau formate doar din 14 copii şi niciodată mai mulţi de 20. În plus, deoarece cei 48 de bebeluşi care rămâneau peste noapte doar de 4 ori pe lună s-au aflat în acelaşi grup cu cei care rămâneau peste noapte de 15 ori pe lună, nu s-a putut determina impactul rămânerii peste noapte doar o dată pe săptămână. Ce e şi mai îngrijorător, la patru dintre cele şase măsurări ale bunăstării nu a fost raportată valabilitatea sau fiabilitatea, ceea ce înseamnă că nu putem şti ce se măsura de fapt cu aceste mărimi adaptate: iritabilitate, încăpăţânare, respiraţie şuirătoare şi circumspecţie sau vigilenţă în ce priveşte locurile pe unde umbla mama (AIFS, 2012). Foarte îngrijorătoare a fost “scara de monitorizare vizuală” (să fixeze mama des cu privirea, încercând să-i atragă acesteia atenţia), care a fost folosită pentru a concluziona că rămânerea frecventă peste noapte dă naştere la mai multă nesiguranţă şi nelinişte în relaţiile copiilor cu mamele. Cercetătorii au creat aceasta scară pentru realizarea studiului prin alegerea a trei întrebări culese din Scara comportamentului simbolic şi prin comunicare (CSBS), care are ca scop evaluarea abilităţilor comunicative ale copiilor mici, precum şi uşurinţa acestora de a învăţa limbajul (Wetherby&Prizant, 2001). Totuşi, aceşti cercetători au folosit aceste trei întrebări pentru a evalua cât de atenţi şi circumspecţi erau copiii cu privire la locurile pe unde umblau mamele lor – pe care le-au atribuit sentimentelor de nesiguranţă şi nelinişte. În contrast, pe scara CSBS, fixarea cu privirea şi încercările de a atrage atenţia mamei sunt semne sigure care arată că micuţul are modalităţi mai avansate de a comunica şi este mai pregătit să înceapă să vorbească.
Per total, au existat foarte puține diferențe între copiii până într-un an și cei peste un an care rămâneau frecvent peste noapte și cei care rămâneau doar ocazional sau niciodată. Diferențele cu privire la iritabilitatea copilului și a comportamentului dificil față de mamă, au fost inconsecvente și contradictorii. Și, deoarece cei care rămâneau peste noapte ocazional nu au fost niciodată comparați cu copiii care nu rămâneau peste noapte deloc, studiul nu ne poate spune deloc dacă rămânerea peste noapte a copiilor până într-un an mai puțin de 4 ori pe lună sau rămânerea peste noapte a copiilor peste un an de mai puțin de 10 ori pe lună sunt mai bune sau mai rele decât nerămânerea peste noapte.
Studiul cu privire la familiile fragile din centrele oraşelor
Ultimul și cel mai recent studiu (Tornello et al.,2013) nu trebuie să fie generalizat și la părinții divorțați sau la marea majoritatea a părinților care nu s-au căsătorit niciodată, deoarece datele au fost obținute din baza de date cu privire la familiile fragile (Mcclanahan, 2011). Toți acești părinți locuiesc în centrele celor 20 cele mai mari metropole din Statele Unite, 65% nu au absolvit liceul, 85% sunt afro-americani sau americani hispanici, și 60% se află sub nivelul permis de sărăcie. Când li s-au născut copiii, mai bine de 85% dintre aceștia nu erau căsătoriți, 30% dintre ei nu conviețuiau, iar 20 % nu erau într-o relație cu celălalt părinte. Până când copilul lor împlinea vârsta de cinci ani, 50% dintre tații aceștia și 10% dintre mame ajungeau în închisoare (Centrul de cercetare a bunăstării copilului, 2013). Din aceste motive, orice alt studiu care ar folosi această bază de date nu trebuie să generalizeze rezultatele la familiile care nu se încadrează la acest profil unic.
CONCLUZIE
Din motivele explicate la începutul articolului, toate aceste studii ar trebui să fie prezentate împreună, ca un întreg, și ar trebui răspândite la o scară mai largă.
Asta ar mări șansele ca oamenii sau nu fie așa de ușor induși în eroare de cele doar câteva studii care se întâmplă să le atragă atenția. De fapt, acest lucru deja s-a întâmplat în legătură cu studiul despre preșcolari și cel despre familiile fragile din centrele orașelor (Nielsen, în presă). Ca să cităm doar câteva exemple, printre titlurile pentru studiul referitor la preșcolari se numărau următoarele: “Nou-născuții aflați în custodie comună la risc de anxietate” (Horin, 2010), “Costodia comună, o greșeală pentru cei sub 2 ani” (Griffin,2011) și “Copiii mici se zbat sub custodia comună” (“Lupta copiilor”, 2010), cu un alt articol care susținea că rămânerea peste noapte reprezenta “un dezastru în dezvoltare”, deoarece cei mici, când principala persoană cu care stau se schimbă permanent, nu pot face față acestui lucru fără a suferi probleme fizice și psihologice (Jackman.2010). Acest studiu a fost oferit, spre excluderea aproape a tuturor celorlalte studii, ca probă împotriva reformei legii cu privire la custodia comună din Oregon (Scher&Vien, 2011), Minnesota (Asociația Americană a Avocaților Matrimoniali, 2011; Jeske,2011), Alabama (Voices, 2013),Wisconsin (Zirkel, 2012), Regatul Unit (Harris, 2011; Trinder, 2010), Israel (“Denigrarea bărbatului australian”, 2012) și Australia (Îngrijirea de către ambii părinți după divorț, 2012; Gilmore, 2010; Consiliul Național al Copiilor proveniti din fam. separate, 2013; Rathus, 2010; Sexton, 2011.Un model similar pare să reiasă cu privire la studiul referitor la familiile fragile din centrele orașelor. Comunicatul de presă al Universității din Virginia s-a numit “Noptile petrecute de copii departe de casă le afecteză sentimentul de atașament afectiv” (Samarrai, 2013).
Răspândind și discutând toate aceste descoperiri în ansamblu, și corectând neînțelegerile care au apărut ca rezultat al informării greșite prin prezentarea a doar câtorva studii, atunci vom putem mai bine să servim intereselor copiilor celor mai mici în întocmirea de planuri parentale și în reformarea legilor referitoare la custodie.
Traducător: Erejdi Iulia
Corector: Anca Stroilescu
ref.[ngo2331]
Colectivul ARPCC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu