Custodia comună în Republica Cehă

 

Evoluția procesului de custodie comună ceh

Autor: Robert Whiston

Acest document poate fi descărcat de la adresa web:  http://goo.gl/Y6oq0g

Documentul original în limba engleză poate fi consultat aici http://mensaid.wordpress.com/2013/11/27/4/

Îngrijirea comună a copiilor, adesea menționată ca custodie comună, ar trebui să se intensifice în Republica Cehă, mai ales după schimbarea legislativă din 2011.

În luna iunie a acelui an Camera Inferioară a Parlamentului ceh (Camera Deputaților) a modificat legea privind familia în ceea ce privește cuplurile divorțate care au copii. Așa cum am văzut anterior de atâtea ori în alte țări, argumentul folosit în Republica Cehă de către oponenții custodiei fizice comune este că copiii ar trebui să-și schimbe constant domiciliul, ceea ce, pretind ei, nu ducea la o dezvoltare sănătoasă. Literatura la nivel mondial arată că această teamă este neadevărată și falsă.

Autorul amendamentului, Pavel Stanek, aflat în fruntea partidului Civic Democrat, a subliniat faptul că instanțele cehe plasează de obicei copiii în custodia mamelor fără a justifica această decizie [o caracteristică mult prea familiară restului Europei -  comentariul autorului].

·         În Republica Cehă un procent de aproximativ 90% dintre copii sunt daţi în grija mamei după divorţ,  procent comun celor mai multe ţări din Europa.

·          

Pavel Stanek a subliniat că instanțele cehe au acordat custodia fizică comună numai unui procent de 3% dintre cazuri (deşi se presupune nivelul de cereri în această tară este considerat a fi mult mai mare). Din nou, comisarul pentru drepturile omului din guvernul ceh de la acea vreme,  Monika Simunkova, a criticat amendamentul. “Fiecare caz”, a spus ea, “are nevoie de o abordare individuală”. Sună  bine în teorie dar acesta este argumentul considerat în Marea Britanie (ca și în alte părţi) ca fiind un obstacol prea mare în reformarea divorțului – și totuși de la acea dată se insistă asupra lui în probleme de custodie.

Rezultatul constă într-un regim de divorţuri în Marea Britanie care este mult prea rapid și anonim, și un regim de custodie care este nedrept și imposibil de depăşit.

Republica Cehă, care are o reprezentare proporţională a sistemului de vot, are un parlament este format din două camere, ambele alese prin alegeri directe.

·         Camera Inferioară: Camera Deputaților, formată din 200 de deputați.

·         Camera Superioară: Senatul, format din 81 de senatori.

 

Camera Inferioară a Parlamentului ceh are în prezent o conducere de centru-dreapta care, de asemenea, a ridicat obiecții cu privire la proiectul de lege, semnalând că instanța ar trebui să ia în considerare dorința copilului înainte de a decide asupra custodiei fizice comune.

Guvernul de centru-dreapta a ridicat, de asemenea, obiecții cu privire la proiectul de lege subliniind că instanța ar trebui să ia în considerare dorința copilului înainte de a decide cu privire la custodia fizică comună. S-a spus că fără îndeplinirea acestei condiţii Republica Cehă poate încălca Convenţia ONU privind drepturile copilului și Convenţia Europeană privind exercitarea drepturilor copiilor. Cu toate acestea, se trece cu vederea faptul că în ambele documente, sunt scrise cu litere mici clauze care permit ţărilor semnatare să modifice respectarea tratatului pentru a se potrivi cu obiceiurile și legile locale.

N.B. Se face tot mai mult o distincție între îngrijirea comună și custodia comună. Literatura de specialitate la nivel mondial inclină spre termenul de îngrijire comună (shared care) în care unul din părinţi are minimum 35% din timp alocat copilului [aceasta înseamnă dreptul de a găzdui copilul şi dreptul ca minorul să doarmă peste noapte la respectivul părinte pentru minimum 35% din nopţile din an], iar celălalt părinte, în  restul timpului. În această situație beneficiile tutelei și virtuțile custodiei pot deveni mai puțin importante. Termenul de custodie comună pare a fi folosit ca termen generic pentru a-l distinge de termenul de custodie unică maternă și nu implică nicio diviziune a custodiei sau a timpului, dar presupune, de asemenea, o implicare mai mare a tatălui.