Articolul poate fi gasit in original aici
”Statul” acasă, cu copiii, e văzut de cei mai mulți ca o îndeletnicire de mamă. Cum ai ajuns să faci asta?
Sincer să fiu, așa credeam și eu până să o avem pe Mara, dar cu timpul am înțeles că toți copiii au nevoie nu doar de mamă, ci și de tată. Sunt în continuare convins că cel putin în primele 6 luni, sau chiar un an, e mai benefic să stea mama aproape de cel mic. Mi-am dorit să fiu și eu mai mult alături de copii și concediul de paternitate cred că e un moment potrivit.
Care erau cele mai mari temeri ale tale legate de acest aranjament? S-au adeverit?
Cele mai mari temeri erau legate de faptul că, fiind doi copii, e de trei ori mai solicitant decât cu unul singur. Acum înțeleg cât de greu e pentru mame să îngrijească mai mulți copii mici. Pentru mine e mai ușor, pentru că Mara merge la grădiniță și aproape toată ziua îl am doar pe Andrei în grijă. Pot spune că am fost încrezător de la început și până acum este aproape cum mi-am imaginat, doar că am mai puțin timp liber decât mă așteptam.
Cum a fost prima zi în care soția a mers la serviciu și tu ai rămas cu copiii? Cum a găsit casa la întoarcere? Dar pe cei mici?
Prima zi a fost pe 1 martie, când am plecat cu Andrei cu bicicleta la împărțit de mărțișoare. A dormit atunci de prânz la nașa noastră, aflată și ea în concediu de îngrijire a copilului. Nu am stat pe acasă prea mult, deci nu am făcut prea mare dezordine. De fapt, în prima săptămână am fost mai mult plecați pe la prieteni decât acasă.
Care e programul vostru zilnic?
Dimineața încercăm să luam cu toții micul dejun împreună, adică și cu Andreea, care pleacă mai devreme la serviciu. După ce mâncăm, îi îmbrac pe copii și, în funcție de vreme, mergem la grădinița Marei cu bicicleta sau cu mașina. Îl luăm și pe Ollie, cățelul nostru, cu noi!
După aceea, îmi petrec timpul cu Andrei prin parcuri, prin oraș sau pe la prieteni. Aproape de fiecare dată ne întoarcem acasă pentru masă și somnul de prânz. Apoi o luăm pe Mara de la grădi și o așteptăm pe Andreea de la serviciu de obicei pe afară, în parc, iar restul zilei ni-l organizăm împreună.
Ce aspect ți se pare cel mai greu și mai obositor?
Cel mai greu a fost când Mara s-a îmbolnăvit de enterocolită la grădiniță și apoi s-a îmbolnăvit și Andrei la scurt timp. A fost greu să am grijă de amândoi în același timp, să nu putem ieși din casă, să gătesc pentru ei și să am grijă și de casă.
Cum te descurci cu mâncarea?
Am gătit de multe ori pentru prânz sau cină, dar recunosc că uneori luăm masa la restaurant sau luăm mâncare la pachet. Oricum, acum gătesc mult mai mult decât înainte de concediu. Am făcut de câteva ori pește la cuptor, somon și păstrăv până acum, salate multe de când a venit primăvara, orez cu legume, piure de cartofi, supă de salată verde, supă cu tăiței, paste cu diverse. Am noroc că Andrei, ca și mine, nu e pretențios la mâncare și nu îi gătesc separat lui față de ce mâncăm noi.
Cât durează să îl adormi la prânz pe Andrei și care e strategia?
E mai ușor decât îmi închipuiam, în special pentru că Andrei are doar un singur somn peste zi, iar în jur de ora 13:00 e obosit, așa că e suficient să îi citesc o poveste și adoarme. Uneori, când e mai agitat, îl adorm la piept, în sistemul de purtare, după care îl pun în pat.
Ce faci în timp ce el doarme?
Cat timp Andrei doarme, am timp pentru curățenie, spălat haine sau vase și câteva clipe libere pentru mine. Câteodată mai citesc sau am treabă pe calculator. Trebuie să recunosc că și somnul de prânz împreună e foarte plăcut!
Cum a schimbat relația de cuplu acest nou aranjament?
Cred că în bine, pentru că amândoi aveam nevoie de o schimbare. Andreea a stat mai mult de 3 ani acasă cu copiii și avea nevoie să schimbe mediul, iar eu voiam să fac o pauză de la job și să fiu mai mult cu copiii. Inițial, Andreea avea mici dubii despre cum o să mă descurc, dar mă bucur că acum are încredere în noi și cred că toți avem de câștigat din această situație.
Cât vei sta în concediu?
Mi-am propus să stau acasă pana când Andrei împlinește 2 ani, adică până în toamnă. Și cred că voi reuși! Sunt conștient de faptul că a fost mai greu cât a stat Andreea acasă cu copiii, adică cât au fost mai mici, și cred că mamele sunt îndreptățite să se simtă obosite, mai ales dacă nu primesc ajutor și susținere în perioada de după naștere.
Cum au reacționat cei din jur? Care sunt cele mai interesante remarci de care ai avut parte?
Recunosc că cei mai mulți nu văd concediul de paternitate ca pe un lucru normal, dar cei apropiați, care mă cunosc, se bucură pentru noi. Nu toată lumea e bucuroasă că eu sunt în concediu, dar cel mai important este că noi, ca familie, suntem mulțumiți.
E interesant că multă lume mă întreabă cât mai rezist și cum mă descurc. Majoritatea sunt curioși să afle cum se descurcă un tată acasă cu copiii.
Care crezi că sunt avantajele pe care le câștigi stând cu copiii? Care sunt avantajele lor? Dar ale soției?
Eu sper că legătura ce se creează între mine și copii acum să aibă un efect de lungă durată, sper pentru tot restul vieții. Pentru copii, cred că e important să simtă ca ambii părinți sunt prezenți și implicați în creșterea lor. Soția mea se bucură că a putut să schimbe atmosfera zilnică, să iasă din rutină și să facă lucrurile de care era privată cât a stat acasă.
Sincer să fiu, așa credeam și eu până să o avem pe Mara, dar cu timpul am înțeles că toți copiii au nevoie nu doar de mamă, ci și de tată. Sunt în continuare convins că cel putin în primele 6 luni, sau chiar un an, e mai benefic să stea mama aproape de cel mic. Mi-am dorit să fiu și eu mai mult alături de copii și concediul de paternitate cred că e un moment potrivit.
Care erau cele mai mari temeri ale tale legate de acest aranjament? S-au adeverit?
Cele mai mari temeri erau legate de faptul că, fiind doi copii, e de trei ori mai solicitant decât cu unul singur. Acum înțeleg cât de greu e pentru mame să îngrijească mai mulți copii mici. Pentru mine e mai ușor, pentru că Mara merge la grădiniță și aproape toată ziua îl am doar pe Andrei în grijă. Pot spune că am fost încrezător de la început și până acum este aproape cum mi-am imaginat, doar că am mai puțin timp liber decât mă așteptam.
Cum a fost prima zi în care soția a mers la serviciu și tu ai rămas cu copiii? Cum a găsit casa la întoarcere? Dar pe cei mici?
Prima zi a fost pe 1 martie, când am plecat cu Andrei cu bicicleta la împărțit de mărțișoare. A dormit atunci de prânz la nașa noastră, aflată și ea în concediu de îngrijire a copilului. Nu am stat pe acasă prea mult, deci nu am făcut prea mare dezordine. De fapt, în prima săptămână am fost mai mult plecați pe la prieteni decât acasă.
Care e programul vostru zilnic?
Dimineața încercăm să luam cu toții micul dejun împreună, adică și cu Andreea, care pleacă mai devreme la serviciu. După ce mâncăm, îi îmbrac pe copii și, în funcție de vreme, mergem la grădinița Marei cu bicicleta sau cu mașina. Îl luăm și pe Ollie, cățelul nostru, cu noi!
După aceea, îmi petrec timpul cu Andrei prin parcuri, prin oraș sau pe la prieteni. Aproape de fiecare dată ne întoarcem acasă pentru masă și somnul de prânz. Apoi o luăm pe Mara de la grădi și o așteptăm pe Andreea de la serviciu de obicei pe afară, în parc, iar restul zilei ni-l organizăm împreună.
Ce aspect ți se pare cel mai greu și mai obositor?
Cel mai greu a fost când Mara s-a îmbolnăvit de enterocolită la grădiniță și apoi s-a îmbolnăvit și Andrei la scurt timp. A fost greu să am grijă de amândoi în același timp, să nu putem ieși din casă, să gătesc pentru ei și să am grijă și de casă.
Cum te descurci cu mâncarea?
Am gătit de multe ori pentru prânz sau cină, dar recunosc că uneori luăm masa la restaurant sau luăm mâncare la pachet. Oricum, acum gătesc mult mai mult decât înainte de concediu. Am făcut de câteva ori pește la cuptor, somon și păstrăv până acum, salate multe de când a venit primăvara, orez cu legume, piure de cartofi, supă de salată verde, supă cu tăiței, paste cu diverse. Am noroc că Andrei, ca și mine, nu e pretențios la mâncare și nu îi gătesc separat lui față de ce mâncăm noi.
Cât durează să îl adormi la prânz pe Andrei și care e strategia?
E mai ușor decât îmi închipuiam, în special pentru că Andrei are doar un singur somn peste zi, iar în jur de ora 13:00 e obosit, așa că e suficient să îi citesc o poveste și adoarme. Uneori, când e mai agitat, îl adorm la piept, în sistemul de purtare, după care îl pun în pat.
Ce faci în timp ce el doarme?
Cat timp Andrei doarme, am timp pentru curățenie, spălat haine sau vase și câteva clipe libere pentru mine. Câteodată mai citesc sau am treabă pe calculator. Trebuie să recunosc că și somnul de prânz împreună e foarte plăcut!
Cum a schimbat relația de cuplu acest nou aranjament?
Cred că în bine, pentru că amândoi aveam nevoie de o schimbare. Andreea a stat mai mult de 3 ani acasă cu copiii și avea nevoie să schimbe mediul, iar eu voiam să fac o pauză de la job și să fiu mai mult cu copiii. Inițial, Andreea avea mici dubii despre cum o să mă descurc, dar mă bucur că acum are încredere în noi și cred că toți avem de câștigat din această situație.
Cât vei sta în concediu?
Mi-am propus să stau acasă pana când Andrei împlinește 2 ani, adică până în toamnă. Și cred că voi reuși! Sunt conștient de faptul că a fost mai greu cât a stat Andreea acasă cu copiii, adică cât au fost mai mici, și cred că mamele sunt îndreptățite să se simtă obosite, mai ales dacă nu primesc ajutor și susținere în perioada de după naștere.
Cum au reacționat cei din jur? Care sunt cele mai interesante remarci de care ai avut parte?
Recunosc că cei mai mulți nu văd concediul de paternitate ca pe un lucru normal, dar cei apropiați, care mă cunosc, se bucură pentru noi. Nu toată lumea e bucuroasă că eu sunt în concediu, dar cel mai important este că noi, ca familie, suntem mulțumiți.
E interesant că multă lume mă întreabă cât mai rezist și cum mă descurc. Majoritatea sunt curioși să afle cum se descurcă un tată acasă cu copiii.
Care crezi că sunt avantajele pe care le câștigi stând cu copiii? Care sunt avantajele lor? Dar ale soției?
Eu sper că legătura ce se creează între mine și copii acum să aibă un efect de lungă durată, sper pentru tot restul vieții. Pentru copii, cred că e important să simtă ca ambii părinți sunt prezenți și implicați în creșterea lor. Soția mea se bucură că a putut să schimbe atmosfera zilnică, să iasă din rutină și să facă lucrurile de care era privată cât a stat acasă.
Colectivul ARPCC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu