Tata,spune-mi o poveste de noapte buna

Acest articol poate fi gasit si aici


Traducator: Ramona Boldea


Inca de la o varsta frageda mama mi-a indus dragostea pentru muzica.La varsta de 3 ani mi-a daruit un casetofon cu o pereche de discuri mici din plastic de culaore rosie speciale pentru copii si 78 rpm 10’’ inregistrate de Columbia.Melodia mea preferata,cea pe care o ascultam in mod repetat a fost “Spune-mi o poveste” scrisa de Terry Gilkyson si interpretata de Jimmy Boyd si Frankie Laine (Pentru CD si MP3 generatiile nefamiliarizate cu inregistrari pre-digitale, cititi pe Wikipedia la Gramofon).

Junior ii cere tatalui sau “Spune-mi o poveste, atunci cand voi merge la culcare”.Tatal se relaxeaza dupa o zi grea de munca spune versiunea sa:Ohh griji griji,obosit se termina ziua mea/Vine timpul pentru a merge acasa,fara a lua salarul/Acasa,unde langa foc te poti relaxa/Papacii langa scaun,nici o griji,nici o preocupare/Dupa care Junior apare leganandu-se cu micul lui topor.Junior persista.In cele din urma tatal inmoaie,doar pentru ca Junior intrerupe povestea sa:A fost odata ca niciodata,imi amintesc cu greu.Junior:Nu te intoarce in istorie,memoria ta e cam lenta.

Societatea noastra detine un dublu standard al curiozitatii legat de incurajarea parintilor pentru a imparti custodia.De exemplu dorim ca tatii sa fie implicatii mai mult in cresterea sugarilor si copiilor mici –rasfatarea lor dimineata,linistirea lor in timpul noptii,schimbarea scutecelor,hranire,baie,punerea la somn si spunerea de povesti inainte de somn.Dar atunci cand parinti sunt separate unii oameni considera ca cei mici trebuie sa petreaca fiecare noapte intr-o singura casa,de obicei a mamei,chiar si atunci cand acest lucru inseamna pierderea atentiei tatalui.In ciuda tuturor progreselor in spargerea acestor bariere,multi dintre noi inca mai cred ca este rolul exclusive al mamei sa aibe grija de sugari si cei mici,iar asta poate pune in pericol bunastarea celor mici daca raman in grija tatilor.

Rezultatul este un plan comun de custodie in cazul in care sugari si copii mici ai caror parinti sunt separati,ei isi pot vizita tatii doar 2 ore sau 2 zile pe saptamana.Uneori graba de a muta copii de la o locuinta la alta este o perdieca in fondarea unei relatii cu tatal.

Zilele trec iar expertii au sfatuit tatii divortati sa o pauza la viata de familie si sa ramana un simplu vizitator in viata copiilor lui.Cresterea gradului de constientizare a copiilor cu situatia parintilor, indifferent daca ei locuiesc sau nu impreuna,a condus la tentinta da a imparti custodia.Cu toate acestea Cu toate acestia unii experti considera ca pentru parinti care impart custodia unei adolescent e cel mai indicat,dar nu este adecvat pentru cei mici.

Ce ar putea face stiinta in aceste problem?Pentru a afla,am petrecut 2 ani in revizuirea literaturii stiintifice relevante si am verificat in prealabil analizele mele cu un grup de international de experti in domeniul dezvoltarii timpurii a copilului si divortului.Rezultatele apar in:Stiintele Sociale si Planurile Parentale pentru cei mici:Un raport de conses public de American Psychological Association,in prestigioasa revista Psihologie,Politici Publice si Drept.Raportul arata aprobarea a 110 dintre cei mai importanti cercetatori si practicieni din lume.
Primul nostrum obiectiv a fost de a oferi o imagine de ansamblu echilibrata si correct stabilita,de cercetarea facuta in ultimii 45 anii,relavante la planurile de impartirea custodiei la copii mai mici de 4 ani a caror parinti au fost separati.Al doilea obiectiv a fost sa oferim orientari sustinute empiric de factorii de decizie politica si pentru persoanele care iau decizii de custodie.

Nu am gasit nici un sprijin pentru idea ca cei sub 4 ani,unii spun chiar sub 6 ani,trebuie sa isi petreaca tot timpul cu un singur parinte, in conditiile in care si celalalt parinte este atent,grijuliu si iubitor.Avertismentele pentru sugari si copii mici care trebuie sa isi petreaca fiecare noapte cu un parinte sunt in contradictie pentru dezoltarea unor relatii positive parinte-copil.Sugarii si copii mici au nevoie in permanenta de de parinti care raspund cu afectiune si sensibilitate la nevoile lor.Ei nu au nevoie de cele mai multe ori de un parinte cu norma intreaga sau prezenta non-stop.Multe mame casatorite lucreaza in ture de noapte care le tine departe de cei mici noaptea.La fel ca mamele casatorite si cele singure nu le e teama sa lase copilul in grija tatilor.Pentru a mari sansele pentru o legatura sigura la sugari pe tot parcursul vietii cu ambi parinti,politicile public ar trebui sa incurajeze ca ambii parinti sa particile activ la ingrijirea pe timpul zilei cat si noaptea.Oamenii de stiinta care studiaza beneficiile relatiilor copiiilor cu ambi parinti si nu gasesc nici un suport empiric pentru credinta ca mamelor sunt necesare sa joace un rol unic in viata celor mici decat tatii.Pe scurt,dupa separarea lor, parinti trebuie sa mareasca timpul petrecut cu copii,inclusive pe timpul nopti.

In mod firesc,un parinte comun nu este potrivit pentru toate familiile.Indiferent de varsta copiiilor,parinti ar trebui sa ia in considerare o serie de factori atunci cand se creaza un plan.Ceace functioneaza pentru un copil intr-o familie,nu poate fi cel mai bun pentru un alt copil dintr-o alta familie.Recomandarile noastre se aplica pentru majoritatea familiilor.Faptul ca unii parinti sunt neglijenti,abuzivi sau extreme de deficitari in implicarea lor- parinti cu copii care au nevoie de protectia lor,chiar si in familiile intacte-care nu ar trebui privarea majoritatii copiilor crescuti cu doi parinti iubitori,chiar daca ingrijirea dupa se va face separat.

Este timpul sa rezolvam ambivalenta si ideile contradictorii despre rolurile tatilor si mamelor in viata copiilor.Daca pentru copil lectura “Noapte buna luna” citita de tata are o valoare mare iar pentru copilul sau este linistitor chiar daca este irascibil la 3 AM,atata timp cat parinti locuiesc impreuna,de ce se retrage sprijinul si copilul se priveaza de aceste expresii ale iubirii paterne,doar pentru ca parinti nu mai locuiesc impreuna,sau doar pentru ca nu mai e cazul?



ref.[ngo 1589]
Colectivul ARPCC