Copilul tău ştie. Tu...ştii?

Copilul tău ştie că talentul său îl face special. Tu ştii?

Copilul tău ştie că poate să devină mai bun. Tu ştii?
Copilul tău ştie ce vrea să devină când va fi mare. Tu ştii?
Copilul tău ştie să facă diferenţa dintre bine şi rău. Tu ştii?

            Te-ai întrebat vreo dată oare când a crescut aşa mare? Te-ai întrebat  oare când ai început să înveţi de la copilul tău? Te-ai întrebat oare de unde a învăţat el toate acestea?

            Crezi că de la şcoală, de la tine, de la bunici sau oricare alt membru al societăţii? NU, a învăţat singur,  a privit tot ce-l înconjoară, a văzut, a observat, şi-a pus întrebări,  a căutat răspunsuri, a tras concluzii, iar acum ştie. Ştie că atunci când este trist lacrimile îi alină durerea, ştie să zâmbească atunci  când e fericit. Te-ai intrebat unde a învăţat? Probabil nu, dar copilul  tau ştie. Tu ştii?

            Ca atunci când a făcut primii paşi, nu ştia ce face dar ştia că trebuie, lipsit de temeri s-a ridicat şi a început să meargă te-ai întrebat de unde a învăţat? Probabil că nu, dar copilul tău ştia. DA, copilul tău ştia; ştia că poate ajunge unde vrea el pentru că tu erai acolo să îl susţii, l-ai apucat de mânuţele sale cele mici şi fără să îi îndemni încotro să o apuce i-ai arătat că el ştie calea, iar tu eşti acolo să îi uşurezi drumul. Apoi l-ai lăsat singur şi el a continuat să meargă mânat de dorinţa de a învăţa, de a ajunge ca tine, adică puternic şi sigur pe picioarele sale. Învăţând el a ajuns să cadă, dar răbdător te-ai dus l-ai ridicat şi l-ai îndemnat să continue. Căzând şi ridicandu-se a învăţat să nu renunţe, a învăţat că are forţa să ajungă până în vârful muntelui, dar pentru asta, are nevoie de tine să-l îndrumi, să-i spui care sunt potecile line şi care sunt cele primejdioase. Să nu te mâniezi dacă nu va alege poteca pe care i-ai indicat-o tu, dacă va alege o altă cale. Şi tu la rândul tău ca să le ştii a trebuit mai întâi să le cutreieri. Nu-ţi face griji, va ajunge cu bine, chiar dacă este greu va şti ce pericole îl aşteaptă. Da, copilul tău  va şti, pentru că tu eşti acolo, pentru că la momentul potrivit te-ai informat corect şi nu ai abandonat, nu l-ai pãrãsit, ci ai fost acolo pentru el, ai fost acolo pentru că ai înţeles că autoritatea părintească nu este un drept, este o obligatie morală faţă de copilul  tău. Iar răsplata ta va veni,  într-o zi când copilul tău te va privi cu drag şi îţi va spune: ,,Mulţumesc, datorită ţie am ajuns omul care sunt astăzi!"

Ionut Morariu