Următoarea este o versiune obişnuită a ceea ce se numeşte “Declaraţia Drepturilor Copiilor la Divorţ”:
1. Dreptul de a
fi trataţi ca fiinţe umane importante, cu sentimente unice, idei şi dorinţe şi
nu ca surse de ceartă între părinţi.
2. Dreptul a avea relaţie continuă cu ambii părinţi şi libertatea
de a primi dragoste de la ambii părinţi.
3. Dreptul de a-şi exprima dragostea şi afecţiunea
pentru fiecare părinte fără a fi nevoiţi să-şi înăbuşească acea dragoste
deoarece le este teamă de dezaprobarea din partea celuilalt părinte.
4. Dreptul de a şti că decizia părinţilor lor de a divorţa
nu este responsabilitatea lor şi că deşi vor locui majoritar cu un părinte şi
îl vor vizita des pe celălalt părinte, având, de asemenea, dreptul de a primi
vizitele celuilalt părinte la locuinţa lor
5. Dreptul la grijă şi călăuzire continuă de la ambii
părinţi.
6. Dreptul la răspunsuri oneste la întrebări despre relaţiile
în schimbare din familie.
7. Dreptul de a şti şi aprecia ceea ce este bun la
fiecare părinte fără ca un părinte să-l denigreze pe celălalt.
8. Dreptul de a avea o relaţie relaxată, sigură cu ambii
părinţi fără a fi pus în situaţia de manipula un părinte împotriva celuilalt.
9. Dreptul ca părintele rezident să nu submineze
vizitarea sugerând alte alternative tentante sau să ameninţe împiedicarea
vizitării ca pedeapsă pentru lucrurile rele făcute de copii.
10. Dreptul de beneficia de vizite regulate şi
consecvente şi dreptul de a şti motivul unei vizite anulate.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu