În cazul în care mi s-a încredinţat spre creştere şi educare copilul, având
exercitare a autorităţii părinteşti în comun cu fosta soţie, este în interesul
superior al copilului de 7 ani şi jumătate, ca aceasta mutându-se la 250km
distanţă de reşedinţa copilului, să vină şi să îl transporte 500km dus-întors
la fiecare două săptămâni, luându-l de acasă vineri la ora 18 (ajungând la
destinaţie la ora 23) şi înapoindu-l duminică la ora 22 deşi în hotărâre este
specificată ora 17? Nu am găsit pe nici unde o astfel de problemă. Mulţumesc
Răspuns :
Stimate domn. În primul rând vă felicităm pentru faptul că aţi fost numit
de către instanţă ca părinte rezident. Nu mulţi părinţi de sex masculin au
această şansă. Conform cu bunele practici din străinătate, interesul superior
al copilului este acela de a creşte având aproape (pe cât posibil) pe ambii părinţi.
Am studiat intens acest tip de situaţii. Relocarea unuia dintre părinţi la o
distanță mare devine o barieră în dezvoltarea copilului şi îi prezice în general
rezultate mai slabe decât dacă ar avea în apropiere pe ambii părinţi. Studiile
(ca de pildă studiul de aici
dar nu numai) au demonstrat efectele nefaste pe care separarea copilului de părintele
nerezident (indiferent dacă se întâmplă ca o decizie a părintelui rezident de a
se muta împreună cu copilul său sau ca o decizie a părintelui nerezident de se
muta, ca urmare a unor factori externi) este extrem de dăunătoare bunei dezvoltări
a copilului. Este important ca dvs., ca părinte rezident, să vă gândiţi în
primul rând la binele copilului şi mai puţin la eventualele "frecuşuri"
dintre părinţi. Dacă veţi încerca să priviţi din această perspectivă veţi
observa, că la vârsta pe care o are minorul, cu siguranţă un drum de 3 ore dus (şi 3
ore întors) la două săptămâni nu este atât de greu de suportat pentru copil
care are aproape 8 ani. Avantajele pentru copil sunt însă imense. Copilul
trebuie să ştie că are şi mamă şi tată. Copiii au, vrem nu vrem, mai multe legături
de ataşament formate cu ambii părinţi (puteți găsi un articol excelent pe
această temă aici). Ambele sunt importante (vă sugerăm să citiţi acest articol). Este datoria dvs.
(faţă de copil nu faţă de fosta parteneră) să ajutaţi ca relaţia dintre copil şi
mamă să nu se destrame. "Ochii care nu se văd se uită", spune o vorbă
din bătrâni. Este valabil şi pentru copilul dvs. Şi nu îi va fi bine acestuia
dacă legăturile emoţionale cu mama sa se vor destrăma. Oricâte lucruri aveţi să
îi reproşaţi mamei (sau mama dvs.) pare că mama îşi iubeşte copilul şi doreşte
sincer să încerce să păstreze o relaţie cu el. Ajutaţi-o pentru că astfel vă veţi
ajuta copilul să crească armonios.
Ce puteţi face :
Ce puteţi face :
- permiteți-i mamei chiar să ia copilul (dacă poate) încă de joi (o zi de
absență din când în când nu e un dezastru din punct de vedere şcolar). Aceasta
ar permite copilului să interacţioneze cu mama mai bine şi pentru mai mult
timp.
- Găsiţi "weekenduri prelungite" (cum a fost acest weekend de 30
noiembrie – 2 decembrie) şi faceţi schimb cu mama pentru ca aceasta şi copilul
să poate să petreacă mai mult timp împreună. Aceasta ajută foarte mult copilul ….
Să ştie ca e iubit de ambii părinţi şi ca ambii părinţi (mai ales dvs. – care
sunteţi probabil figura principală de ataşament) îi dau voie să îl iubească pe
celălalt părinte.
- Nu vă cramponaţi de ce spune sentinţa. Nu e nici o problemă dacă copilul
ajunge acasă duminica la 22 :00 în loc de 17 :00 cum spune sentinţa. E în
avantajul său ca în prima parte a zilei de duminica să poată să petreacă timp
de calitate cu mama sa (şi poate cu familia extinsă din partea mamei)
- Căutaţi căi de a spori timpul pe care părintele nerezident îl petrece cu
copilul. Copilul va avea numai de câştigat iar dvs. nu veţi avea nimic de
pierdut. Din contră veţi avea în mamă o parteneră care nu va încerca să vă
boicoteze sau, Doamne fereşte, să încerce ulterior să schimbe decizia
privitoare la locuinţă.
- La această vârstă copilul poate interacţiona cu mama şi virtual – acesta
e un articol interesant pe care vi-l recomandăm cu căldură atât dvs. cât şi
mamei. Deşi nu e trecut în sentinţă încercaţi măcar de două ori pe săptămână să
permiteţi mamei şi copilului să interacţioneze virtual (printr-o videoconferinţă).
Sunt lucruri care, de asemenea, sunt benefice copilului şi, în modul cel mai
sincer posibil, nu vă dăunează cu nimic dvs.
Cu speranţa ca mesajul nostru a găsit ecou în sufletul dvs. şi veţi găsi
calea cea mai bună de a creşte copilul împreună cu mamă sa, vă asigurăm,
stimate domn, de întreaga noastră consideraţie.
Codin Băltăgan, ARPCC
2 comentarii:
Si in cazul in care părintele rezident muta copilul la 300 de kmndenparintele rezident fara sa ii ceara acordul? Ce se poate face legal?
în astfel de cazuri fie părinţii se înţeleg (de ex părintele rezident poate renunţa la majoritatea vacanţelor cu copilul) fie judecătorul va trebui să decidă privind din perspectiva intereselor copilului - dacă de ex părintele rezident se mută în oraşul natal (unde are rude, suport, etc.) pentru motive foarte serioase (nu aleatorii) s-ar putea să fie mai util copilului (chiar dacă astfel se blochează accesul părintelui nerezident la copil). Dacă însă mutarea nu este făcută pentru motive puerile, nejustificate, judecătorul ar trebui să ia în calcul inclusiv schimbarea reşedinţei copilului la fostul părinte nerezident (dacă acesta cere). Simpla mutare a părintelui nerezident în absenţa unei informării (sau acord al celuilalt părinte ori al instanţei) ar trebui să fie considerat act un act extrem de grav de alienare parentală... aceasta este opinia noastră. Cum vor judeca însă instanţele ... este altă poveste.
Trimiteți un comentariu