Onorabil Domnule/Numele Judecătorului
Atașat, veți găsi o copie legalizată de zece (10) pagini a scurtei mele Prezentări Amicus, în cadrul căreia sunt documentate inexactitatea și distorsionarea rezultatelor evaluărilor de sănătate mintală și testarea populației generale și chiar o mai mare inexactitate în diagnosticarea părintelui vizat/alienat, în special în scopul unei evaluări a custodiei și sau pentru unele determinări ale timpului petrecut de părinți cu ai lor copii. În cazul în care instanța dorește să mă contacteze în vederea clarificării sau a confirmării, numărul de telefon al biroului meu este X și aș fi mai mult decât bucuros să punctăm telefonic sau prin Skype, sub jurământ, oricare și toate punctele pe care Onorata Instanță mi le-ar solicita.
Subliniez explicit faptul că nu am evaluat părinții/tutorii sau copilul în cauză în scopul acestei scurte Prezentări, nici nu favorizez vreo parte în comparație cu alta. Îmi ofer opinia profesională, dat fiind trecutul meu de patru decenii de experiență profesională și examinări în domeniul divorțurilor implicând conflicte acute și sunt încrezător că afirmațiile mele vor avea greutate în fața Onorabilului dvs. Complet, având în vedere că testele de sănătate mintală reprezintă o determinare inadecvată a competenței unui părinte ce urmează a fi părintele custode. Declar că nu am fost nici compensat, nici nu a primit sub altă formă vreo compensație financiară sau alte beneficii pentru redactarea acestei scurte Prezentări.
Cu respect, semnat pe coală cu antet, notarizată și depusă în cazul Reclamantului împotriva Pârâtului
Nr. de înregistrare
Tribunal
Reclamant vs. Pârât
SCURTĂ PREZENTARE AMICUS REFERITOARE LA
MODUL ÎN CARE EVALUĂRILE REFERITOARE LA
CUSTODIE SUNT DESEORI DEFECTUOASE ȘI INUTILE
Raport al Lindei Gottlieb Kase, LMFT, LCSW-R
Număr total de pagini: 10
Onorabilul/Numele Judecătorului
Numele meu este Linda Gottlieb Kase, LMFT, LCSW-R, și scriu această scurtă prezentare Amicus în sprijinul documentării pentru instanță a limitărilor, a inadvertențelor, a prejudecăților și/sau a irelevanței multora dintre testele de sănătate mintală oferite pentru evaluările în vederea acordării custodiei și/sau pentru evaluarea timpului petrecut de părinți cu ai lor copii.
În primul rând, solicit instanței să ia aminte la comentariile privind cele de mai sus, documentate de Joel Klass, Doctor în medicină și de către Dr. Joanna Peros, Doctor în Psihologie, Asistent medical specializat, în articolul lor, "Zece semne ale unor practici discutabile în evaluările efectuate în scopul acordării custodiei" publicat în Jurnalul American pentru Dreptul Familiei, (2011). Vol. 25 (3), (PP.81- 86), în care au afirmat următoarele: "Majoritatea testelor psihologice nu sunt adaptate normelor privind părinții supuși stresului evaluărilor în vederea acordării custodiei" (p. 82.)
Acești profesioniști în domeniul sănătății mintale au susținut această concluzie afirmând următoarele:
„Nu există niciun avantaj dovedit pentru efectuarea testelor Rorschach, testele IQ pentru adulți care funcționează normal, testele Draw a Person [n.t. Desenul persoanei], testarea House-Tree-Person [n.t. Desenul casă-copac-persoană], testele Kinetic Family Drawing [n.t. Desenul familiei în mișcare], testele computerizate nestandardizate sau multe alte teste cu rezultate nedovedite... În plus, sugestia unui evaluator conform căreia doar prin efectuarea unor teste psihologice extinse poate fi determinată o problemă este echivalentă cu distorsionarea resurselor cu adevărat importante disponibile pentru evaluarea zonelor esențiale.” (p. 82.)
În schimb, profesioniștii menționați mai sus din domeniul sănătății mintale afirmă: „Mult mai important decât rezultatele testelor psihologice sunt alte condiții ale vieții reale conform cărora copilul prosperă sau eșuează” (p. 83.)
Sunt complet de acord cu autorii de mai sus în ceea ce privește poziția lor potrivit căreia „condițiile conform cărora copilul prosperă sau eșuează” pot fi evaluate mai bine prin observarea dinamicii familiei care include dar care nu se limitează la sistemul familial ca ansamblu și la diversele sale subsisteme, cum ar fi părinții și copiii împreună, copiii cu fiecare părinte, subsistemul parental, subsistemul relațiilor dintre frați, precum și membrii familiei nucleare cu membri de familie extinși. Alți factori importanți ce trebuie evaluați sunt contribuțiile profesorilor, ale terapeuților, ale antrenorilor, ale consilierilor religioși și ale altor profesioniști care interacționează cu familia ca ansamblu și/sau cu membrii săi individuali. Și, cel mai important, componenta critică în determinarea celui mai bun părinte este evaluarea dorinței și a abilității fiecărui părinte de a facilita relația cu celălalt părinte și cu ai lor copii.
Prin observarea interacțiunilor dintre membrii familiei și între membrii familiei așa cum au fost descrise mai sus, se obțin cele mai semnificative informații referitoare la caracterul sănătos ori nu ale interacțiunilor familiale. Totuși, aceste observații sunt rareori efectuate în cadrul evaluărilor privind custodia.
Chiar și atunci când sunt efectuate, acestea sunt minime, nu cuprinzătoare și nu li se acordă importanța care este garantată.
Profesioniștii citați mai sus au oferit o atenționare care trebuie adusă la cunoștința judecătorilor și a altor persoane care influențează aspectele referitoare la custodie și la timpul petrecut de părinți cu ai lor copii, după cum urmează:
„Judecătorii ar trebui să cunoască faptul că testele psihologice pot conține un avertisment conform căruia acestea nu trebuie utilizate fără o corecție clinică sau în scopuri criminalistice cu scopul de a soluționa chestiuni legale. Psihologii trebuie să atragă atenția asupra acestor aspecte în cadrul fiecărui raport în care sunt folosite astfel de teste. Fără cunoașterea de către
Curte a limitelor și a precauțiilor publicate privind utilizarea testelor psihologice în cazurile judiciare, o dependență prea mare de testele psihologice poate duce la nedreptate pentru părinți și copii. Când un pacient dintr-un spital vorbește cu dvs. în timp ce aparatul EKG prezintă o linie dreaptă, ignorați aparatul și nu apelați la pacient. La fel se întâmplă și cu teste psihologice. Realitatea prevalează în fața tuturor testelor psihologice cunoscute... O dependență exagerată de valabilitatea limitată a rezultatelor testului psihologic poate încălca dreptul legal de bază de a avea judecăți bazate pe comportamente reale și nu pe gânduri, pe sentimente sau pe tendințe psihologice” (p. 83.)
În plus, aceste teste nu iau în considerare efectele stresului și ale persecuției pe care părintele vizat/alienat le suferă ca rezultat al unei multitudini de afirmații false și malițioase privind abuzul asupra copilului și la violența în familie. Aceste teste nu iau în considerare nici efectele refuzului/suspendării nejustificate a vizitelor cu ai lor copii și ale relelor tratamente aplicate copiilor lor și celuilalt părinte. Și, în fine, aceste teste nu țin cont de stresul ce rezultă din falimentul financiar care însoțește, în general, apărarea împotriva nenumăratelor acuzații false și malițioase de abuz și nici de costurile presupuse de încercarea de a obține o soluționare legală a încălcărilor drepturilor părintești ale părintelui alienat.
În practica mea profesională, de exemplu, am întâlnit frecvent situația fără ieșire pe care o întâlnește părintele vizat/alienat atunci când este supus evaluării de către Minnesota Multiphasic Personality Inventory (MMPI). O întrebare din test se referă la părerea subiectului testului referitoare la situația în care acesta este sau nu victima altei persoane. Ei bine, după ce au fost acuzați în mod fals de abuzuri asupra copiilor și/sau de violență în familie (adesea de mai multe ori), fiind exclus în mod nejustificat de către celălalt părinte din viața copilului său, fără a avea parte de dreptate din partea sistemul justițiar din cauza multiplelor întârzieri în abordarea încălcărilor drepturilor sale părintești și fiind adesea nevoit(ă) să epuizeze toate resursele din cauza onorariilor legale, părintele vizat/alienat crede în mod justificat că este într-adevăr ținta multor persoane. Conform clișeului „Chiar și persoanele paranoice au dușmani.” Dar, atunci când se oferă un răspuns sincer la această întrebare - că este, într-adevăr, ținta multor persoane - se ajunge în mod invariabil la diagnosticarea subiectului testului ca având o „tulburare paranoică de personalitate”. Dacă părintele alienat ar fi supus acestor teste ANTERIOR declanșării alienării, sunt convins că răspunsurile sale ar fi foarte diferite: și anume că nu ar exista niciun răspuns în baza căruia ar putea fi diagnosticat cu paranoia.
ref.[ngo3516]
Colectivul ARPCC
Acesta este doar un rezumat, pentru a citit articolul intreg click aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu