Bună ziua,
Avem bucuria de a
vă pune la dispoziție un excelent document tradus de către voluntarii ARPCC (tradus
circa 50% în prezent, sperăm 100% până la sfârșitul anului). Documentul poate
fi consultat aici -> http://goo.gl/zYacrL
Acest document va
sta, probabil, la baza reformării sistemelor juridice din multe țari, inclusiv din
România.
Raportul despre care vorbim și pe care avem plăcerea să vi-l punem la dispoziție a fost semnat si asumat de 110 specialiști
psihologi, șefi de catedre universitare de psihologie. Certifică încă o
data, dacă mai era cazul, că practica instanțelor privitoare la timpul petrecut
de copil cu părintele nerezident este o practică daunătoare, neconformă cu
nevoile de dezvoltare ale copilului, contrazisă unanim de studiile științifice
de calitate (care respectă metodologiile cele mai înalte privitoare la
eșantionare, care sunt revizuite de cercetători independenți, etc.).
Concluzia principală pe care raportul o are este aceea că dacă statul reduce sub 35% timpul
parental al copilului cu oricare dintre cei doi părinți, acesta se face în
dauna copilului. Desigur vorbim de familiile "normale" în care nu
există abuzuri săvârșite de părinte asupra copilului.
Este nevoie ca
legislația și jurisprudența din România să se reformeze din acest punct de
vedere. Programele de legături personale pe care instanțele (în absența
oricărei ghidări legislative sau jurisprudențiale) le oferă copiilor din familiile
aflate în divorț sunt insuficiente pentru a prezerva și dezvolta relația
copilului cu părintele nerezident lucru care duce (chiar și atunci când nu
vorbim de alienare) la îndepărtarea emoțională dintre copil și părintele cu
care nu locuiește în mod statornic.
Colectivul
ARPCC
*** SUMAR ***
Prezentul articol abordează două aspecte centrale, şi anume, cât timp trebuie să petreacă copiii de vârste fragede în grija aceluiaşi părinte sau dacă timpul trebuie împărţit cât mai echilibrat între ambii părinţi; iar al doilea aspect abordat încearcă să răspundă la întrebarea dacă este indicat pentru copiii cu vârste sub 4 ani să doarmă peste noapte în acelaşi cămin sau pot petrece nopţile în casele ambilor părinţi. Părerea generală a unui grup de cercetători şi medici specialişti recunoscuţi este că, în condiţii normale, probele existente susţin faptul că, în cazul părinţilor care locuiesc separat, copiii cu vârste sub 4 ani pot locui la ambii părinţi. Existenţa unor studii bine documentate ce indică o vulnerabilitate a relaţiei tată-copil în rândul părinţilor care nu se căsătoresc niciodată sau al părinţilor divorţaţi, a studiilor care identifică statul peste noate drept un factor de protecţie, asociat cu o implicare mai mare din partea tatălui în creşterea copilului şi numărul redus de cazuri în care tatăl renunţă la a se implica în creşterea copilului, precum şi absenţa studiilor care să demonstreze orice risc rezultat din statul peste noapte la celălalt părinte ar trebui să-i determine legiuitorii şi factorii de decizie să admită că dezvoltarea relaţiei dintre tată şi copilul de vârstă fragedă poate avea de suferit dacă acesta din urmă este lipsit de posibilitatea de a sta peste noapte şi în locuinţa tatălui. Nu există suficiente dovezi care să justifice amânarea acordării posibilităţii de implicare frecventă şi regulată a ambilor părinţi în viaţa bebeluşilor şi a copiilor de vârste mici, incluzând aici şi petrecerea timpului de peste noapte. Consideraţiile teoretice şi practice care sprijină ideea de petrecere a nopţilor de către copiii de vârste fragede cu fiecare dintre părinţi sunt mult mai numeroase decât temerile că acest lucru poate pune în pericol dezvoltarea copiilor.
*** SUMAR ***
Prezentul articol abordează două aspecte centrale, şi anume, cât timp trebuie să petreacă copiii de vârste fragede în grija aceluiaşi părinte sau dacă timpul trebuie împărţit cât mai echilibrat între ambii părinţi; iar al doilea aspect abordat încearcă să răspundă la întrebarea dacă este indicat pentru copiii cu vârste sub 4 ani să doarmă peste noapte în acelaşi cămin sau pot petrece nopţile în casele ambilor părinţi. Părerea generală a unui grup de cercetători şi medici specialişti recunoscuţi este că, în condiţii normale, probele existente susţin faptul că, în cazul părinţilor care locuiesc separat, copiii cu vârste sub 4 ani pot locui la ambii părinţi. Existenţa unor studii bine documentate ce indică o vulnerabilitate a relaţiei tată-copil în rândul părinţilor care nu se căsătoresc niciodată sau al părinţilor divorţaţi, a studiilor care identifică statul peste noate drept un factor de protecţie, asociat cu o implicare mai mare din partea tatălui în creşterea copilului şi numărul redus de cazuri în care tatăl renunţă la a se implica în creşterea copilului, precum şi absenţa studiilor care să demonstreze orice risc rezultat din statul peste noapte la celălalt părinte ar trebui să-i determine legiuitorii şi factorii de decizie să admită că dezvoltarea relaţiei dintre tată şi copilul de vârstă fragedă poate avea de suferit dacă acesta din urmă este lipsit de posibilitatea de a sta peste noapte şi în locuinţa tatălui. Nu există suficiente dovezi care să justifice amânarea acordării posibilităţii de implicare frecventă şi regulată a ambilor părinţi în viaţa bebeluşilor şi a copiilor de vârste mici, incluzând aici şi petrecerea timpului de peste noapte. Consideraţiile teoretice şi practice care sprijină ideea de petrecere a nopţilor de către copiii de vârste fragede cu fiecare dintre părinţi sunt mult mai numeroase decât temerile că acest lucru poate pune în pericol dezvoltarea copiilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu