„Funcţiei paterne îi revine rolul structurant“

(...) "Funcției paterne îi revine mai degrabă rolul structurant, ordonator, și de a-l ajuta pe copil să capete un anumit loc în viață. A te simți viu se obține mai ales din relația cu mama. Ea are rolul de a oferi iubire necondiționată, tatăl are rolul de a introduce condiționarea. Două funcții care condiționează poziționarea unei ființe umane în lume. Și așa ajungem să conștientizăm diferența între feminin și masculin. Dacă n-ar exista zone de identitate între cele două funcții, ființa umană n-ar putea să trăiască diferența, să ajungă la conștientizarea ei. Sigur că, dacă lipsește un părinte, altceva ia locul funcției respective." (...) "Dacă mama nu-l percepe pe tată ca pe un inamic, nici copilul nu-l va descoperi așa. Dacă propriul tată din mintea mamei va fi un obiect al iubirii, al tandreții, copilul își va percepe tatăl real ca pe ceva care promite să fie bun, care are suficient de multe elemente „materne“, cît să-i ofere copilului siguranța de care are nevoie pentru a le descoperi și pe cele patern-masculine. Suficient de incitant și de diferit. La început, copilul va face niște diferențe între mamă și tată, pe care nu și le va explica. Amîndouă aceste ființe îl iubesc și cu amîndouă are o relație. Ușor ușor, diferența asta capătă sens, mai ales într-o anumită etapă în care, biologic, copilul începe să se maturizeze hormonal și diferența tinde să devină o diferență între sexe. Copilul ajunge să facă diferența între părinți din acest punct de vedere, între 3-5 ani. Și acest lucru este foarte important pentru identitatea sexuală a copilului, pentru a căpăta un loc în lume și a se simți parte din ea. Pe scurt, identitatea copilului va fi legată de acum permanent de faptul de a fi fetiță sau băiat." (...) http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/functiei-paterne-ii-revine-rolul-structurant-interviu-cu-psihoterapeutul-mihnea-popescu Echipa ARPCC