Articolul poate fi gasit si aici
ÎN VEDEREA UNEI LEGI referitoare la Legea Parentală;
modificarea secțiunii 43-2921 , Reemiterea, Revizuirea
Statutului Nebraska și secțiunea 43 – 2929, Suplimentul
Cumulativ al Statutului revizuit, 2012; intenția statului;
schimbarea dispozițiilor privind planurile parentale așa cum
au fost prescrise și abrogarea secțiunilor originale.
Adoptată de oamenii statului Nebraska, Secțiunea 1.
Secțiunea 43-2921,Reemiterea, revizuirea Statutului
Nebraska, va fi modificată așa cum urmează:
43-2921 Legislația consideră că este în interesul superior
al copilului ca planul parental să poată fi dezvoltat în toate
procedurile în ce privește custodia, timpul în care părintele
își vizitează copilul, sau alte modalități de vizită pe temeiul
Capitolului 42 și ca planul parental să impună o
responsabilitate individuală specifică pentru a putea
îndeplini aceste roluri parentale în mod adecvat și așa cum
trebuie în vederea îngrijirii și dezvoltării sănătoase a
fiecărui copil afectat de acest plan.
În continuare, legislatorul afirmă că este în interesul
superior al copilului să aibă un mediu sigur, stabil și
educațional . Se va urmări realizarea interesului superior al
copilului și vor fi considerate dorințele copilului, indiferent
de vârsta sa, dacă acestea au la bază un raționament logic
susținut și dacă are o vârstă la care înțelege.
În orice procedura care implică un copil, interesul superior
al acestuia trebuie să fie standardul prin care se pronunță
instanța și stabilește responsabilitățile individuale,
incluzând deliberarea custodiei, timpul parental,
modalitățile de vizită sau alte modalități de menținere a legăturilor personale, precum și soluționarea conflictelor
care îi afectează pe copii.Statul recunoaște importanța
extremă a relației părinte-copil pentru bunăstarea și
dezvoltarea copilului și e conștient că această relție trebuie
considerateă din ambele perspective cu excepția cazului în
care acest fapt este contrar interesului superior al
copilului.
Legislativul recunoaște gravitatea unor posibile efecte
asupra copiilor cauzate de timpului insuficient petrecut cu
oricare din părinți.
Atunci când ambii părinți sunt activ implicați în viața lor,
indiferent că locuiesc sau nu sub același acoperiș, copiii au
mai multe șanse să termine școala, mai puține să se
angajaze în activități riscante și respectiv să se implice în
activități criminale. Politica publică a acestui stat susține că
minorii trebuie să aibă un contact frecvent cu ambii părinți
după ce aceștia s-au separat sau după divorț și
încurajează părinții să își împartă drepturile și
responsabilitățile părintești .
Legislativul recunoaște că fiecare părinte și copil are un
interes unic și legal și un drept protejat constituțional cu
privire la relația părinte-copil. Toți părinții și toți copiii au
drepturi în relația părinte-copil.
Având în vedere gravitatea unor posibile efecte asupra
copiilor cauzate de condiția de subiect direct al abuzului, de
martor la abuzul sau neglijarea copiilor, sau abuzul
partenerului de viață, instanțele își vor asuma datoria și
responsabilitatea de a oferi protecție și siguranță copilului
sau copiilor atunci când i-au fost prezentate probe de abuz
asupra copilului, folosit de agresor pentru a menține
puterea și controlul asupra victimei.
În cazurile de abuz asupra partenerului, interesul superior
al copilului se realizează prin garantarea siguranței
copilului și partenerului abuzat și nepermițând agresorului
să continue actul de violență. Când abuzul asupra copilului
sau neglijarea, abuzul domestic al partenerului, sau
problemele conflictuale nerezolvate între părinți împiedică
realizarea interesului superior al copilului în acordul
parental, atunci bunăstarea copilului este esențială în
soluționarea acestor conflicte.
Sec. 2 Secțiunea 43-2929, Statutul Cumulativ revizuit.
Suplimentul 2012 se modifică după cum urmează:
43-2929 (1) În procedurile în care datoriile părintești față de
copil sunt argumentate (Capitolul 42), sunt favorizate
ordinul de custodie comună legală și timp egal în care
ambii părinți să își exercite rolul. În astfel de proceduri,
planul parental trebuie dezvoltat și apoi aprobat de Tribunal. Regulile Tribunalului pot prevedea dezvoltarea
planului parental de părți sau de către consilierul lor, un
program de conciliere al tribunalului, un centru de mediere
aprobat sau un mediator privat. În cazul în care planul
parental nu a fost elaborat și prezentat instanței , sau
convenit de părinți , fiecare părinte trebuie să prezinte un
plan parental în temeiul subsecțiunii ( 6 ) din prezențta
secțiune și instanța de judecată va crea planul parental în
conformitate cu Legea Parentală. Planul parental va urmări
interesul superior al copilului în temeiul secțiunilor 42-364,
43 -2923, și 43-2929.01 și va:
(a) Asista în dezvoltarea unei familii restructurate care va
urmări interesul superior al copilului îndeplinind datoriile
părintești; și
(b) Include, dar fără a se limita la acestea, determinări ale
următoarelor:
(i) Custodia legală și custodia fizică a fiecărui copil;
(ii) Repartizarea timpului petrecut cu părinții, vizitele, sau alte modalități de menținere a legăturilor personale pentru
fiecare copil, incluzând, dar fără a se limita la acestea,
sărbătorile legale specificate și vacanțele, zilele de naștere,
ziua Mamei, ziua Tatălui, vacanțele școlare și cu familia și
alte ocazii speciale, specificând datele și orele dedicate
acestora, sau o formulă sau metodă pentru a determina un
program suficient de detaliat așa încât, dacă este necesar,
programul să poată fi aplicat în procedurile ulterioare de
către instanța de judecată și să stabilească orele și
numerele de telefon corespunzătoare la care se poate
apela pentru contactul telefonic.
(iii) Locuința copilului în timpul săptămânii, weekend și
zilele festive în cursul anului;
(iv) Planul de tranziție, inclusiv ora și locul de transfer al
copilului; metode de comunicare și modul și calitatea
relaționării dintre părți pe durata transferului și datoriile cu
privire la transportul copilului pe timpul transferului;
(v) Proceduri în luarea deciziilor asupra îngrijirii și
controlului de zi cu zi a copilului în concordanță cu deciziile
majore luate de persoana sau persoanele care au custodia
legală și responsabilitatea pentru funcțiile parentale;
(vi) Proviziunile pentru un proces de remediere în ceea ce
privește viitoarele modificări la un astfel de plan;
(vii) Aranjamente pentru a maximiza siguranța tuturor
părților și a copilului;
(viii) Dispoziții pentru a asigura accesul continuu la școală
și progresul în funcție de vârstă școlarului; și
(ix) Prevederi pentru siguranță atunci când preponderența
probelor evidențiază abuzul sau neglijarea copilului, abuz
domestic al partenerului, nerezolvarea conflictelor
parentale, sau activități criminale care dăunează în mod
direct copilul.
(2) Planul parental presupune notificarea părților dacă unul
dintre părinți își schimbă adresa, cu excepția situației în
care adresa va include doar județul și statul, în cazul în
care una dintre părți trăiește sau se mută într-un loc care
nu trebuie divulgat din motive de siguranță.
(3) Un plan parental adecvat și care protejează interesul
superior al copilului trebuie să încurajeze discuțiile între
părinți în ceea ce privește deciziile majore care includ
educația copilului, sănătatea și religia.
În fața dovezilor comiterii de abuz sau neglijență asupra
copilului, de abuz al partenerului, sau conflict parental
nerezolvat, totuși, se ia în considerare includerea de
prevederi care să garanteze siguranță și un plan de
tranziție care restricționează comunicarea sau cantitatea și
tipul de contact dintre părți în timpul transferurilor .
(4) Indiferent de determinarea custodiei în planul parental
și doar dacă părintele este decăzut din drepturi, ambii
părinți vor continuă să dețină drepturile stipulate în
secțiunea 42-381.
(5) În dezvoltarea planului parental, se va lua în
considerare vârsta copilului, nevoile sale de dezvoltare și
punctul de vedere al acestuia și de asemenea se va
considera consolidarea unei relații sănătoase între copil și
părinți.
(6) Dacă părinții nu reușesc să se pună de acord asupra
planului parental, fiecare părinte își va propune propriul
plan parental tribunalului. Tribunalului i se cere să adopte
un plan parental care să asigure custodia legală comună și
care maximizează timpul petrecut cu fiecare părinte.
Tribunalul nu va prefera un plan parental pe baza sexului
părintelui sau al copilului.
(7) Decretând custodia legală comună, tribunalului i se
cere să pretindă ca părinții să se sfătuiască între ei și să
încerce să găsească o soluție în ceea ce privește deciziile
referitoare la datoria de părinte. Dacă părinții nu sunt
capabili să ajungă la o înțelegere, planul parental va atribui
unui părinte responsabilitatea de luare a deciziilor finale pe
anumite categorii de decizii majore .
Tribunalului i se cere să împartă această răspundere finală
de luare a deciziilor între părinți astfel încât fiecare părinte
să aibă răspunderea pentru luarea de decizii finale referitoare la anumite categorii de decizii majore, ca de
exemplu religia, educația, sănătatea, activități
extracuriculare și alte categorii pe care tribunalul le găsește
unice în contextul unei anumite familii.
(8) Dacă în orice moment în timpul procedurilor în care
îndatoririle parentale față de copil sunt în discuție în
Capitolul 42, instanța constată printr-o preponderență a
probelor că un părinte s-a angajat intenționat într-un
comportament cauzator de conflicte, interferând cu
dreptul de vizită al copilului, intervenind în relația
copilului cu celălalt părinte, sau luând alte măsuri cu
intenția de a manipula procedura, instanța va lua în
considerare un astfel de comportament în decizia sa și îl va
sancționa, incluzând, dar fără să se limiteze doar la asta,
plata taxelor de avocat părintelui care nu a încălcat legea,
impunând alte sancțiuni bănești pentru părintele incriminat,
considerând acest comportament o modificare substanțială
a circumstanțelor, sau modificând hotărârea de custodiei
legală comună în custodie primară pentru părintele ofensat.
(9) În procesul de interpretare a deciziilor create de
instanță cu privire la planurile parentale, instanța va furniza
constatările scrise asupra cazului și concluziile legii cu
privire la deciziile luate, în cazul în care planul parental
creat de instanță nu prevede custodia legală comună și nu
mazimizează timpul pe care fiecare parte trebuie să îl
petreacă cu copilul.
(10) Prevederile subsecțiunii (6) a acestei secțiuni
încurajează planurile parentale să maximizeze timpul
petrecut de fiecare părinte în parte cu copilul și asigură
custodia legală comună, dar nu constituie în sine o
schimbare materială a condițiilor care afectează interesul
superiior al copilului sau copiilor, și necesită modificarea
planurilor parentale intrate în vigoare înainte de 1 iulie
2014
(11) Toate prezumțiile sau directivele legate de custodiile
legale și de timpul petrecut cu părinții existente de la 1 iulie
2014, adoptate fie prin hotărâre judecătorească sau reguli
judiciare, scrise sau nescrise, care sunt incompatibile cu
această secțiune , sunt înlocuite în Sec 3. Se abrogă
secțiunea originală 43-2921, Reemiterea Statuturilor
revizuite ale Nebrascăi, și secțiunea 43-2929, Revizuirea
Statutului Suplimentului Cumulativ, 2012.
ref.[ngo4357]
Colectivul ARPCC
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai citite
-
Î NTREBARE: Va cer ajutorul/sfatul pentru copilul meu, pentru siguranta ei atat fizica cat si psihica. O sa va relatez cat mai succin...
-
Întrebare de la un judecător: Potrivit art.400 NCC locuinta copilului minor se stabileşte la părintele cu care locuieşte în mod stator...
-
Prezumția este o părere întemeiată pe aparențe, pe ipoteze, pe deducții . Din punct de vedere juridic, prezumția este o r ecunoaștere a ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu