Articolul poate fi citit aici
Proiectul legislativ care introduce, printre altele, şi interesul superior al copilului ca principiu care să servească drept ghidaj în emiterea ordinului de protecţie, inţiativă ce are deja avizul Comisiei juridice de numiri disciplină, imunităţi şi validări a Senatului, ar putea fi adoptat după vacanţa parlamentară.
Este vorba de o propunere de modificare şi completare a Legii nr. 217 din 2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, o iniţiativă legislativă care obligă instituţiile statului să ia măsuri înainte ca viaţa victimei să fie pusă în pericol. Un aspect pe care actuala legislaţie nu-l prevede. Cel mai important aspect propus în acest proiect de lege este că persoanele care au fost ameninţate de către un membru al familiei şi reclamă acest aspect vor putea obţine un ordin de protecţie, înainte de a fi bătute sau abuzate efectiv. Ordinul se poate obţine mai ales când este vorba de ameninţări care ar putea afecta copilul şi introduce şi interesul superior al copilului ca principiu care să servească drept ghidaj în emiterea ordinului de protecţie. "În primul rând, când vorbim despre violenţă în familie tema centrală este legată de interesul superior al copilului, indiferent care membru al familiei este victima agresiunii (mama sau tatăl). Interesul superior al copilului reprezintă elementul central al politicii publice de protecţie a copilului. În toate situaţiile de violenţă în familie apare necesitatea prevenţiei. Prevenţia reprezintă metoda cea mai eficientă de combatere a acestui fenomen extrem de negativ pentru societate şi viitorul acesteia.
Din acest punct de vedere este necesar să se ia orice măsură legală pentru a preveni un pericol iminent legat de violenţa în familie”, explică, pentru Adevărul, preşedintele Institutului de Psihologie Judiciară, psiholog dr. Iulian-Laurenţiu Ştefan. Specialistul mai spune că un important instrument legat de prevenţie în problematica violenţei domestice este şi evaluarea psihologică. „Există indicatori semnificativi care pot fi identificaţi de către psiholog şi care sunt predictori pentru un comportament violent din partea unui părinte. În acest sens este esenţială evaluarea psihologică pentru constatarea unei stări de pericol în cadrul familiei, evaluare bazată pe elemente obiective (stări de anxietate, istoricul comportamental, evaluarea climatului familial, etc.) care poate previziona un act de violenţă în familie", mai spune preşedinte Institutul de Psihologie Judiciară, psiholog dr. Iulian-Laurenţiu Ştefan. Practic iniţiativa legislativă propune măsuri pentru prevenirea materializării ameninţării. „Având în vederea amploarea violenţei în familie în ultima perioada, se impune că autorităţile să ia măsuri în cazul parvenirii informaţiilor referitoare la comiterea actelor de violenţă , iar dacă prin intermediul măsurilor operative specifice de investigaţii rezultă o bănuiala rezonabilă cu privire la violenţă să acţioneze în consecinţă. Evident, pentru a preîntâmpina o situaţie ireversibilă cu privire la viaţă sau integritatea corporală a unei persoane, cu cât se va acţiona mai din vreme, cu atât efectele violenţei în familie se vor reduce, iar legea îşi va atinge finalitatea.
Aceste măsuri trebuie aplicate cu precădere în familiile în care există copii minori“, declară, pentru Adevărul, avocatul Cătălin Gherzan. „Cred că orice modificare legală care duce la o protecţie sporită a victimelor violenţei în familie, adulţi şi minori, este de bun augur", precizează, pentru Adevărul, Simona Voicescu, preşedintele Asociaţiei Necuvinte. În solicitarea de modificare a Legii 217/2003 se vorbeşte despre obligarea agresorului de a prezenţa periodic pe durata valabilităţii ordinului de protecţie la secţia de poliţie competenţă şi de asemenea, să-i instiinteze pe aceştia de schimbarea domiciliului. ""Cred că o astfel de măsură poate duce la o mai bună implementare a ordinelor de protecţie, printr-un control sporit asupra activităţilor şi conduitei agresorului. Prezentarea periodică la secţia de poliţie de care aparţine, poate avea un caracter preventiv semnificativ. O măsură de control care să-i amintească agresorului că are nişte obligaţii şi limitări impuse legal pe perioada de valabilitate a ordinului de protecţie.”, mai spune Simona Voicescu.
ref.[ngo4568]
Colectivul ARPCC
miercuri, 29 iunie 2016
vineri, 24 iunie 2016
Initiativa CSM privind titlul executor cuprins in acordul parental
Articolul poate fi gasit in original aici
Recunoașterea ca titlu executoriu a acordului parental conţinut de certificatul de divorţ emis de notarul public în ceea ce priveşte măsurile referitoare la minori
În ședința din 27 octombrie 2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât sesizarea Ministerului Justiţiei cu următoarele propuneri de modificare legislativă:
1. Modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:
Art. 100 se modifică şi va avea următorul cuprins: (precizare: textul actual devine alin.(1), după care se va introduce un nou alineat, alin.(2), care va reglementa propunerea formulată):
„Art. 100 – (1) Înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia. În lipsa înscrisului original poate constitui titlu executoriu duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.
(2) Constituie de asemenea titlu executoriu acordul parental încheiat prin înscris autentificat cu ocazia divorţului sau ulterior acestui moment, în care, exercitând împreună autoritatea părintească, părinţii se înţeleg cu privire la aspecte cum sunt: stabilirea locuinţei copilului, modalitatea de păstrare a legăturilor personale cu minorul ale părintelui cu care acesta nu locuieşte, precum şi alte măsuri asupra cărora părinţii pot să dispună în condiţiile art. 375 alin. (2) din Codul civil.”
La art.136, după alineatul (4), se introduce un nou alineat, alin.(5), cu următorul cuprins:
„(5) Acordul parental autentificat de notarul public constituie titlu executoriu în condiţiile art.100 din lege.”
„(5) Acordul parental autentificat de notarul public constituie titlu executoriu în condiţiile art.100 din lege.”
2. Modificarea Codului de procedură civilă, după cum urmează:
Modificarea denumirii Secţiunii a II-a a Capitolului IV, Titlul III, Cartea a V-a din „Executarea hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori” în „Executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii referitoare la minori.”
Modificarea/completarea dispoziţiilor art. 684 Cod procedură civilă (propunere Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti) :
La articolul 684, alin.(2) se modifică şi avea următorul cuprins:
„ (2) Executarea silită nu se va putea face la alte ore decât cele menţionate şi nici în zilele nelucrătoare, stabilite potrivit legii, în afară de cazul în care se dispune altfel prin chiar hotărârea judecătorească pusă în executare, prin titlul executoriu prevăzut la art….(se va indica articolul nou introdus prin care se va da caracterul de titlu executoriu înscrisului emis de notarul public care consfinţeşte acordul parental) sau de cazurile urgente în care executarea poate fi încuviinţată de instanţa de executare, prin încheiere, dată în condiţiile art. 680 alin.(2).”
„ (2) Executarea silită nu se va putea face la alte ore decât cele menţionate şi nici în zilele nelucrătoare, stabilite potrivit legii, în afară de cazul în care se dispune altfel prin chiar hotărârea judecătorească pusă în executare, prin titlul executoriu prevăzut la art….(se va indica articolul nou introdus prin care se va da caracterul de titlu executoriu înscrisului emis de notarul public care consfinţeşte acordul parental) sau de cazurile urgente în care executarea poate fi încuviinţată de instanţa de executare, prin încheiere, dată în condiţiile art. 680 alin.(2).”
ref.[ngo4560]
Colectivul ARPCC
marți, 21 iunie 2016
Ordin de protecție. Încredințarea copilului minor
Articolul poate fi gasit in original aici
Reclamanta P. D. a chemat în judecată pe pârâta P. I. C. , solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună emiterea unui ordin de protecţie, în regim de urgenţă, împotriva pârâtei prin care să se dispună pe o durată de 6 luni măsurile prevăzute de art. 23 alin. 1 lit.a.b.d.f.h din Legea nr.217/2003 reactualizată, respectiv: evacuarea temporară a pârâtei din locuinţa familiei; reintegrarea reclamantei în locuinţă; obligarea pârâtei la păstrarea unei distanţe minime de 100 m faţă de reclamantă, de domiciliu şi reşedinţă; interzicerea oricărui contact cu aceasta, încredinţarea minorului G. G. A. reclamantei pe perioada ordinului de protecţie; internarea medicală a pârâtei; executarea ordinului de protecţie să se facă fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen. (…)
Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:
Din probele administrate în cauză instanţa reţine faptul că pârâta P. I. C. este o persoană care consumă în mod frecvent băuturi alcoolice şi după ce ajunge în stare de ebrietate are un comportament deviant , violent şi provoacă în mod frecvent scandal în locuinţă agresând-o verbal şi fizic pe reclamanta P. D. care este mama sa adoptivă cât şi pe fiul său minor G. G. A. în vârstă de 13 ani care i-a fost încredinţa ei spre creştere şi educare după ce a divorţat.
Aceste aspecte rezultă din coroborarea întregului material probator respectiv actele depuse de reclamantă în sprijinul cererii şi depoziţiile martorilor audiaţi, care au confirmat că pârâta este recalcitrantă, violentă atât faţă de reclamantă pe care a izgonit-o din locuinţa familială cu toate că potrivit certificatului de moştenitor reclamanta are o cotă parte de 5/8 din apartament , pârâta având doar cota de 3/8 in calitate de moştenitoare a tatălui său decedat, reclamanta fiind nevoită să locuiască la vecina sa de la etajul 2, martora N. L. R. de circa 3 luni de zile,comportament care a culminat cu agresarea şi a minorului G. G. A. în seara zilei de 21.01.2016 când l-a agresat verbal, l-a lovit, i-a spart laptopul, situaţie în care instanţa apreciază că se încadrează în dispoziţiile Legii nr.217/2003 şi ale Legii 25/2012 privind combaterea violenţei în familie şi se impune luarea faţă de pârâtă a măsurilor legale prevăzute de art. 23 din Legea nr.217/2003: evacuarea temporară a pârâtei din locuinţa familiei; reintegrarea reclamantei în locuinţă; obligarea pârâtei la păstrarea unei distanţe minime de 100 m faţă de reclamantă, de domiciliu şi reşedinţă; interzicerea oricărui contact cu aceasta, încredinţarea minorului G. G. A. reclamantei pe perioada ordinului de protecţie precum şi a măsurii prevăzute de art. 23 alin.3 din lege respectiv obligarea pârâtei sa urmeze un program de consiliere psihologica, psihoterapie si efectuarea unui tratament in scopul dezintoxicarii.
Instanţa faţă de acest ultim act apreciază că se impune luarea de urgenţă a măsurii de emitere a ordinului de protecţie fără citarea pârâtei agresoare, dat fiind faptul că minorul a fost izgonit din locuinţă de către pârâtă acum în timpul iernii când temperatura pe timp de noapte este in jur de minus 20 grade Celsius, minorul neavând haine suficiente precum şi cărţile şi caietele pentru a merge la şcoală.
Instanţa urmează de asemenea să dispună ca ordinul de protecţie să fie executat, de îndată, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen (…)
Instanţa urmează de asemenea să dispună ca ordinul de protecţie să fie executat, de îndată, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen (…)
Având in vedere cele ce preced instanţa va admite acţiunea formulată de reclamanta P. D. împotriva pârâtei P.I.C, şi va dispune emiterea ordinului de protecţie împotriva pârâtei cu caracter provizoriu pe o perioadă de 6 luni de la emiterea ordinului.” (Judecătoria Caracal, Sentința civilă nr. 22/22 ianuarie 2016, portal.just.ro)
ref.[ngo4559]
Colectivul ARPCC
miercuri, 15 iunie 2016
Clarificare a contravenției prev. de art. 27 alin 2 din legea 272/2004
Link catre petitia depusa de APRCC poate fi gasit aici
Catre Asociatia Romana pentru Custodie Comuna
Ca urmare a petitiei dumneavoastra ce are ca obiect obtinerea
unui punct de vedere referitor la posibilitatea constatarii şi sanctionarii de catre organele
de politie a contraventiei prevazute
de art.27 alin.
(2) din Legea nr. 272/2004, va comunicam urmatoarele:
Aplicabile
in
materie
sunt dispozitiile OG nr. 2/2001, ale Codului
penal,
ale Legii
nr. 272/2004 privind protectia
si
promovarea
drepturilor
copilului,
republicata,
cu
modificarile
si completarile ulterioare.
Problema cu care am fost sesizati
este, in esenta, daca
prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr.
272/2004 antreneaza inca de la prima incalcare
raspunderea contraventionala a parintilor rezidenti care nu respecta programul
de relatii personale dispus de instants
in favoarea parintelui
nerezidenti, Pentru a dezlega aceasta problema, este necesar sa lamurim in ce masura
conduita
descrisa se incadreaza in norma prohibitiva contraventionala, urmand ca vinovatia sa fie apreciata
de la caz la Caz.in speta, prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 trebuie
coroborate cu art. 142
alin. (1) lit. j) si art. 142 alin. (2) lit. d) ale aceluiasi act normativ. Aceste norme juridice
sanctioneaza fapta persoanei care savarşeşteorice actiune de natura sa afecteze, inter
alia, dreptul copilului
la viata intima, familiala
şi privata cu amenda contraventionala de la 5000 lei la 10000 lei.
Avand in vedere cele mentionate, in cele ce urmeaza vom analiza daca o conduita
de tipul celor descrise in petitia
dumneavoastra se circumscrie unei .actiuni de natura sa afecteze dreptul copilului la viata
intima, familiala şi privata",in acest scop, vom pomi de la sistemul de protectie si promovare a arepturilor copilului in Romania. Astfel, Constitutia Romaniei, la art. 26,
prevede ca ,,autoritatile publice respecta
şi ocrotesc
viata intima, familiala si
privata". Din formularea textului de lege rezulta ca statul roman are atat o
obligatie negativa generala de a se abtine de la orice conduita prin care sa incalce acest drept al persoanelor fizice, cat si o obligatie pozitiva de a ,,ocroti" acest drept, de a lua masuri legale care sa previna
orice ingerinte din partea altor persoane. Asadar, acest drept se bucura de o protectie echivalenta cu cea conferita
de art. 8 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (CEDO).
Masurile concrete de protectie ale dreptului la viata intima, farniliala si privata, in ce priveste legaturile personale
ale
copilului
cu
parintele
nerezident
sunt
stabilite,
cu
titlu
general, prin dispozitiile Codului civil (relevante in cauza sunt art. 56, 71 si urm. si, mai ales, art. 262 alin. (2) C. civ. care garanteaza dreptul copilului de a avea legaturi personale
cu parintele nerezident). Legea nr.272/2004
prevede masurile detaliate pe care statul roman le-a adoptat
pentru protectia acestui drept.
Astfel, art. 17 garanteaza dreptul copilului
,,de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii [ ... ]", iar art. 27 garanteaza dreptul
copilului ,,la protejarea
imaginii sale publice
si a vietii sale intime, familiale
si private".
Dreptul
la viata intima, familiala si privata are o sfera larga de aplicabilitate, putand include
si dreptul copilului la relatii
personale cu parintii, fapt ce reiese
inclusiv din jurisprudenta Curtii Constitutionale a Romaniei, dar şi a Curtii Europene a Drepturilor Omului
(CEDO). Asa cum se
poate observa, insa, legiuitorul a ales sa garanteze dreptul
copilului la relatii
personale cu parintele nerezident si sa detalieze masurile pozitive
de protectie a acestuia in mod
expres
şi distinct de cele pentru asigurarea respectarii dreptului la viata intima, familiala si privata. Prin urmare, apreciem ca sistemul de protectie
a drepturilor copilului in Romania separa
masurile de protectie a dreptului
la
viata intima, familiala si privata de cele pentru protectia dreptului de a mentine
legaturi
personale
cu
parintii. Tot
in sustinerea acestei ipoteze, observam ca pentru
fiecare
dintre
cele
doua
drepturi
ale
copilului sunt prevazute
sisteme sanctionatorii diferite. Astfel, pentru
incalcarea art. 17 si urm. din Legea nr. 272/2004 se prevede
un remediu judiciar - masurile prevazute la art.
20 al aceluiasi
act
normativ. Pe de alta parte, pentru incalcarea art. 27 alin.
(1) din Legea
nr.
272/2004
este
prevazuta
sanctiunea contraventionala de la art. 27 alin. (2) coroborat cu art. 142
alin. (1) lit. j) si art.
142 alin. (2) lit. d). Asadar, legiuitorul
a tratat
cu
o atentie deosebita dreptul copilului de a mentine relatii personale cu parintii sai si a prevazut
garantii speciale pentru
protectia acestuia, stabilind, pe de o parte, un continut
specific
al acestui drept si conduite
imperative
pentru
persoanele implicate intr-un asemenea raport juridic
si, pe
de
alta
parte,
un
regim
sanctionator divers, care poate
fi adaptat in functie de fiecare caz
in parte.
Concluzionand, apreciem ca dand o interpretare sistematica textului de lege
asupra
caruia
ne-ati solicitat sa ne pronuntam, in contextul intregului ansamblu de norme
ce asigura protectia drepturilor copilului,
conduita
descrisa
de dumneavoastra nu se poate considera o incalcare a art. 27 alin.
(2) al Legii nr. 272/2004, ci a art. 17 alin. (1) al aceleiasi
legi. Prin urmare,
astfel de sanctiuni
nu
pot fi aplicate pentru faptele parintilor
rezidenti
de a nu permite reluarea legaturilor directe
si efective ale copilului cu parintii
nerezidenti
prin diverse modalitati.
0 astfel de interpretare este in consens
si cu jurisprudenta CEDO in materie.
Astfel, Curtea de la Strasbourg a apreciat
ca obligatiile pozitive pe care statele le au in temeiul art.
8 pot implica şi adoptarea unor masuri ce vizeaza respectul vietii familiale in relatiile indivizilor intre ei, nu doar obligatia negativa de a se abtine de la orice ingerinte care nu sunt in deplin acord cu art.
8 alin. (2) CEDO (a se vedea
Minceva c. Bulgariei, nr. 21558/03, §81;
M C. c. Bulgariei, nr.
39272/98, §150). Totusi, Curtea a stabilit si ca
statele
se bucura de o marja considerabila de apreciere
in ce priveste
masurile cele mai adecvate in acest scop (Keegan c. lrlandei,
16969190,
§49). De asemenea,
a mai
aratat Curtea ca in cauzele referitoare la
inapoierea copiilor, caracterul adecvat al unei
masuri
se
judeca in functie
de rapiditatea punerii sale in aplicare
(Amanaliichioai c. Romdniei, nr. 4023/04, §92;
Jgnaccolo-Zenide c. Romdniei,nr.
31679/96, § 102;
Pini si altii c. Romdniei, nr.
78028/01 si 78030/01, § 17 5).
Nu in ultimul
rand,
Curtea
a apreciat ca impunerea unei amenzi poate fi o masura
adecvata, in principiu
(Adamczak c. Poloniei, nr. 25718/94; Minceva c. Bulgariei, precitata, §89).
Tot Curtea subliniaza, insa, ca impunerea
unei serii de amenzi in cuantum
ridicat
poate
fi, in unele cazuri, contrara intereselor copilului,
acesta
fiind pus in situatia de a suporta deteriorarea situatiei financiare a parintelui rezident (D. c. Poloniei, nr. 8215/02).
Aplicand
aceste principii la situatia
normativa
din Romania, rezulta rara indoiala ca rigorile
CEDO sunt
satisfacute. in ce priveste
rapiditatea, aplicabilitatea practica şi eficienta
acestor
norme
juridice, apreciem ca instantele de judecata sesizate conform procedurii
prevazute
la art. 20 sunt apte
de a asigura solutionarea cauzelor si dispunerea
eventualelor sanctiuni
cu celeritate (de exemplu, pe calea unei ordonante presedintiale ), adaptand aceste
sanctiuni in functie
de situatia particulara
a partilor şi a copilului interesat. Apreciem ca sanctiunile contraventionale nu au acelasi efect
precum sanctiunile dispuse de instantele de judecata, intrucat niciuna dintre
parti
nu beneficiaza de sumele
platite de parintele
care nu se conformeaza obligatiei de ,,predare a copilului", ci acestea
se fac venit
la bugetele publice. Mai mult, cuantumul amenzilor este mult
prea ridicat, in opinia noastra, pentru a
asigura o eficienta
combatere a fenomenului alienarii parentale. Astfel, conform dispozitiilor Legii nr. 272/2004, sanctiunea pentru incalcarea
at. 27 alin. (2) este amenda intre 5.000
si 10.000 lei. Or, o amenda minima de peste 2.5 ori mai mare decat salariul mediu net
in
Romania 1 este
excesiv de oneroasa pentru
majoritatea populatiei, mai ales in conditiile in care aceasta
este aplicata chiar parintelui rezident,
cu care copilul
locuieste
efectiv.
Daca
asemenea
sanctiuni
ar fi aplicate,
apreciem
ca ar fi incalcat principiul interesului superior al copilului, intrucat
acesta
ar fi pus
in situatia de a
suporta deteriorarea situatiei patrimoniale a parintelui care il intretine efectiv. Nu in ultimul
rand, trebuie subliniat ca agentul constatator va fi constrans de limitele
sanctiunilor asa cum acestea sunt stabilite de lege, fara a putea cobori sub sau urea peste ele in functie de situatia
financiara a parintelui care işi incalca obligatiile, dar şi de alte particularitati ale spetei, in concluzie, pentru motivele de mai sus, apreciem ca art. 27 alin. (2)
din Legea nr. 272/2004 nu acopera conduita
parintilor care impiedica
parintele nerezident sa aiba relatii personale
şi contacte
directe cu copilul. Totodata, apreciem
ca
masura
sanctionarii contraventionale
nu
este
cea mai adecvata pentru a determina
o schimbare de conduita a parintelui rezident, mai ales in varianta
actuala cu sanctiuni pecuniare foarte ridicate.
ref.[ngo3758]
Colectivul ARPCC
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Cele mai citite
-
Î NTREBARE: Va cer ajutorul/sfatul pentru copilul meu, pentru siguranta ei atat fizica cat si psihica. O sa va relatez cat mai succin...
-
Întrebare de la un judecător: Potrivit art.400 NCC locuinta copilului minor se stabileşte la părintele cu care locuieşte în mod stator...
-
Acesta este doar un rezumat Copia acestui document o găsiți aici: http://goo.gl/I31wQE Traducător: Dragnea Mădălina Co...