Vă rugăm să contribuiți la propunerile de modificare a Noului Cod Civil

Recent CSM a pornit o inițiativă de modificare a noului Cod civil în baza experienței acumulate de profesioniști în primele șase luni de aplicare a acestuia. ARPCC a fost invitată să participe cu propuneri.

Propunerile ARPCC vizează relațiile dintre minori și părinți după divorț, fiind axate pe o mai bună clarificare a aspectelor legate de modul concret de exercitare a autorității părintești. Abordarea dorește să aducă un plus de pragmatism și de eficiență reglementărilor actuale, să clarifice zonele gri descoperite de asociația noastră în cele șase luni de aplicare a noului Cod civil și mai ales, să stimuleze o abordare necontencioasă a eventualelor neînțelegeri cu privire la modul de implementare efectivă a autorității părintești comune de către cei doi părinți, ținând cont că întreaga filozofie a ideii de custodie comună este bazată pe stimularea colaborării dintre părinți.

Ultima variantă de propuneri a ARPCC se poate descărca de aici

Dacă doriți să participați la acest efort nu ezitați să contactați asociația noastră utilizând canalele cunoscute sau, în cazul unei prime colaborări, utilizând formularul de contact de aici

Colectivul ARPCC

Discriminarea sexuală în justiție în România mileniului 3

Sexismul^[1] cu privire la încredințarea minorilor (numit și preferință maternă) reprezentă o practică judecătorească prin care, minorii sunt încredințați în mod majoritar mamelor (în cazul custodiei unice) sau locuința minorilor este stabilită preponderent la mame (în cazul custodiei comune) în baza presupunerii că mama este un părinte mai potrivit să crească minorii. Această preferință corespunde definiției sexismului care se caracterizează printr-o atitudine sau prejudecată relativ la superioritatea unui reprezentant al unui sex asupra altui sex, având ca urmări discriminarea acestuia din urmă.

Un caz particular de preferință maternă este utilizarea de către instanțe în mod formal sau în mod informal a prezumției de încredințare către mamă. În baza acestei prezumții se verifică dacă mama oferă minime garanții morale și materiale pentru creșterea copilului și dacă da, minorii sunt încredințați acesteia fără a se cerceta în mod efectiv posibilitatea ca interesul superior al copilului să fie mai bine servit de către încredințarea către tată (în cazul custodiei unice) sau de către stabilirea reședinței minorului la tată (în cazul custodiei comune).
Preferința maternă este deosebit de pronunțată în România ^[2] dar și în lume ^{[3] [4]}, părinții de sex feminin fiind preferați de către instanțe în decizie de încredințare (în cazul custodiei unice) sau stabilire a locuinței minorilor (în cazul custodiei comune) după divorț deși din alte puncte de vedere părintele se sex masculin este mai bine poziționat ca și istoric al îngrijirii copilului, stabilitate, moralitate sau chiar legături de atașament.

Orice dogmă inflexibilă de definire a "interesului superior", prin care de exemplu se menționează că, copiii trebuie să rămână cu mamele sau cu tații, trebuie privită ca potențial discriminatorie și în dezacord cu Convenția. (…) tendința de a oferi mamelor custodia bebelușului sau copilului mic, deși comună în multe țări și protejată în special în societățile patriarhale, nu își găsește locul în cadrul Convenției) —Manualul pentru implementarea Convenției cu privire la drepturile copilului – UNICEF – 2005, capitolul 18 pagina 296^[11] 

Inegalitatea responsabilităților părinților în multe țări iese, adesea, la lumină când părinții se despart. Rapoartele Inițiale și Secundare ale unui număr de țări au relevat tradiții legale și sociale care alocă în mod inflexibil responsabilitatea creșterii copilului fie mamei, fie tatălui, atunci când aceștia se despart. În general, mamelor li se acordă responsabilitatea inițială pentru bebeluși și copiii mici (…) transformarea acestei recunoașteri într-o lege inflexibilă poate avea ca rezultat încălcarea drepturilor copiilor. ” —Manualul pentru implementarea Convenției cu privire la drepturile copilului – UNICEF – 2005, capitolul 18 pagina 296^[11]

Timp pentru copiii noștrii...

Articol de Diana Stănculeanu Psiholog, Organizația Salvați Copiii www.salvaticopiii.ro, preluat prin bunăvoința www.revistatango.ro

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem dărui copiilor noştri este timpul nostru. Indiferent de vârsta, copiii au nevoie de timpul şi de atenţia părinţilor, pentru a creste sănătos şi a se dezvolta complet şi armonios. A petrece timp cu copilul înseamnă mai mult decât a fi prezent fizic, a supraveghea copilul sau a-i oferi hrana, îmbrăcăminte şi adăpost.

Uneori se întâmpla ca adulţii sa fie în preajma copiilor lor ore, zile sau săptămâni, dar sa nu petreacă nici cinci minute de timp de calitate cu copiii lor. Cheia pentru a avea o buna relaţie cu copiii noştri este sa petrecem perioade de timp scurte dar frecvente cu aceştia, făcând activităţi alese de copii sau pe placul acestora.

Sunt frecvente situaţiile în care un copil doreşte sa ii arate părintelui ce a desenat, jocul pe care l-a finalizat sau sa ii povestească o experienţă de la grădiniţă, din parc sau de la locul de joacă. Aceste momente reprezintă de fapt ocaziile perfecte pentru părinţi sa ii acorde atenţie de calitate copilului, care este pregătit, dornic şi nerăbdător sa interacţioneze. Este foarte important ca părinţii sa fie disponibili în aceste situaţii, sa întrerupă ceea ce fac, astfel încât copilul, fie şi doar pentru doua minute, sa primească întreaga atenţie a părintelui sau.

Studiile arata ca perioadele scurte (câteva minute) dar frecvente în care acordam atenţie deplina copilului (ne întoarcem către copil, îl privim în ochi, ii zâmbim, ne coboram la nivelul lui, mai ales dacă vorbim despre un prichindel preşcolar sau şcolar mic) au un foarte mare potenţial de întărire a relaţiei de afecţiune cu copilul. În astfel de situaţii copilul învaţă ca părintele este accesibil, abordabil, afectuos şi interesat de copil.

A fi părinte implicat şi “prezent”, nu doar fizic, consuma timp. A asculta cu răbdare povestea inventata de fetiţa de 5 ani, a afla ni detaliu cum s-au stricat jucăriile la grădiniţa, a răspunde la zeci de întrebări care încep cu “de ce?”, a ajuta şcolarul de 11 ani sa rezolve problema de matematica şi a consola adolescenta de 15 ani după prima ei suferinţă în iubire, consuma timp şi energie, poate fi obositor, dar prin toate aceste experienţe de zi cu zi copilul învăţă ca este important, protejat şi iubit.

Tot studiile pun în evidenta şi faptul ca aceste “întâlniri” scurte, dar dese, sunt mult mai utile decât perioadele lungi (ore, zile), dar rare, în care petrecem timp cu copiii.

Ca adulţi aflaţi într-o permanenta goana în care încercam să performăm profesional, sa ne asiguram financiar familia, sa avem o viaţă socială şi de cuplu, ne spunem uneori ca un cadou scump sau o vacanţă anuală atent planificata îi vor lăsa intacta copilului nostru convingerea ca el este cel mai important din viaţa noastră şi ca în numele bunăstării lui alegem voluntar să intram în acest vârtej.

În realitate însă, copiii nu înţeleg justificările raţionale ale lipsei părinţilor şi nici nu pot fi consolaţi cu cadouri care sa suplinească această absenţă. În timp însă, se pot obişnui cu ele şi ajungem să avem în casele noastre adolescenţi care doar cer obiecte brănduite şi se arată dezamăgiţi sau nemulţumiţi de perspectiva petrecerii unei după-amiezi cu mama sau cu tata. Dar oare nu noi, adulţii i-am învăţat astfel – cu lipsa noastră şi cu cadouri scumpe ca surogat de timp şi atenţie?

Copilul are nevoie zilnic de timp şi de atenţie din partea noastră: o jumătate de ora din timpul şi atenţia noastră nedivizată îi vor arata copilului că ne pasă. Dacă ii vom spune în permanenţă: “Mami nu are timp acum, dar îţi promit că mă revanşez mai târziu” sau “Aşteaptă cinci minute pana termin de spălat vasele” sau “Tati se joaca cu tine după ce se termina ştirile” sau “Du-te la mama sa te ajute"  

Puteți citi continuarea articolului aici

Ordonanța președințială încheiată prin Acord de mediere incuviintat de instanta în condițiile NCC

mediator Fănuța Lișman

Nu știu dacă este primul dosar pe ordonanţă preşedinţială care se finalizează cu un acord de mediere incuviintat de instanta în condițiile Noului Cod Civil însă cred ca este prima Hotărâre Judecătoreasca ce este publicata pe site-ul instantei, la doua zile de la încuviințare și care, in dispozitivul hotărârii cuprinde clauzele convenite de cei doi părinti in procedura de mediere.

Înainte da va reda cuprinsul hotărârii, doresc sa felicit pe cei doi părinti pentru disponibilitatea de a colabora în interesul superior al copilului.

Profitând de acest prilej, doresc sa felicit din toată inima si pe cei doi avocați ai parților care au fost prezenți la întocmirea Acordului de mediere, în forma cuprinsa de Hotărâre. De asemenea, ii felicit pentru sprijinul acordat clienților lor în procedura de mediere, contribuind în mod real la realizarea acordului.

Iată și Hotărârea ce stinge Dosarul privind ordonanță președințială prin care părinții au convenit ca autoritatea părintească sa fie exercitata în comun (custodie comuna), prin care părintii au convenit ca minorul sa petreacă timp egal cu fiecare părinte iar contribuția sa fie asigurata în natura, fiecare părinte pentru perioada pe care o petrece cu copilul :

Soluția instanței:  

 Încuviinţează înţelegerea soţilor privind modalitatea exercitării autorităţii părinteşti cu privire la minorul D C-M, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de divorț cu nr.____, astfel cum a fost consemnată în acordul de mediere încheiat la data de 18.04.2012 (și întocmit de mediator Fanuta Lisman) acord ce constituie dispozitivul prezentei hotărâri:

 

1. Autoritatea părintească va fi exercitată în comun, de ambii părinţi, cu privire la fiul nostru D C-M. Suntem de acord ca, împreună, să luăm decizii cu privire creşterea şi educarea fiului nostru:

- astfel, orice decizie importantă cu privire la copil va fi luată în comun, de către ambii părinţi;

- toate deciziile privind monitorizarea stării de sănătate și tratarea medicala a copilului, evaluarea și consilierea psihologica se vor lua de către cei doi părinti de maniera consensuala, iar cei doi se vor informa reciproc imediat ce apar modificări privind sănătatea psihica ai fizica a copilului;

 - programele școlare și extrașcolare, curiculare si extracuriculare vor fi alese consensual de părinti, iar înscrierea copilului la orice curs va fi hotarata prin acord parental, ținându-se cont de interesul superior al copilului și de dreptul acestuia de a menține legături personale și a avea viata de familie cu ambii părinti;

- suntem de acord ca deciziile de zi cu zi să fie luate de către părintele la care fiul nostru locuieşte efectiv, potrivit programului de legături personale părinte – copil detaliat mai jos, la punctul 4.

- prin prezentul acord convenim ca minorul să nu fie supus niciunei forme de abuz emoţional, fiecare dintre părinţi având obligaţia de a sprijini relaţia acestuia cu celălalt părinte și de a nu prezenta o imagine negativă a celuilalt parinte; aceeasi obligație le revine atât bunicilor paterni cât si bunicilor materni precum şi altor membri ai familiei extinse;

- suntem de acord cu faptul că măsurile disciplinare nu pot fi luate de părinţi decât cu respectarea demnităţii copilului; sunt interzise luarea unor măsuri, precum şi aplicarea unor pedepse fizice, de natură a afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea emoţională a copilului;

- înţelegem că ambii părinţi au atât dreptul cât şi îndatorirea de supraveghere a copilului, fiecare părinte pentru partea sa de program, stabilită potrivit prezentului acord;

 - de asemenea, înţelegem că ambii părinţi au obligația sa asigure copilului, de o maniera corespunzătoare capacității lui în continua dezvoltare, orientarea și sfaturile necesare dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale și sociale; garantarea drepturilor copilului în general, dar și în raport cu părintii săi se realizează prin respectarea principiilor consacrate atât de Codul civil cât și de Legea 272/2004 prin care se statuează principiul exercitării drepturilor părintești numai în interesul copiilor.

 2. locuinţa minorului va fi la tată, imobil aflat in proprietatea tatălui, bun propriu personal al tatălui.

3. legăturile personale părinte-copil se vor derula de la momentul încuviinţării prezentului Acord de mediere de către instanţa de judecată în Dosarul nr__, aflat pe rolul Judecătoriei Sector X, Bucureşti.

Mama va locui cu copilul având un drept locativ propriu, potrivit următorului program de exercitare a legăturilor firești cu minorul:

 a) Copilul va locui alternativ, câte o săptămână cu fiecare părinte, prima săptămână după încuviinţarea acordului revenindu-i mamei; astfel, copilul va locui o săptămână cu mama următoarea săptămână minorul locuind cu tatăl şi la adresa din (locuinţa de fapt a tatălui); la finalul fiecărei perioade, copilul va fi preluat de părintele la care urmează să locuiască, duminica la orele 19:00.

b) În cursul săptămânii, de Luni până joi inclusiv, în funcţie de programul copilului şi disponibilitatea părinţilor, acesta are dreptul să petreacă două ore cu celălalt părinte la care nu locuieşte, fiecare părinte având posibilitatea de a lua copilul de la domiciliul părintelui la care se află.

 c) In timpul vacanţelor școlare, stabilite prin Ordin al Ministrului Educației, cu excepția vacantei de vara, copilul va petrece prima jumătate a vacantelor cu mama, în anii pari și cu tatăl în anii impari.

d) In vacanta școlara de vara, stabilita de Ministerul Educației, copilul va petrece alternativ cate 2 săptămâni cu fiecare părinte, primele doua săptămâni revenind mamei, în anii impari și tatălui în anii pari, copilul fiind preluat de părinte duminica la orele 19:00 si readus la domiciliul celuilalt părinte tot duminica orele 19:00 la finalul fiecărei perioade.

e) Prin excepţie de la cele mai sus enunţate – la punctul 3.c), de Crăciun şi Paşti copilul va petrece sărbătorile în mod egal cu părinţii, după cum urmează:

- Ajunul fiecărei sărbători şi prima zi de sărbătoare le va petrece copilul cu părintele la care se află, potrivit programului stabilit iar ziua a doua de sărbătoare o va petrece copilul cu celalalt părinte, astfel copilul va avea posibilitatea ca ambele sărbători importante să le petreacă cu părinţii săi; copilul va fi preluat de la părintele la care locuieşte la orele 19:00, în prima zi de sărbătoare.

f) Ziua de naştere și ziua onomastica a copilului vor fi petrecute la domiciliul părintelui la care se afla copilul conform calendarului anual, celalalt părinte și bunicii având dreptul de a fi invitați și de a participa la sărbătoarea copilului.

g) Zilele de naștere ale părinților vor fi petrecute de copil la domiciliul părintelui sărbătorit fiind preluat de acesta în preziua aniversarii, orele 19:00 și adus la domiciliul celuilalt părinte la finalul zilei aniversare, orele 20:00, în cazul în care copilul nu se afla deja acolo, conform calendarului anual.

h) La adresa București ___ , va fi permis neîngrădit accesul bunicilor materni.

 i) Se recunoaşte domiciliul legal al mamei ___

4. contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare şi pregătire profesională se va realiza în natură, fiecare părinte asigurând copilului toate cele necesare pentru perioada în care copilul locuieşte efectiv cu părintele. Noi, părinţii, vom contribui în mod egal la cheltuielile importante privind grădiniţa, şcoala sau activităţile recreativ-educative asupra cărora am convenit.

5. Părintii își vor da reciproc acordul cu privire la plecările în străinătate, cu condiția ca părintii sa se notifice în scris cu privire la destinație, durata șederii, menționându-se unde este găzduit copilul și cine îl însoțește. Acordul celuilalt părinte va fi dat prin act autentic notarial.

Nerespectarea înţelegerii de la prezentul punct 5. poate îndreptați pe celalalt părinte sa solicite instantei ca părintelui ce a încălcat prezenta înțelegere să-i fie retras dreptul de a exercita autoritatea părinteasca cu privire la minor.

 6. Având în vedere interesul superior al copilului, fiecare părinte are obligația sa nu expună copilul în contact cu persoane care nu prezintă garanții morale sau/și poate pune în pericol dezvoltarea fizica și psihica a copilului.

7. Dată fiind vârsta minorului și faptul ca trebuie sa aibă un program organizat, care sa nu implice schimbări bruște și repetate în rutina sa zilnica, fiecare părinte trebuie sa îl informeze în prealabil pe celalalt părinte, în privința deplasării minorului în afara Bucureştiului și a județului Ilfov, care presupune rămânerea peste noapte a minorului în locul respectiv. Același lucru trebuie sa se întâmple și dacă părintele la care este copilul conform programului, decide sa rămână peste noapte cu minorul în alt loc din Bucureşti decât cel prevazut de acest acord. Dacă nu se respectă aceste obligații, prevazute la punctele 6 și 7, părintele care observa încălcarea lor are dreptul sa solicite copilul aflat în îngrijirea celuilalt și sa ceara denunțarea acestei înțelegeri.

Aceasta ne este voinţa, liber exprimată, prin care înţelegem să punem capăt litigiului ce face obiectul Dosarului nr. ____ (ordonanță președințială), aflat pe rolul Judecătoriei Sector X, Bucureşti, aşa cum ele au fost redate anterior, de la punctul 1. la 7., pentru a preîntâmpina orice conflict dintre noi, până la soluţionarea definitiva și irevocabila a Dosarului de divorţ nr ____, aflat pe rolul Judecătoriei Sector X, Bucureşti.

 Înțelegem că prezentul Acord de mediere are valoarea unui înscris sub semnătură privată şi că îl vom supune încuviinţării instanţei, în condiţiile Codului de Procedură civilă şi ale Legii 192/2006 , privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, aşa cum aceasta a fost modificată şi completată, cât şi în vederea îndeplinirii tuturor condițiilor de fond şi formă cerute de lege asupra tuturor aspectelor convenite în prezentul înscris.

De asemenea, înţelegem că orice modificare a prezentului înscris se va face în condiţiile acordului nostru comun. Totodată, în ipoteza în care unul din părinţi încalcă prevederile prezentului acord, celălalt părinte se poate considera îndreptăţit să ceară rediscutarea acordului de mediere şi încuviinţarea lui, in condiţiile reglementărilor în vigoare.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Pronunţată în şedinţă publică azi 20.04.2012.”

Decizie de admisibilitate in cauza Pascal vs. Romania

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat în data de 17 aprilie 2012 hotărârea în cazul Pascal vs. România.

Domnul David Denis Pierre Pascal, reprezentat de Radu Gabriel Revnic, s-a plâns de faptul că dreptul său privind respectarea vieții de familie a fost încălcat ca urmare a neexecutării hotărârilor judecătorești rămase definitive ce îi acordau acestuia dreptul să își viziteze copilul său minor.

Curtea declară că plângerea reclamantului este admisibilă cu privire la neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive ce îi conferă dreptul de a-și vizita fiica, în conformitate cu prevederile articolului 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), însă declară restul cererii ca fiind inadmisibilă.

Totodată, Curtea reține că articolul 8 al Convenției nu a fost încălcat.

>> Hotărârea

Sorin-Ioan DUMITRASCU

Poate fi boicotarea programului de legături personale motiv de schimbare a locuinței minorului?i

Întrebare: Poate fi abuzul emoțional repetat la adresa minorului, realizat prin boicotarea punerii în aplicare a programului de legături personale dintre părintele nerezident si copil (interzicerea din partea părintelui rezident, ca părintele nerezident să viziteze copilul sau să ia copilul pentru programul de găzduire bi-lunar ori pentru cel de găzduire în timpul vacanței) un motiv de reanalizare de către instanță a măsurii stabilirii locuinței minorului?

Răspuns:

Considerăm că merită discutate 2 cazuri:

Cazul unei sentințe pronunțate după data de 1 octombrie 2011 prin aplicarea NCC:

Interzicerea dreptului la legături personale al părintelui nerezident de către părintele la care locuiește minorul (părintele rezident) poate constitui motiv pentru schimbarea deciziei cu privire la locuința minorului, deoarece, deși potrivit art. 400 alin. 2 locuința se stabilește la unul dintre părinți, măsurile privitoare la copii nu sunt niciodată definitive (art. 403) și pot fi reanalizate de către instanță în cazul în care împrejurările s-au schimbat. Este ilogic ca anterior instanța să fi stabilit locuința la un părinte despre care existau probe la dosar că boicotează relațiile personale ale minorului cu celălalt părinte. O astfel de deteriorare a situației în sensul de a se ajunge ca părintele rezident să boicoteze accesul copilului la părintele nerezident reprezintă o schimbare de împrejurări față de momentul la care instanța a pronunțat decizia de stabilire a locuinței la acel părinte și deci devin aplicabile prevederile art. 403.

Cazul unei sentințe pronunțate anterior datei de 1 octombrie 2011 prin aplicarea C.Fam:

Un astfel de abuz poate fi cu siguranță motiv de modificare a masurilor luate în legătura cu exercitarea autorității părintești, în sensul că amândoi părinții să exercite această autoritate. Sunt incidente dispozițiile art. 46 din Legea 71/2011 care precizează expres că relațiile dintre părinți divorțați anterior datei de 1 octombrie 2011 și copii lor pot fi reanalizate conform art. 403 din Noul Cod Civil. Subsidiar deciziei cu privire la autoritatea părintească, instanța va decide pentru prima oară cu privire la locuința minorului iar cu această ocazie se poate ajunge ca aplicând algoritmul de stabilire a locuinței minorului, locuința minorului să fie stabilită la părintele care anterior era părinte nerezident.

ARPCC

Întrebare cu privire la scoaterea minorului din țară

Întrebare: Am divorțat anterior datei 1 octombrie 2011 cu o sentință definită. Am sau nu nevoie de acordul celuilalt părinte pentru a ieși din țară în scop turistic în două dintre cele 6 săptămâni încuviințate de instanță ca program de legături personale între mine și minori pe timpul verii?

Răspuns:

Sunt trei situații la care puteți să vă aflați:

Pentru divorțurile pronunțate făcând aplicare codului familiei
(pronunțate, în general, anterior datei de 1 octombrie 2011)

(1) Dacă sunteți părinte necustodian veți avea nevoie de acordul părintelui custodian pentru ca să ieșiți din țară cu minorul. Pentru scoaterea din țară a minorului, inclusiv pentru perioade limitate de timp, în scop turistic și inclusiv în perioada de timp în care minorule este în grija dvs. este necesar acordul părintelui căruia i s-a încredinţat copilul (a părintelui custodian adică) deoarece suntem în prezenţa unei hotărâri definitive şi irevocabile, care se bucură de autoritatea de lucru judecat până la intervenirea unei alte hotărâri care să modifice condiţiile iniţiale. Scoaterea copilului din țară este genul de decizie majoră cu privire la bunăstarea copilului care poate fi luată exclusiv de către părintele care a primit minorul spre creștere și educare. Dacă sunteți în prezent părinte necustodian, vă recomandăm să reporniți un proces de reinstaurare a autorităţii părintești comune în baza art. 403 din noul cod civil deoarece în acest moment contextul legal s-a modificat iar legea este explicită (a se vedea și prevederile art. 46 din legea 71/2011) în a statua că ideea de autoritate părintească comună se aplică inclusiv divorțurilor pronunțate definitiv și irevocabil anterior datei de 1 octombrie 2011.

(2) Dacă sunteți părinte custodian (unic) puteți ieși din țară fără a avea acordul celuilalt părinte dar de așa manieră încât să nu afectați programul de legături personale dintre părintele necustodian și copil. Scoaterea copilului din țară este genul de decizie majoră cu privire la bunăstarea copilului care poate fi luată exclusiv de către părintele care a primit minorul spre creștere și educare fără a fi nevoie de acordul părintelui necustodian. Totuși, deoarece părintele necustodian are dreptul de a veghea la creșterea și educare minorului sunteți dator să îl informați pe părintele necustodian cu privire la scopul vizitei, durată, destinație, etc.

Pentru divorțurile pronunțate făcând aplicare noului cod civil
(pronunțate, în general, după data de 1 octombrie 2011)

(3) Regula pentru aceste divorțuri este că părinții exercită împreună autoritatea părintească (deci sunt ambii părinți custodieni). În această situație pentru ca oricare dintre dvs. să iasă din tară împreună cu minorul, aveți nevoie fie de acordul celuilalt părinte (calea amiabilă, acordul se poate da la notar) sau de o sentință definitivă care să confirme că aveți voie să efectuați respectiva călătorie (calea contencioasă, instanța decide conform art. 486 în baza interesului superior al copilului).

ARPCC

Opinie cu priviere la solutionarea unui dosar de reincredintare

Întrebare:

Ce parere aveti de solutia pe care am primit-o? S-a cerut reîncredințare și în subsidiar un nou program de vizita.

Soluție: Respinge cererea principală, ca neîntemeiată Admite cererea reconvenţională Modifică programul de vizitare stabilit prin decizia civilă nr.XXXX, în sensul că încuviinţează pârâtului de a avea legături personale cu minora T.I. ,astfel.: două săptămâni în vacanţa de vară(iulie, august), când reclamanta este în ţară , în concediul acesteia , numai în prezenţa sa ; o săptămână în vacanţa de iarnă, la reşedinţa reclamantei , unde aceasta este detaşată în interes de serviciu .

Obligă pârâtul la plata chelt.de judecată în cuantum de XXX lei ,în favoarea reclamantei . Cu apel în 15 zile de la comunicare Pron.în şed.publică,azi 02.12.2011

Răspuns:

Din formularea textului de mai sus reiese că sentința este de la judecată pe fond. Indiferent de stadiul procesului (adică chiar dacă procesul pe fond era deja început) ar fi trebuit să cereți în mod formal printr-o cerere precizatoare că doriți aplicarea prevederilor noului cod civil. În dispozițiile tranzitorii ale legii 71/2011 se precizează în mod expres că aceste prevederi se aplică inclusiv procesele aflate pe rol (pentru o argumentație mai amplă puteți consulta articolul de aici sau aici). Credem prin urmare că avocatul care v-a reprezentat nu și-a făcut datoria, fiind, în opinia noastră un caz de malpraxis.

Suplimentar, prevederile NCC și ale legii 71/2011 sunt obligatorii pentru instanța de judecată. Deci chiar și în cazul în care dvs. nu ați fi avut apărător sau, cum a fost cazul dvs. ați avut un apărător care nu a reușit să pătrundă corect prevederile NCC, instanța de apel era obligată să vă acorde autoritate părintească comună asupra minorei în măsura în care nu s-a stabilit că acest lucru ar constitui un pericol la adresa acesteia, ceea ce presupunem că nu este cazul. Considerăm prin urmare că și instanța a greșit și că acesta este un motiv cât se poate de serios pentru care dvs. să faceți apel și să cereți casarea sentinței cu rejudecare.

Un alt articol pe care ați putea să îl consultați este articolul scris de către d-na Judecător dr. Cristiana Mihaela Crăciunescu, Formator al Institutului Național al Magistraturii, Cercetător Științific asociat al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române. Veți observa că prevederile NCC se aplică tuturor proceselor aflate pe rol indiferent dacă acestea sunt în faza de fond (adică se judecă la Judecători), de apel (adică se judecă la Tribunal) sau de recurs (adică se judecă la Curtea de Apel).

Cu speranța că această opinie vă ajută.

ARPCC

Flash news: Se demarează procedurile pentru uniformizarea practicii judecătorești relativ la aplicarea în timp a NCC

Parchetul de pe lângă ÎCCJ a început procedurile de evaluare a practicii unitare relativ la aplicarea în timp a NCC în urma unei sesizări a Asociației Române pentru Custodie Comună. Asociația noastră a atras atenția mai multor instituții a statului privitor la modul neunitar în care se judecă procesele începute anterior datei de 1 octombrie 2011, postând și un articol în acest sens.

Ce este îmbucurător, este faptul că viziunea Ministerului Public, anume aceea că toate procesele aflate pe rol (indiferent de stadiul procesual) trebuie să se judece conform NCC (din punctul de vedere al relațiilor părinți-copii post-divorț) se aliniază bunelor practice din domeniu susținute de către ARPCC. De altfel Ministerul Public a citat în răspunsul său exemplul de bune practici al Tribunalului de Minori din Brașov, exemplu pozitiv căruia i-am făcut și noi publicitate.

Pentru detalii, vă rugăm să consultați adresa primită de către asociația noastră din partea Serviciului Judiciar Civil din Ministerul Public (judecător Ricu Carmen Simona)

Codin BALTAGAN

Tații și custodia copilului în California

Faptul că femeile sunt mai capabile să aibă rolul de îngrijitor principal al copilului este o preconcepție frecvent întâlnită. Din punct de vedere istoric, publicul a stereotipizat rolul mamei descriindu-l ca fiind critic pentru dezvoltarea unui copil fizic, emoţional şi social. În același timp, rolul obişnuit tatălui a fost considerat ca fiind furnizarea de produse alimentare, adăpost, haine şi de a impune disciplina. Poziţia sa în casa implica foarte rar de îngrijirea directă şi creșterea copiilor cuplului. Din cauza acestor prejudecăţi demult stabilite, atunci când un cuplu divorțează mama primea de obicei custodia copiilor (a se vedea, de exemplu, doctrina anilor tandri).

Instanțele de familie din California nu mai utilizează de mult modelul tradiţional al rolurilor parentale şi consideră această abordare ca învechită. Mai degrabă decât favorizând un părinte față de celălalt, instanţele de familie din California au adoptat o filosofie mai echilibrată şi mai evoluată care ghidează acordarea custodiei copilului. Acest punct de vedere cere ca determinarea custodiei să se bazeze doar pe dovezile care demonstrează interesul superior al copilului. În această poziţie, rolul ambilor părinţi este esenţial pentru dezvoltarea şi bunăstarea generală a copilului.

Lupta pentru custodia copilului are adesea efecte devastatoare asupra ambilor părinţi. Cu toate acestea, într-o luptă aprigă și prelungită, copilul este cel care suferă cel mai mult. Datorită potenţialelor efecte negative pe termen lung asupra copilului, instanțele de familie din California defavorizează frecvent pe acei părinţi care încearcă să înstrăineze copilul lor de celălalt părinte. Alienarea parentală apare atunci când un părinte îi spune copilului minciuni despre celălalt părinte, scurtează sau înrăutățește timpul petrecut de celălalt părinte cu copilul sau se angajează în alte comportamente care ar determina copilul să-şi piardă încrederea şi respectul pentru părintele necustodian. Pentru a avea câștig de cauză în cadrul unui litigiu de custodie presupune prezentarea de dovezi veridice, obiective şi verificabile. Acuzaţiile false de abuz, de neglijență, de periclitare sau alte comportamente dăunătoare pot slăbi chiar şi cele mai solide cazuri de custodie a copilului. Dimpotrivă, instanţa va favoriza întotdeauna pe părintele care demonstrează este într-o poziţie mai bună pentru a ajuta copilul în dezvoltarea unei relaţii pozitive cu celălalt părinte (nota traducătorului: așa numitul principiul californian)

Mai mulţi factori pot influenţa probabilitatea tatălui de a avea succes într-un caz de custodie a copilului. Tatăl trebuie să demonstreze instanţei disponibilitatea lui să-şi asume rolul de părinte custodian rezident. Şansele de câştig sunt mai mari în cazul în care tatăl poate arăta un istoric de muncă remunerată şi de stabilitate a locului de muncă. Pentru a obţine custodia tatăl trebuie să asigure şi să menţină o reşedinţă în condiţii de siguranţă şi sanitare, care poate acoperi în mod corespunzător nevoile copilului. În plus, instanţa poate cere să analizeze planul parental propus de tată privind îngrijirea copiilor pe timpul cât el se află la locul de muncă, modalităţile de îngrijire medicală şi multe altele.

În timpul disputelor privitoare la custodie, instanţa analizează și caracterul fiecărui părinte. Este cel mai bine dacă nu există semne sau dovezi de conduita personală alterată. Acele persoane cu un istoric de condamnări penale, de droguri şi probleme de abuzul de alcool, de boli mintale netratate şi de violenţă în familie foarte rar vor primi custodia.

Statisticile demonstrează că în cazul în care comportamentul unui tată este fără reproș şi el poate dovedi că este gata să preia sarcina de a îngrijitor principal al copilului, el poate obține statutul de părinte rezident, şi de multe ori chiar o face, într-o dispută privitoare la custodia copilului. Din păcate, mulți bărbați care încearcă renunţă prea ușor. Ei se tem în mod eronat şi cred că instanţele de familie ar fi favorabile mamei. Mai mult decât atât, mulţi părinţi renunță pentru că nu pot plăti costurile legate de procese, costurile asociate cu experții desemnați de instanțe, nu pot lipsi de la locul de muncă pentru şedinţele de judecată şi așa mai departe.

Pe măsură ce părinţii devin mai informați, ei realizează că nu au șanse prea mari de a obţine custodia copiilor lor. Cu toate acestea, trebuie să persevereze în cadrul procedurilor legale şi să nu renunţe prematur.

Instanțele de familie din California au evoluat şi nu mai văd mama ca singurul îngrijitor potrivit pentru copii. Astăzi, instanţa de familie vede rolul tatălui ca fiind la fel de important. În cadrul sistemului juridic actual din California, părinţii sunt încurajaţi să ia inițiativa de a juca un rol mai activ în viaţa copilului lor. Pentru tați, să devină părinte custodian rezident nu mai este un obiectiv imposibil de realizat.

Cu toate acestea, odată ce responsabilitatea este obţinută, părintele custodian are obligaţia de a stimula relația copilului cu părintele necustodian. În definitiv, o relaţie pozitivă cu ambii părinţi este în interesul superior al copilului.

Sursa: Blogul Avocatului de Dreptul Familiei din Santa Rosa

(traducere și adaptare ARPCC)