In hotararea din 4 mai 2017 in cauza impotriva Italiei ( cererea nr. 66396/14 ), Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cu unanimitate, a constat o incalcare a art.8 din Conventie.
Cauza priveste imposibilitatea reclamantului de a-si exercita dreptul de vizita al copilului, din cauza opozitiei mamei.
Situatia de fapt
La scurt timp dupa nasterea fiicei sale de 25 martie 2010, reclamantul s-a separat de mama acesteia. Mama fetitei a schimbat incuietoarea de la usa locuintei familiale si a decis in mod unilateral ca reclamantul sa-si poata vedea fiica de doua ori pe saptamana, timp de jumatate de ora, in prezenta mamei.
In noiembrie 2010, reclamantul a solicitat instantei custodia comuna a copilului si un drept de vizita mai extins.
Instanta a scolicitat efectuarea unei inspectii pentru a determina nivelul de trai al reclamantului si al mamei copilului si a ordonat unui expert intocmirea unui raport care sa indice calitatea relatiilor personale si a aptitudinilor parentale precum si cea mai potrivita custodie pentru copil.
Raportul expertului a fost depus in ianuarie 2013. Raportul declara, in special, ca ar trebui o custodie comuna si ca tatalui ar trebui sa i se garanteze posibilitatea de a-si vedea fiica, fara ca mama sa fie prezenta.
Intr-o decizie din 2 iulie 2013, instanta a acordat custodie ambilor parinti, a stabili locuinta copilului la mama si a stabili modalitatile de vizita ale tatalui. Reclamantul a facut apel, solicitand un drept de vizita mai extins.
Intr-o hotarare din 19 martie 2014, instanta de apel a respins solicitarea reclamantului.
Reclamantul a contestat aceasta decizie. Procedura este inca pendinte in fara Curtii de Casatie.
Invocand articolul 8 ( dreptul la respectarea vietii private si de familie ), reclamantul s-a plans ca instantele nationale nu au protejat dreptul sau de vizita, subminand astfel in mod iremediabil relatia cu fiica sa.
Aprecierea CEDO
Curtea observa ca, in speta, reclamantul nu-si putea vedea fiica in mod liber din 30 aprilie 2010 si ca in primele douasprezece luni de la declansarea procedurii, instantele nationale au permis mamei sa decida in mod unilateral termenii de vizita.
Prin urmare, instantele nationale au permis mamei ca, prin comportamentul sau, sa impiedice stabilirea unei relatii veritabile intre reclamant si fiica sa.
CEDO considera ca, in adoptarea unei decizii care afecteaza drepturile garantate de articolul 8 din Conventie, este necesara o diligenta suplimentara si promptitudine. Miza precedurii pentru reclamant impunea ca aceasta sa fie tratata de urgenta, deoarece trecerea timpului poate avea consecinte iremediabile pentru relatia dintre fetita si tatal ei, care nu locuieste cu ea. Curtea reaminteste ca pierderea contactului parintelui cu un copil foarte mic poate duce la o deteriorare tot mai mare a relatiei.
In plus, CEDO constata ca instanta de apel a respins cererea reclamantului in baza rezultatelor raportului de expertiza anterior, fara a lua in considerare ca fetita a inceput sa-si vada tatal in mod regulat si sa solicite actualizarea raportului pentru a verifica care era situatia copilului si relatia sa cu reclamantul.
Din cauza deficientelor constatate in desfasurarea acestor proceduri, Curtea nu poate considera ca autoritatile italiene au luat masurile necesare care erau de asteptat in mod rezonabil pentru a se asigura reclamantului mentinerea unei relatii de familie cu copilul sau. Prin urmare, Curtea a constat a fost incalcat articolul 8 din Conventie.
Colectivul ARPCC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu