Prima menţionare a principiului californian în jurisprudenţa din România:
Cu ocazia conferinţei desfăşurate la INM în 20 februarie 2012, pe tema unificării practicii judecătoreşti în aplicarea noului Cod Civil, unul dintre moderatori, distins judecător şi specialist în dreptul familiei, d-na Cristiana Crăciunescu, a avansat idea aplicării aşa-numitului „principiu californian” în jurisprudenţa din România, ca un posibil criteriu de stabilire a interesului superior al copilului post-divorţ. Conform d-nei Crăciunescu, respectivul principiu este din ce în ce mai utilizat în Europa, Belgia fiind ţara în care principiul este utilizat în mod consecvent#:
„Unul dintre criteriile avute în vedere de jurisprudenţa belgiană în acordarea exerciţiului autorităţii părinteşti unuia dintre părinţi, criteriu utilizat şi la stabilirea locuinţei copilului, este aşa-numitul „principiu californian”, care constă în capacitatea fiecăruia dintre părinţi de a respecta drepturile părinteşti ale celuilalt.”
Conform broşurii editate de INM cu ocazia conferinţei din februarie, participanţii par să subscrie unanim ideii de a introduce acest criteriu în jurisprudenţa românească sau, de ce nu, chiar în lege. Cităm din concluziile emise de către cei prezenţi:
“Un alt criteriu este inspirat din aşa-numitul „principiu californian”, care este tot mai mult avut în vedere în alte sisteme de drept. El se referă la capacitatea fiecăruia dintre părinţi de a respecta şi drepturile părinteşti ale celuilalt părinte şi de a crea în ochii copilului imaginea unei coparentalităţi normale. Un astfel de părinte are un mare avantaj în faţa celui care manifestă egoism şi refuză colaborarea necesară pentru întreţinerea unei atmosfere calme şi stimulative pentru copil şi îi creează celuilalt o imagine negativă în ochii copilului.”
Ce este de fapt principiul californian?
Principiul californian „întoarce” practic premisele de la care părinţii pleacă într-un divorţ, făcând aplicare interesului superior al copiilor, acela de a creşte alături de ambii părinţi, forţând practic părinţii să colaboreze. Aşa cum se menţionează în broşura editată de către INM, principiul californian avantajează în mod strategic părintele care demonstrează o mai mare capacitate de a respecta drepturile părinteşti ale celuilalt părinte. Practic, orice probă cu privire la şicane pe care unul dintre părinţi le face celuilalt părinte, în sensul de a restricţiona accesul sau contactul cu copilul, se întoarce, din punctul de vedere al deciziei de stabilire a locuinţei, împotriva celui care şicanează. Dacă instanţele ar utiliza în mod consecvent acest principiu, ele ar stimula părinții aflați în divorț, fie şi doar pentru a se asigura că nu “pierd puncte” în faţa instanţei de tutelă, să colaboreze, reducând asfel nivelul de conflict, lucru care este atât în interesul copilului cât şi în interesul părinţilor care, odată trecuţi de etapa iniţială a divorţului, au mai multe şanse să păstreze pe termen lung o relaţie decentă între ei.
În mediul specialiştilor din România, s-au observat anumite rezerve privitoare la fezabilitatea implementării ideilor custodiei comune în România. S-a afirmat că „societatea românească nu e pregătită”, că „divorţurile din România sunt altfel decât cele din străinătate, fiind mult mai emoţionale” şi mai ales că, “datorită nivelului de conflict întâlnit în divorţurile din România, custodia comună nu ar putea să fie în fapt aplicabilă”. Chiar la acest moment, mulţi avocaţi, în mod greşit recomandă clienţilor lor să renunţe la autoritatea părintească comună considerând nerealist ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun pentru părinţii separaţi.
Credinţa noastră este aceea că, dacă jurisprudenţa este pusă în acord cu legislaţia, adică dacă vom avea judecători care să îşi schimbe paradigmele sub care au operat anterior, îmbrăţişând soluţiile jurisprudenţiale moderne adecvate noului context legal, divorţul pe noul Cod Civil poate fi mai simplu, mai puţin tensionat şi cu şanse mai mari ca minorii să poată beneficia realmente de contactul cu ambii părinţi. Este suficient ca soluţiile oferite de judecători să favorizeze colaborarea dintre părinţi şi să descurajeze abuzul de poziţie dominantă, fără a mai face referire la aspecte legate de sexul copilului, de sexul părintelui ori la asemănarea de sex dintre părinte şi copil.
E drept că în societatea românească persistă încă stereotipii de gen deosebit de pronunţate, stereotipii care erau vizibile mai ales pe vechiul Cod Civil, când părintele de un anumit sex primea automat încredinţarea copilului spre creştere şi educare dacă avea un minim de condiţii materiale şi morale, oferta parentală a celuilalt părinte nefiind verificată de către instanţe la modul serios, în majoritatea cazurilor.
Dar noul Cod Civil este un moment de cotitură care cere judecătorilor instanţelor de tutelă să facă un efort de a îşi redefini concepţiile privitoare la abordarea custodiei. Poate este momentul ca aceştia să trimită în istorie preferinţa automată pentru părinţii de un anume gen, aplicând un principiu nou, dovedit a fi util în multe din statele cu tradiţie în aplicarea custodiei comune: principiul favorizării părintelui care se dovedeşte mai dispus să protejeze şi să dezvolte relaţia dintre copil şi celălalt părinte.
Credem sincer că o astfel de schimbare de optică în sânul corpului judecătoresc este nu doar necesară ci şi perfect posibilă, dat fiind oportunitatea oferită de intrarea în vigoare a acestui nou Cod Civil. De asemenea, suntem convinşi că o astfel de aliniere a jurisprudenţei din România la bunele practici din străinătate va avea şi la noi efectul de reducere a conflictului parental cu beneficii enorme pentru copii, beneficiarii finali ai actului de justiţie în această materie.
Ce ştim despre California şi legislaţia sa privitoare la custodia copiilor?
California este unul dintre statele cele mai dezvoltate din punct de vedere economic din lume, fiind al 7-lea stat ca putere economică la nivel mondial. Din punctul de vedere al custodiei asupra copiilor, California a fost printre primele state americane care a înlocuit criteriul preferinţei materne cu cel al interesului superior al copilului (best child interests), amendând prevederile legate de custodia unică în anul 1970 pentru ca zece ani mai târziu să le includă în Codul Familiei#. Fiind unul dintre statele SUA cele mai dezvoltate, ideile dezvoltate de juriştii californieni au constituit un punct de reper pentru multe alte state și, de altfel, pentru întreg teritoriul nord-american. Astfel, principiul californian de mult nu mai este un principiu aplicat doar în acest stat, el fiind îmbrăţişat de multe alte state din SUA# # #, reușind să treacă oceanul şi sa penetreze inclusiv sistemele de drept civiliste din Europa, de exemplu Belgia ori sistemul de drept australian.#
Concluzii:
Considerăm că noul Cod Civil creează o oportunitate mare pentru specialiştii în drept din România de a se alinia celor mai bune practici din străinătate privitoare la deciziile referitoare la copil, una dintre aceste bune practici fiind principiul californian ce poate fi aplicat imediat în practica judecătorească din România, fiind perfect compatibil cu interesul superior al copilului, aşa cum este definit în manualul procurorilor şi judecătorilor editat de către ANPDC şi cum va fi definit de către noua lege 272/2004 aflată în prezent pe circuitul legislativ. De asemenea, considerăm că, în măsura în care noul Cod Civil va fi amendat, acest principiu şi-ar regăsi locul într-unul dintre articolele acestuia referitoare la stabilirea locuinţei minorului după divorţ.
Codin Băltăgan, Asociaţia Română pentru Custodia Comună
Referinţe:
1. A se vedea lucrarea doamnei Nathalie Massager, intitulată: "Droit familial de l'enfance. Filiation. Authorite parentale. Hebergement", apărută la Editura Bruylant, Bruxelles, 2009, pag. 394 si urm.
2. Deşi California are un sistem juridic bazat pe “common law” California are un Cod al Familiei. Puteţi consulta câteva din articolele relevante din codul familiei al statului California aici.
3. Citat din statutul Statului New Jersey „The Legislature finds and declares that it is in the public policy of this State to assure minor children of frequent and continuing contact with both parents after the parents have separated or dissolved their marriage and that it is in the public interest to encourage parents to share the rights and responsibilities of child rearing in order to effect this policy. [...] In making an award of custody, the court shall consider but not be limited to the following factors: the parents' ability to agree, communicate and cooperate in matters relating to the child; the parents' willingness to accept custody and any history of unwillingness to allow parenting time not based on substantiated abuse; the interaction and relationship of the child with its parents and siblings; the history of domestic violence” (citat preluat de aici).
4. For example, Florida’s child custody statute requires courts to consider two friendly parent provisions: which parent is “more likely to allow the child frequent and continuing contact with the nonresidential parent;” and “the willingness and ability of each parent to facilitate and encourage a close and continuing parent-child relationship between the child and the other parent.” (citat preluat de aici).
5. As another example, Virginia’s child custody statute also requires courts to consider two friendly parent provisions: “the propensity of each parent to actively support the child’s contact and relationship with the other parent, including whether a parent has unreasonably denied the other parent access to or visitation with the child;” and “the relative willingness and demonstrated ability of each parent to maintain a close and continuing relationship with the child, and the ability of each parent to cooperate in and resolve disputes regarding matters affecting the child.” (citat preluat de aici).
6. Australia the willingness and ability of each parent to facilitate and encourage a close and continuing relationship between the child and the other parent (citat preluat de aici).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai citite
-
Î NTREBARE: Va cer ajutorul/sfatul pentru copilul meu, pentru siguranta ei atat fizica cat si psihica. O sa va relatez cat mai succin...
-
Protocol Încheiat între Asociația Română pentru Custodia Comună și Institutul de Psihologie Judiciară Art.1. Prin prezenta se rec...
-
<< Preluare de pe internet >> Am participat recent la o audiere la Curtea Federală a Magistraturii asistând unul dintre ...
6 comentarii:
Eu as propune ca in propunerile de legi sa se dispuna ca in cazul unei despartiri unde la mijloc sunt copii, parintii sa fie chemati sau sa mearga direct la autoritatea tutelare la consiliere unde de fata cu acestia sa
si semneze niste declaratii de buna intentie , intocmirea unui plan parental sau a unei intelegeri amiabile ( asistata sau nu de mediator ).
Cred ca astfel s-ar prevenii ani de procese, etc.
Un alt aspect este cel legat de implicarea psihologului la aceste intilniri: Asa s-ar evita ducerea in eroare a autoritatilor de catre unul dintre parinti cu privire la plata pensiei alimentare ( exemplific cazul personal in care mama ma reclama la Serviciul Abandon de Familie pentru neplata pensiei alimentare, desi a primit banii si eu am pastrat chitantele ) . Totusi reclamatia respectiva a fost luata de buna fara ca seviciul respectiv sa mai verifice.
Astept comentarii,
Gabi Urs
Părerea mea: lipsa dorintei de a participa la mediere nu aduce o notă buna acelui părinte.
Acuma întrebare care se pune:
1.) autoritățile statului mentionează acest lucru ? (din experiența personală, unuu psihologi nu mentionaeza refuzul părintelui ). Eu cred că medirea vine și înteresul instanțelor de judecată. Până la urmă doi oamnei adulți au un copil si nu pot cădea de comun acord asupra etc, sau boicotează dialogul.
2.) judecătorii știu foarte bine de ce un părintre refuză medierea. etc. etc
Gabi,
solutiile pre-contencioase propuse sunt de bun augur si necesare.
o prima solutionare previzibila ar fi includerea propunerilor in procedura medierii, obligatorie din 9.01.2013, in cadrul acordului de mediere. oricum in lipsa acordului unei parti ( de regula, mamele)...sansele implementarii acordului parental ( programul de relatii) sunt MINIME.
Singura sansa viabila e modificarea legii 272...Doar cu "biciul" legii se poate implementa programul parental, inafara instantei de judecata....altfel, discutam doar PRINCIPII...
Mentionez ca am incercat sa punem sanctiune (adica judecatorul sa poata sa aplice amenda civila parintilor care refuza medierea) in legea 272 pentru cei ce refuza medierea dar nu am reusit sa convingem institutiile implicare. Oricum principiul californian apare in proiectul de lege ca “disponibilitatea de colaborare cu celalalt parinte” (principiul Californian)
Codin Băltăgan, ARPCC
la noi, romanii, una va fi exprimarea disponibilitatii si alta realitatea. PCL
Disponibilitatea poate fi una pur teoretică sau concretă.
de ex.:
- sunt de acord ca minorul sa plece cu tata/mama peste granta, chiar daca programul de vizitare nu mă obligă
- chiar dacă copilul nu vrea sa mearga la mama, eu îi voi permite accesul în domiciliul meu să își vadă copilul
- este f bine că a venit cu executorul judecătoresc, o primesc in casă poate sta cu minora, astfel relația dintre cei doi se va ameliora
- merge eu cu copilul la domiciliul mamei ca sa nu se rupă relațiea dintre cei doi
- o chem/îl chem la spitalul copilului ca să își vadă copilul
etc, etc AF
Trimiteți un comentariu