Alienarea parentală este un fenomen grav. "Copilul nu vrea să stea cu tatăl lui”, “Fetița mea plânge când o vede pe mama și mi se ascunde în brațe”, “Nu pot să îmi oblig copilul să meargă cu tatăl lui în vacanță, refuză”. Toate aceste situaţii pot ascunde o problemă cunoscută de psihologi, însă ignorată de autorităţile de judecată. Se numește alienare parentală și este considerată o formă de abuz.
De ce, un părinte influențează copilul prezentandu-l pe celalat ca pe un dușman, un om rau sau periculos? Cum putem preveni un astfel de fenomen, este discutat în emisiunea "Prin tribunale ca prin viață" cu Mihaela Olaru la televiziunea A7TV.
Invitați:
Corina Voicu – Judecător, Curtea de Apel Pitești
Mihai Tănăsescu - Avocat, Baroul București
Alina Stoica - Avocat, Baroul București
În România, s-au înmulțit în ultimii ani, cazurile în care unul dintre părinți reclamă alienarea parentală atât în sfera penalului, cât și în sfera civilului. Acest fenomen a devenit deja unul îngrijorător, cu efecte pe termen scurt, mediu și lung. Alienarea parentală distruge atât copilul, cât și pe părinții lui. Însă ce fac instituțiile statului ?
Activista Emma Johnson, care este mama singura, prezintă un caz simplu, dar eficient de crestere a copiilor de părinți in proportie 50/50
Nu se poate nega că gasirea unui aranjament de custodie care funcționează pentru dvs. și fostul partener poate fi incredibil de stresantă pentru toți cei implicați. Probabil că veți lua în considerare o varietate de factori atunci când stabiliti un plan de partajare a responsabilităților parentale. Dar, de prea multe ori, aceste responsabilități nu sunt impartite deloc. Într-un nou videoclip viral, Emma Johnson, activistă pentru creșterea copilului și fondatorul site-ului WealthySingleMommy.com, prezintă un caz pentru co-părinți care să convină asupra unei împărțiri cu adevărat egale 50/50.
În clipul animat, Johnson remarcă faptul că maternitatea singură poate fi cu adevărat epuizantă, deoarece mămicile își asumă adesea toate sarcinile, iar copiii își văd tatăl în weekend. Argumentul pentru asta? Copiii „au nevoie de o casă primară”.
Johnson continuă: "Ce se întâmplă dacă ți-aș spune că programul pentru fiecare sfârșit de săptămână nu este de fapt ceea ce este bun pentru copii? Că îi doare pe copii?" Ea indică 60 de studii care demonstrează că este mai bine pentru copii atunci când petrec timp egal cu ambii părinți, menționând că le oferă copiilor șansa de a-și vedea tatăl jonglând cu treburie de familie și cele de serviciu, gestionând sarcinile gospodăriei și fiind îngrijitori dedicati. La fel, ei o văd pe mama lor ca o întreținătoare care se îngrijește de ea însăși - precum și de alții. Și „toți banii de avocați pot merge la un fond de crestere a copiilor”.
Ea concluzionează că părinții care „cred în egalitatea de gen și în ceea ce este mai bun pentru copii” ar trebui să ia în considerare un acord de crestere 50/50.
Ginger Gentile, directorul Erasing Family și fost director executiv adjunct al Organizației Naționale a Părinților, spune că părinții cu responsabilitati impartite sunt definiți ca "un părinte are cel puțin o treime din timp cu un copil". Și acel model - sau cel descris de Johnson - crește în popularitate pe măsură ce ne îndepărtăm de "modelul copiilor din anii 1950 care sunt cu un singur părinte, de cele mai multe ori mama, și adesea îl văd pe celalalt părinte în weekend".
Și acele studii menționate de Johnson au constatat că copiii care împart timpul între casele ambilor părinți au în mod egal rezultate mai bune cand vine vorba de:
Realizare academică
Consum redus de droguri, alcool și țigări
Sănătate mentală și fizică mai buna
Reducerea activitatii sexuale timpurii și a sarcinii la adolescenți
Functii și venituri mai mari mai târziu în viață
O mai mare probabilitate de stabilitate a familiei la propria vârstă adultă
Relații mai bune cu părinții, parintii vitregi și bunicii
Aceste rezultate au fost valabile chiar și în cazurile în care există un conflict mai mare între părinți sau unul câștigă mult mai mulți bani decât celălalt.
Acestea fiind spuse, argumentul pentru o crestere a copiilor cu adevărat egala este mai mult decat clar. Să sperăm că, cu o conștientizare și discuții sporite, este o tendință care continuă să crească.
Text câștigător la Concursul de Creație Dramatică - ediția 2020
Copiii sunt direct afectați de acțiunile iresponsabile și impasibile ale adulților. Uneori, vocile lor nici măcar nu sunt auzite. Iar atunci traumele se agravează, abuzurile se intensifică și faptele care le succedă pot fi... fatale.
Dona Alba prezintă tristă poveste a unei fetițe din zilele noastre, o poveste care, din păcate, nu este singulară, ci se repetă de prea multe ori fără a fi văzută sau ascultată cu adevărat de cineva. Un subiect tabu pentru societatea românească, asupra căruia trebuie să reflectăm, apoi să luăm atitudine.
Luni, 21 decembrie și marți, 22 decembrie, Moș Crăciun apare pe lângă diferite instanțe de judecată din toată Belgia, dar nu transmit un mesaj fericit.Este o acțiune a organizației „Blauw Hart Parent Alienation International”, care luptă împotriva înstrăinării părintești. „După divorț, unul dintre părinți întoarce copilul împotriva celuilalt părinte și adesea tații sunt victimele. Avocații facilitează acest lucru doar în pledoaria lor.”
"21 decembrie este cea mai întunecată zi a anului. Din păcate, fiecare zi este o zi întunecată pentru mulți părinți, în special tați și copii. Fenomenul alienării părintești este puțin cunoscut publicului larg, deși are loc undeva în toate cercurile. Toată lumea cunoaște pe cineva”, au declarat activiștii „Blauw Hart Parent Alienation International”. Pentru a întări acțiunea, a fost ales un costum de Moș Crăciun. „Perioada de Crăciun nu este un moment bun pentru mulți părinți, oricum am dori să spunem acest lucru”.
„Blauw Hart Parent Alienation International” luptă împotriva alienării părintești. „După o luptă in divorț, copiii sunt adesea folosiți ca mijloc de presiune pentru a-l doborî pe celălalt părinte. Interesele copilului nu mai contează. ”Organizația denunță bătălia lungă și legală și faptul că copilul este repartizat temporar unui părinte. Potrivit acestora, acest lucru hrănește resentimentul unui părinte de a întoarce copilul, care se luptă cu un conflict de loialitate, împotriva celuilalt părinte.
„Lipsa recunoașterii”
În timp, copilul îl respinge pe celălalt părinte, în ciuda legăturii perfect sănătoase înainte de divorț. Furnizorii de îngrijire implicați confundă atașamentul patologic al copilului față de (adesea) mama cu un atașament sănătos și raportează acest lucru și instanței. ”Astfel, potrivit lor, nu doar părintele rămas este victima, ci și copilul."
Lipsa recunoașterii și expertizei în legătură cu înstrăinarea părinților de către instanțe, instanțele de justiție și mediatori este parțial baza problemei. În plus, procedurile extenuante, timpii lungi de așteptare în instanță, concediul legal timp de două luni în instanțele familiale și pentru minori și alți factori asigură faltul că înstrăinarea părinților se poate manifesta și se poate dezvolta în continuare.”
"Blauw Hart Parent Alienation International" se străduiește, printre altele, sa obtina o desfășurare rapidă și corectăa medierii parentale obligatorii, o legislație îmbunătățită care propune șederea uniform distribuită ca aranjament preferențial și gestionarea dosarului de către același judecător care este asistat în acest sens de un educator.
Va rugam sa faceti share. cati mai multi specialisti din protectia copilului (avocati, DGASPC, judecatori) ar trebui sa il vada ... ca sa inteleaga acest gen de fenomen.
