8 lucruri care nu plac judecătorului

Echipa ARPCC

Un week-end din două= 6 zile în 10 săptămâni.

Traducator: Cristina Scurtu

Corector: Dragos Plamadeanu

Aranjamentul „un weekend din două plus jumătate din vacanţă” dă impresia unei împărţiri acceptabile a momentelor în care copiii pot să locuiască cu fiecare dintre părinţii lor. Dar dacă numărăm zilele în care copiii sunt alături de fiecare dintre părinţi, se observă că realitatea e cu totul alta. În plus, faptul că vacanţa de Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor se termină la mijloc de săptămână complică situaţia copiilor ai căror părinţi sunt separaţi. Să vedem cât de mult aceşti copii și-au putut întâlni pe fiecare dintre părinţi în timpul  ultimelor luni.

Potrivit deciziilor instanţelor, copiii au plecat de la părintele non-rezident, în majoritatea cazurilor, pe 20 august şi au petrecut 2 săptămâni cu părintele rezident, care adesea este mama. Ei au revenit în weekendul impar(pe care deci nu l-au petrecut cu tatăl lor) apoi au rămas cu mama pentru săptămâna reînceperii școlii. După acest prim tunel, ei îşi văd tatăl pentru  un weekend după 3 săptămâni de absenţă ( a se vedea biletul nostru din 7 septembrie 2016.)

Imaginea concretă a ritmului de alternanţă din timpul vacanţei din august

Ulterior, ritmul de 2 zile la fiecare 14 zile se reia pentru 4 săptămâni. Cu un asemenea ritm, este mai bine ca toată lumea să fie în formă încă  de vineri seara și până luni dimineaţa, pentru ca legăturile educative, de afecţiune și de încredere să poată fi menţinute.

Un weekend din două cade în timpul primei săptămâni de vacanţă cu mama. În consecinţă, se întâmplă ca, după o pauză de 2,5 săptămâni, ei să-și întâlnească tatăl într-o miercuri, pentru o săptămână. Pentru cei care ar avea posibilitatea de a închiria de sâmbătă până sâmbătă (n.t.: modalitate uzuală de închiriere turistică în Franța) este o ocazie ratată. Ar fi mai bine, deci, ca tatăl să aibă mijloacele logistice pentru a-i găzdui pe copii pe durata unei săptămâni, chiar dacă el nu are responsabilitatea copiilor săi pentru restul anului.

Datele vacanţelor amplifică conflictul

Vacanţa  Sărbătorii Tuturor Sfinţilor începe şi se termină în mijlocul săptămânii. În cazul unei reşedinţe alternate 50-50, părinţii trebuie să-şi negocieze plecările în vacanţă, dacă ei pleacă. Dar neînţelegerea se poate rezolva.

Cum se poate face cu jumătăţile de săptămână de la începutul şi finalul vacanţelor, în cazul reşedinţei la un părinte? Ce este de făcut când decizia judecătorească arată că prima săptămâna din vacanţă din anii pereche, începând cu ultima zi de şcoală va fi în sarcina mamei, schimbul cu tata efectuându-se vineri ?

 Evident, părinţii ar putea să se înţeleagă. Dar dacă nu reuşesc, dacă unul dintre ei face totul pentru că înţelegerea să nu funcţioneze, care sunt consecinţele pentru copii? În plus,  pornind de la  alternanţa foarte redusă, este credibil faptul că, aceste date de vacanţă care nu corespund nici unei decizii judecătorești au reacutizat conflictul.

Copiii își văd tatăl timp de 6 zile și trăiesc 60 de zile cu mama lor.

În total, din momentul în care ei au terminat vacanţa cu tatăl lor până în momentul în care ei se regăsesc pentru un o altă perioadă mai lungă, trec aproape 10 săptămâni. În timpul acestor 66 de zile, copiii nu şi-au văzut tatăl decât 6 zile întregi. Deci, între două momente  suficiente ca durată pentru a trăi evenimentele cotidiene care să permită construirea sau întărirea relaţiilor, copiii nu și-au putut întâlni tatăl decât 6 zile și au trăit alături de  mama lor 60 de zile!

Ne putem imagina construirea sau restabilirea relaţiilor în astfel de condiţii? Ne putem imagina în ce fel aceste fete şi aceşti băieţi își vor construi personalitatea adultă într-un astfel de dezechilibru?

Ce psihanalist sau psihiatru pediatru poate susţine cu argumente solide că acest aranjament, de un weekend din două pe lună, este convenabil pentru bunăstarea copilului?

Ce judecător sau asistent social poate susţine că acest aranjament,  un weekend din două, este preferabil unei reședinţe alternate ?

Ce responsabil politic sau ministru al familiei se  poate gândi că este suficient să decizi prin lege   dubla reședinţă  administrativă pentru ca legea actuală să respecte drepturile copilului ?

ref.ngo4646]
Colectivul ARPCC

Recomandare de carte: " Otrava Divortului " de Richard Warshak, Editura Polirom

REF [ngo5165] 

TITLU: Cartea “Otrava divortului” de Richard Warshak va fi publicata in curand la editura Polirom

Avem placerea sa informam publicul larg ca o noua carte pe tema alienarii parintesti, a treia dupa “Copilul si Divortul” (scrisa de catre Jacques Biolley si tradusa de editura Philobia) si “Interesul superior al copilului. Expertiza psihologica in caz de separarea/divortul parintilor” (aparută sub semnătura d-nei Pivniceru si d-nului Luca la Editura Hamangiu) va aparea in cursul anului 2017 in Romania. Este vorba despre faimoasa carte “Otrava divortului” de Richard Warshak, probabil cea mai cunoscuta si tradusa international carte, pe tema alienarii parintesti.

În cartea Otrava Divorțului: Protejarea legăturii emoționale dintre copil și părinte față de un Ex- răzbunător (Regan Books, 2002), Warshak se axează pe strategiile pe care un părinte le poate utiliza pentru a face față animozității unui fost soț ce încearcă să otrăvească mintea și sentimentele copilului prin tehnici precum: spălarea creierului, bârfirea, acuzațiile false, minciuni cu privire la istoricul familiei, etc. Premisa lui Warshak este că "otrava divorțului" apare și devine psihologic dăunătoare pentru copil atunci când apar conflicte între părinți cu privire la custodie și pentru programele de vizitarea, mai ales dacă se întâmplă ca aceste lupte să se prelungească. Warshak explorează, de asemenea, violența și agresiunea (atât conștiente, cât și inconștiente) care apar atunci când părinții caută să se răzbune și să comită represalii unul împotriva celuilalt.
În anul 2010, Warshak a convins Journal of Family Court Review să dedice un o întreagă ediție problemelor legate de alienarea părintească. Într-un articol publicat în acel număr, Warshak a raportat o metodă care a reușit să ducă la restabilirea relației părinte-copil pentru 18 dintre cele 23 de cazuri tratate de copii grav alienați (78% din cazuri).^[1]
Warshak a obținut licența la Universitatea Cornell si doctoratul de la Universitatea din Texas Southwestern Medical Center. El este un profesor de psihologie clinică la Southwestern Medical Center și este presedinte al Societatii pentru Psihoterapie Psihologie din Dallas. Din 1977, ca director al Proiectului de Cercetare cu Privire la Custodie și Co-investigator principal al Institutului Național de Sănătate Mintală Pentru Familiile Recăsătorite el a studiat impactul divorțului și al re-mariajului. Studiile sale de cercetare asupra custodiei copiilor au fost adesea citate în literatura științelor sociale și în sălile de judecată și legislative. El a fost a consultat la Casa Albă cu privire la reforma custodiei. El este, de asemenea, autorul WICAA (Inventarul Warshak pentru Protecția Copilului și Adolescentului) un chestionar de evaluare utilizat pe scară largă în SUA pentru evaluarea copiilor și adolescenților.

Echipa ARPCC

Poveste cu un bunic care merita citita

Sursa: http://taticisicopii.ro/index.php?target=povestebunic

Poate surprinzator, pe un site creat pentru tatici si copii apare si o pagina intitulata POVESTE CU UN BUNIC. Puteam sa-i spun OMAGIU. . .Sau LACRIMA. . .Sau RAZA DE LUMINA. . . Pagina este dedicata unui . . . bunic. De ce?! Pentru ca bunicul despre care va vorbesc aici a fost un bunic ca aceia frumosi si buni de care ati auzit numai in povesti. . . Poate vi-l imaginati batran, mic si incovoiat de varsta, cu o barba lunga si alba ca a lui Mos Craciun. . . Poate credeti ca traia alaturi de o perechea lui, bunicuta, intr-o casuta la tara, cu pridvor si gradinuta, inconjurat de pisici, catei, puisori . . .asa ca in Dumbrava Minunata. . . Nu, nimic din toate astea! Era un bunic inca tanar, care statea la bloc, citea ziarul, se uita la televizor, facea piata, dormea dupa-amiaza, scria tare frumos, radea mult si iubea grozav viata. Isi iubea enorm sotia, copiii si nepotii. Si Dumnezeu a fost bun cu el, i-a daruit o fata si un baiat, apoi o nepotica si un nepotel. . . Pe toti ii iubea la fel, dar parca cel mai tare ii scanteiau ochii cand isi vedea nepotul. Poate pentru ca era cel mai mic. . . poate pentru ca era baiat. . .poate pentru ca semana tare cu el. . . mai ales barbia, mostenita din generatie in generatie de toti barbatii din neam. La el in casa a facut nepotul primii pasi, la el a renuntat la olita, la el a mancat prima inghetata si primii mici. . . Jucau fotbal pana cadeau lati si pe urma se cinsteau cu o bere si un suc, inaltau zmee si urcau pe dealuri dupa mure si fragi pentru Bubu – bunicuta, faceau gratar si alergau in jurul focului ca indienii, mergeau sa cumpere paine calda si o dadeau jumatate la pisoii din spatele blocului. . . In fine, nu va mai povestesc, pentru ca s-ar putea sa credeti ca e o poveste prea frumoasa ca sa fie adevarata. Din pacate, povestea se termina trist si adevarat! Intr-o zi, mama nepotelului lui (sa-i spunem Madame) nu i-a mai dat voie sa-l vada. De ce ?! Bunicul nostru n-a putut intelege niciodata. O data, chiar inainte de Sfanta Sarbatoare a Craciunului, a reusit sa vorbeasca la telefon cu Madame si ea i-a promis ca daca vine la Bucuresti o sa-l lase sa-l vada pe baietel. Nu mai putea de bucurie bunicutul. S-a pregatit cu bunicuta. . . au cumparat jucarii, carti, flori. . .au facut prajituri. . . si au venit la usa. Au batut si frematau de bucurie sa-si stranga iar in brate nepotul! N-a raspuns nimeni. Au batut iar! Nimic. Au crezut ca Madame l-a scos pe baiat la plimbare prin parc. I-au cautat peste tot, au asteptat cateva ore, pana li s-a facut frig si au plecat. Erau tare necajiti, dar seara s-au intors la usa in spatele careia stiau ca e nepotul. De afara se vedea lumina. Bucurosi, au batut din nou la usa. Au strigat-o pe Madame, l-au strigat pe baiat. In casa s-a stins lumina si s-a lasat tacerea! Ca intr-un vis urat, au coborat tristi, nevenindu-le sa creada ca se poate intampla asa ceva. . .Si afara, in noaptea de iarna, parca s-a mai stins o steluta. La nici trei saptamani, Madame a plecat in Tara Banilor si a luat cu ea si baiatul. Multa tristete si jale a lasat in urma, prea multa. . . Bunicul nostru n-a mai vrut sa stea in lumea asta, brusc urata si rea, si - repede, foarte repede. . . prea repede - a plecat de aici. Sfarsit de poveste.

Sper ca de acolo de unde a plecat isi poate vedea acum nepotul, care-i spunea cu atat drag Tataie, si stie cat de mult il iubim noi toti, cei ramasi cu un gol enorm in suflet. Am auzit un copil spunand candva ca pe pamant sunt multi oameni si prea putine inimi si de aceea deseneaza mereu inimi. . .ca sa fie mai multe. Draga Tataie, in inimile noastre va arde mereu lumina si esti cu noi pretutindeni. . . DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA IN PACE!

Echipa ARPCC

Sentinta - Instanţa acordă cuvântul asupra fondului cauzei !

Sentinta in original poate fi gasit aici : https://goo.gl/LL3l0T

Atentie :  Acesta este un rezumat pentru a citi intreaga sentinta accesati linkul de mai sus

ROMANIA

JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţa civilă nr. 2911

Şedinţa publică din data de 15.02.2012

Instanţa constituită din:

Preşedinte:

Grefier:

INSTANŢA,

Deliberand asupra cauzei civile de faţa, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti – Sectia Civila la data de 14.10.2011 sub numar de dosar 38143/301/2011, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta si, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelara din cadrul Primăriei Sector 3 a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa sa dispuna in principal exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti in ceea ce-l priveste pe minorul

In subsidiar, reclamantul a solicitat sa-i fie incredintat spre crestere si educare minorul, pentru ca exercitarea autoritatii parintesti sa se faca doar de catre reclamant, să fie obligată pârâta la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului, al carui cuantum sa fie stabilit in raport de veniturile pe care aceasta le realizeaza, reclamantul exprimandu-si acordul ca pensia de intretinere sa fie stabilita la venitul minim pe economie. De asemenea, reclamantul a solicitat redimensionarea programului de legaturi personale cu minorul astfel:

- exclusiv vacante sau sarbatori legale, de pe data de 01 pana pe data de 15 ale fiecarei luni, inclusiv, cu parintele caruia ii revine prima jumatate a lunii pentru tot anul in curs, iar de pe data de 16 ale fiecarei luni pana in ultima zi calendaristica a fiecarei luni inclusiv, cu celalalt parinte caruia ii revine a doua jumatate a lunii pentru anul in curs;

- anii impari sa fie cei in care minorul isi petrece prima jumatate a fiecarei luni cu tatal sau, iar anii pari sa fie cei in care copilul isi petrece a doua jumatate a fiecarei luni cu tatal sau;

- ora de schimb al domiciliilor minorului sa fie ora 12 la pranz, in cazul zilelor nelucratoare, iar pentru zilele lucratoare, parintele ce isi incheie jumatatea de luna cu copilul il duce pe acesta la ora de incepere a programului de la unitatea de invatamant asa precum parintele ce isi incepe jumatatea de luna cu copilul il preia pe acesta la ora de sfarsit a programului unitatii de invatamant;

- vacanta de iarna, conform calendarului stabilit prin ordinului ministrului educatiei, se imparte in jumatate, prima parte fiind cu parintele la care se afla copilul la data inceperii vacantei de iarna, pentru a se asigura alternanta anuala a sarbatorilor de Craciun si Anul Nou ce revin mamei in anii impari si, respectiv tatalui in anii pari;

- vacantele scolare intermediare vor fi impartite in 2 parti egale, prima parte fiind petrecuta de minor cu parintele la care acesta se afla in prima zi de vacanta din programul de alternanta bi-saptamanala a anului scolar;

- vacanta de primavara se imparte in jumatate, prima parte fiind petrecuta cu parintele la care copilul se afla la data inceperii vacantei de primavara cu conditia ca sarbatorile de Paste sa se afle pe perioada de vacanta a parintelui caruia i se cuveneau prin alternanta anuala, in caz contrar urmand sa se inverseze alternanta anuala in cele 2 saptamani de vacanta, revenindu-se la alternanta de fond la reinceperea anului scolar;

- vacanta de vara, dimensionata prin ordin al ministrului educatiei se imparte prin alternanta de doua saptamani, dupa aceeasi regula ca cea a anului scolar;

- pe perioada vacantelor cu numar impar de zile (exclusiv vacanta mare de vara), minorul va fi luat de la domiciliul parintelui care incheie prima perioada de vacanta in acelasi orar ca in timpul anului scolar (ora 12.00), in ziua aflata la mijlocul perioadei de vacanta;

- Ziua Nationala a Tatalui, sarboare legala stabilita anual in a doua duminica a lunii mai, intervalul orar 9.00-19.00, la domiciliul tatalui;

- zilele de nastere si onomastica ale tatalui, in intervalul orar 9.00-20.00, la domiciliul reclamantului, cu obligatia sa de a readuce copilul la domiciliul paratei, la sfarsitul intervalului;

- zilele de nastere si onomastica, anual si alternativ ale minorului, in primul an ziua onomastica revenindu-i reclamantului, iar in anul urmator ziua aniversara.

Reclamantul a mai solicitat si incuviintarea dreptului de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a minorului, prin accesul neingradit si nemijlocit la informatiile legate de sanatatea, activitatea prescolara si scolara aferenta formelor de invatamant pe care le urmeaza, prin consultarea sa in luarea deciziilor ce privesc inscrierea copilului la unitatile de invatamant si la orice program scolar si extrascolar, precum si in orice demers de natura medicala.


Atentie :  Acesta este un rezumat pentru a citi intreaga sentinta accesati linkul de mai sus


ref.[ngo4679]
Colectivul ARPCC

" Povestea mea de băiat şi, acum, tată "

-O poveste reala-

Am 33 de ani, născut în ianuarie 1983. Povestea mea de băiat şi, acum, tată.

Mă uit la tata.
 În discuţiile cu el am o strângere de inimă, mă simt de parcă aş călca mereu pe bec, caut să-l mulţumesc, iar lipsa lui de apreciere pentru cine sunt e lege pentru mine, o matriţă care mă formează, încât mă port ca atare, ca un teleghidat, fără să mă pot sustrage de sub puterea lui de vrajă.
Pecete.

Mă uit la copiii mei.
 Văd frica din ochii băiatului şi drăgălăşenia din îmbrăţişările fetei. Sunt frustrat ca tata, am aceleaşi fixuri – mă supăr când vin de la muncă şi găsesc uşa încuiată, am tendinţa de a fi solitar în casă (nu stau la TV, dar o fac c-o carte în mână), disciplinez prin severitate distantă.
Îi semăn.

Mă uit la mine.
 Prima amintire. Am 6 ani, când, în toiul iernii, fiind la ţară, părinţii au venit cu tort şi lumânări mici, groase, colorate,să-mi serbeze ziua. Printre discuţii aud ceva de Revoluţie.
 Erau troiene mai mari ca mine. Tataia căpăta proporţii de uriaş pentru că făcea cărare peste tot. Un taciturn.
 Alta. La apartament, e seara, părinţii se ceartă, ţipă, tata trânteşte un ceas mecanic pe jos, de-i sar toate măruntaiele, iar noi, copiii, ne bucurăm de titirezele găsite. Oare au zâmbit şi ei? A fost prima şi ultima ceartă veselă.

Ceva s-a schimbat.
 Îl văd pe tata jucându-se cu noi de-a cucu-bau: el pe holul întunecat, noi în cameră, cu mama, ţipând şi ţopăind când îi zăream forma pe întuneric. Hârjoneala s-a terminat prost, cu ceartă; tata se supărase pe ceva, pe noi; cred că-l lovisem din greşeală.

Totul s-a întunecat.
 Au urmat veacuri de certuri între părinţi, scene la care eram martori şi deveneam actori sociali într-o piesă de teatru social repetată obsesiv. Numai că nu mai erau alţi martori care să ni se alăture şi să se schimbăm realitatea.
 Fiecare zi. Aşa era în fiecare zi.
 Frica obsesivă că se face ora 16 şi vine tata ameţit. Întorceam şi cuţitele din bucătărie care stăteau pe muchie, ca să nu fie a ceartă în casă.

Mă uit în ochii băiatului când mă pierd cu firea şi-l cert, şi-l smucesc: mă văd pe mine în faţa lui tata.
 Mi-am propus să-l invit zilele astea pe tata la o bere. Doar noi doi. Ar fi ceva! Ar fi pentru prima dată pentru fiecare dintre noi doi.
 Copilăria lui?

Copilăria mea?
 Ne găseam de joacă în balcon, săream aţa, aruncam ouă, cartofi, avioane şi pungi cu apă, instalam şi telefonul cu fir. În prima parte a zilei mă jucam doar cu sora, apoi, până la ora 4, ieşeam pe casa scării, în faţa uşii, ne întâlneam cu alţi copii din bloc, pe o pătură.
După ora 4 – lege: toţi copiii afară. Era un cartier–generaţie; hărmălaie de nedescris (azi nu se mai aude) până la 10 seara, vara, 5, iarna.
 Iarna, principala distracţie era sania – în faţa Alimentării, în cartier; ne dădeam pe derdeluş în picioare, ori în picioare pe sanie; făceam bob.
 Primăvara, în ziua de Paşte, ieşeam afară îmbrăcaţi în haine curate, de oraş, cu un ou, cozonac şi pască, doar ca să ne vedem unii pe alţii.
 Vara, distracţia era diversificată, potenţată la maxim, favorizată de sechestrarea în casă până la ora 4, când veneau părinţii de la muncă şi când ne dădeau, în treacăt, un ban de o îngheţată sau de o pungă cu seminţe, din care mâncam toţi (toţi, adică peste 7 copii adunaţi la scară). Jucam jocuri în faţa blocului, unele în spatele blocului, altele în cartierul întreg: Parola – când trişam, mergând în casă să mănânc în fugă pâine cu zahăr şi când pândeam pe geam, sau când treceam dincolo de stradă, depăşind limita teritorială prestabilită; la prins şopârle şi guşteri (bine, de guşteri n-aveam curaj să ne-atingem), pe care le aduceam la bloc, speriind fetele.
 Toamna, în zilele închise şi umede, stăteam pe lângă un canal aburind, furam gogonele din grădini, mâncându-le goale şi reci de foame, temându-ne că, dacă urcam până în casă, nu mai puteam reveni la joacă. Când şi când, noaptea, bubuiam spray-uri şi coceam cartofi în grup, la focurile făcute de noi. Vara mai aruncam pocnitori cu pungă şi-i admiram pe cei care aveau curajul să folosească injectoare sau tunuri cu carbid. Mă mândresc, totuşi, că ne pişam (scuze) câte doi în sticle găsite, tufleam înăuntru un carbid şi aşteptam să bubuie; când nu bubuia, o făceam ţintă şi aruncam cu pietre în ea. Ziua, ne mai agăţam de căruţe, cu riscul biciului; treceau atât de rar maşini, încât aveam timp lejer să jucăm un set de tenis. Când ploua, jucam chimiţa în scara blocului, căţărându-ne pe balustrade, ca maimuţa-n copaci.

Toate astea până la sfârşitul gimnaziului. Atât e copilăria?
 Cam atât.
 Apoi au venit îndrăgostirile şi totul s-a complicat.

Unde erau părinţii în tot timpul ăsta? Omniprezenţi. Într-o lume atee, ei erau zeii romani, distanţi, dar de temut.

La ţară.
O generaţie de copii, uliţe pline de copii în vacanţa de vară. Toţi la muncă ziua, toţi la joacă seara.
 Ziua, eu şi sora făceam şi din treabă joacă. Totul, la ţară, stătea sub zodia extraordinarului.
 Rai.
 Totul era nou, exotic, provocator. Până şi găinaţul de orătănii ne fascina. Dimineaţa, mamaia ne lăsa să lenevim dar, când aprecia că-i de râsul satului să stai încă în pat, îşi căta de treabă, ca să ne trezească. Ne spălam la lighean, cu apă rece, din fântână. Ne-a aşteptat întotdeauna cu lapte cu fidea, lapte cu griş. Mamaia era stăpâna mâncării. Era o hiperbolă. Era viaţa care ne hrănea, iar tataia, un taciturn, o bestie tăcută, îmblânzită doar de prezenţa nepoţilor, contrapunctul, echilibrul. Simpla sa prezenţă lovea pământul cu înţeles. Dacă zicea ceva, era lege. Nu ne-a certat vreodată. Dar nici nu ne-a alintat. Totuşi, ne-a zâmbit, atras fiind de ce făceau şi ziceau nepoţii; iar zâmbetul lui compensa absenţa unei lumi întregi.
 Urmau treburile până la prânz, când mâncam iar din mâna zeiţei. Borşul cu boghi şi mămăliga tăiată cu aţa sunt icoane ale mamaiei.
 Toropeala amiezii mă alunga în paravan, lume răcoroasă, cu pat adânc, pe arcuri şi, mereu, cu câte o muscă rătăcită care ne ţinea isonul la somn.
 Urmau alte treburi, în special udatul în grădină, după care, la urmă, eram liberaţi în drum, cu toţii; ne încălţam cu tenişi, ne luam haine curate şi eram cu toţii împliniţi.
 Întoarcerea acasă era un şoc, dar şi o necesitate. Aşa ne echilibram.

Punctul comun al bunicilor şi părinţilor: cearta. Variaţiuni pe aceeaşi conduită. Tipar de comportament absurd, dureros de palpabil. Cearta aia ruşinoasă, inexplicabilă pentru copii.

Apoi am crescut. Dar foarte puţin.
 Simplitatea e-o copilărie şi-am trăit-o curat, dar curat!:
- când mă rugam la începutul vieţii mele sufleteşti: la ţară, pe dig, citind cu voce tare câte un acatist, iar la oraş, pe coclauri, citind tot cu voce tare un acatist de mulţumire - slavă lui Dumnezeu pentru toate;
- făcând milostenii, dezinteresat, compulsiv, dând borcane întregi cu mâncare din casă, pe ascuns;
- sărind gardul terenului de sport, în timp ce colegii jucau baschet, pe cel al bisericii, doar pentru a mă închina, chemare căreia nu-i puteam rezista;
- făcând Paraclisul pentru tata, când venea beat;
- ascultând slujba de la Biserica, înainte de a începe orele, încât mi se părea că, de-acolo de unde eram ghemuit, vedeam şi ascultam îngeri.

Acum nu mai dau borcane cu borş, mă uit la faţa omului înainte să-i dau un ban, mă stresez de părerea celorlalţi, nu mai plâng la rugăciune şi nu mai aud îngeri la slujbă. Simplitatea pierdută.

Totuşi, îl voi invita pe tata la o bere.

_____
Multumiri autorului, pentru permisiunea de a-i relua povestirea, pe pagina noastra.

Echipa ARPCC

Recomandare de carte : " Interesul superior al copilului. Expertiza psihologică în caz de separarea/divorțul părinților | Mona-Maria Pivniceru, Cătălin Luca "

[ngo5169]

 

Editorul: ”Pe un fundal juridic constituit din analiza interesului superior al copilului, ca matrice referentiala ce priveste intregul ansamblu de reglementari privitoare la copil si care se rasfrange asupra oricaror masuri care-l vizeaza, indiferent cine le-ar lua (criterii legale generale si speciale de stabilirea interesului superior al copilului; garantii procesuale privind respectarea interesului superior al copilului; dificultatea privind stabilirea interesului superior al copilului prin adminstrarea probei cu martori etc.), lucrarea efectueaza o analiza psihologica cu caracter de noutate asupra nevoilor copiilor cu parinti divortati, impactul divortului asupra acestora, investigarea opiniei copilului precum si evaluarea relatiilor de atasament, elemente indispensabile in efectuarea expertizei psihologice. Expertiza psihologica este examinata atat din perspectiva juridica, ca proba ce poate fi solicitata in litigiile privitoare la copil (stabilirea autoritatii parintesti, locuintei copilului, relatii personale etc.) cat si din perspectiva psihologica, in structura elementelor de expertizat (interviurile clinice cu parinti, copii, teste psihologice, evaluarea abilitatilor parentale etc.), a situatiilor speciale (alienare parentala, violenta familiala, relocare etc.) precum si modalitatea de intocmire si redactare a raportului de expertiza psihologica si a planului parental. Lucrarea face distinctia intre evaluarea probatorie efectuata de judecator si evaluarea stiintifica efectuata de expertul psiholog, ambele avand aceeasi finalitate – stabilirea interesului superior al copilului – fiind utila deci judecatorilor, psihologilor si mai larg avocatilor si notarilor. 

Sursa:
http://carti.juridice.ro/6877/interesul-superior-al-copilului-expertiza-psihologica-in-caz-de-separareadivortul-parintilor-mona-maria-pivniceru-catalin-luca.html
Prezentare:
http://www.ujmag.ro/drept/drept-civil/interesul-superior-al-copilului-expertiza-psihologica-in-caz-de-separarea-divortul-parintilor
Editura:
http://www.hamangiu.ro/interesul-superior-al-copilului-expertiza-psihologica-in-caz-de-separarea-divortul-parintilor 

Echipa ARPCC

Clarificari SENAT privind clasarea proiectelor de lege legate de alienare

Dintre cele 4 proiecte de lege gandite sa combata alienarea parinteasca (modificarile codului penal, codului de procedura civila, legii 217/2003 privind violenta in familie si Legii 272/2004) trei au fost clasate la inceputul mandatului noului parlament. ARPCC a cerut lamuriri de la Biroul Permanent al Senatului, lamuriri pe care le vedeti mai jos.

Clasarea este o masura tehnica, ne-legata de continutul legilor propuse care, de altfel au fost avizate pozitiv de catre Consiliul Legislativ.

Ramane ca ARPCC si sustinatorii sa depuna in viitor legi similare cu ajutorul noilor parlamentari alesi.

Colectivul ARPCC

[ngo5086]

PARLAMENTUL ROMANIEI

SENAT

Calea 13 Septembrie nr.1-3, sector 5, Bucureşti

Biroul relaţii publice

Telefon 021.315.89.42

e-mail [email protected]

                                                                                              Nr. 01/A/11.01.2017

Către: domnul XXXXXXXXXXXX

Stimate domnule XXXXXXXXXXXX

Referitor la cererea dumneavoastră transmisă Senatului României şi înregistrată la Biroul relaţii publice cu nr. 01/A din data de 03.01.2017, prin care, în conformitate cu prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, solicitaţi să vă comunicăm de ce au fost clasate următoarele proiecte de legi: B593/2016, B398/2016 si L607/2016 şi care este procedura de transmitere a opiniilor asupra propunerilor legislative aflate în consultare publică, vă informăm următoarele:

1. În conformitate cu art. 63 alin.(5) din Constituţia României, republicată, noul corp legiuitor este obligat să includă pe ordinea de zi a plenului Senatului proiectele de lege sau propunerile legislative care nu au parcurs pană la capăt etapele procedurii legislative parlamentare. Această obligaţie revine noului Parlament numai în măsura în care Parlamentul anterior a parcurs fazele necesare pentru ca un proiect de lege sau o propunere legislativă să fie înscrisă pe ordinea de zi a plenului uneia din Camerele sale.

În conformitate cu art. 85-88 din Regulamentul Senatului, republicat, ordinea de zi cuprinde proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte, informări şi alte acte prevăzute de lege pentru a fi dezbătute de plenul Senatului, precum şi după caz, întrebări, interpelări, declaraţii sau alte probleme propuse de Biroul permanent, de senatori, ori de Guvern. Aşadar, ordinea de zi cuprinde toate materialele supuse dezbaterii plenului Senatului şi este întocmită de către Biroul permanent al acestuia.

2. Cu privire la consultarea publică a propunerilor legislative iniţiate de senatori, vă aducem la cunoştinţă următoarele:

·     după publicarea în format electronic a propunerii legislative iniţiate de senatori, persoanele interesate o pot consulta prin intermediul secţiunii " Propuneri legislative aflate în consultare publică ", aflată pe pagina de Internet a Senatului, şi pot trimite propuneri, sugestii sau opinii referitoare la o anumită propunere legislativă astfel:

-  în scris la adresa: Senatul României, Calea 13 septembrie, nr.1-3, sector 5, Bucureşti respectând formularul

-              prin fax la 021 315 8942, completând formularul

- prin email la [email protected], completând formularul şi ataşându-l la email.

-  depuse personal la sediul Senatului României, Biroul relaţii publice.

Termenul înăuntrul căruia pot fi transmise propunerile persoanelor interesate se stabileşte de către iniţiator, în corelare cu termenele la care se obţin avizele solicitate la instituţiile avizatoare; în toate situaţiile, acest termen nu poate fi mai mare de 60 de zile;

·     propunerile, sugestiile şi opiniile persoanelor interesate sunt primite de Biroul relaţii publice, care le afişează pe pagina de Internet a Senatului, ca documente conexate propunerii legislative, şi le transmite operativ unui alt serviciu care le gestionează şi le transmite iniţiatorului.

Cu stimă,

Sef Birou Cecilia Rusu

Divortul parintilor si copilul, cum il afecteaza si cum il ajuti sa treaca peste?

[ngo5050]

• 1. Divortul parintilor si copilul, cum il afecteaza si cum il ajuti sa treaca peste?
• 2. Care sunt efectele divortului asupra copiilor?
  • 2.1. Confuzia
  • 2.2. Vinovatia
  • 2.3. Incertitudinea
  • 2.4. Furia
  • 2.5. Tristetea
  • 2.6. Abandonul
  • 2.7. Refuzul
  • 2.8. Agresivitatea
• 3. Cum ajutam copiii sa treaca peste divort

Un climat familial in care apar anumite disensiuni intre parinti, certuri, neintelegeri sau in care se instaleaza tacere, sugerand aparitia unei rupturi, este perceput de catre copil ca o traire de angoasa si anxietate, ca o teama a unui potential pericol. Ca urmare, desi parintii evita sa aduca problemele lor in fata copilului, incearca sa ii ascunda aceste situatii, nu ii spun ce se intampla, copilul resimte din plin tensiunea si atmosfera incarcata din familie.

Tensiunea din fata unui divort al parintilor nu se transmite numai prin cuvinte, ci este adesea perceputa ca gesturi, ca schimbari ce apar in viata de pana atunci a familiei, ca disparitie a unor ritualuri cotidiene, ca dispozitie si reactii ale membrilor familiei.

Copiii sunt foarte atenti si sensibili la toate aceste schimbari care apar si adesea ne surprind cu exactitatea observatiilor lor privind starea unuia dintre parinti.

Care sunt efectele divortului asupra copiilor?

Cristina Calarasanu, psiholog la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, ne-a ajutat sa intelegem mai bine ce se afla in sufletul si in mintea unui copil atunci cand asista la o despartire iremediabila intre parinti. Iata care sunt cele mai pregnante si intense efecte ale divortului asupra copiilor:

Confuzia

A sti ca se intampla ceva, dar sa nu iti spuna nimeni exact despre ce e vorba, sperand ca o sa te prinzi singur pe parcurs poate fi extrem de ambiguu si de greu de suportat.
Pentru copil, a afla devine o preocupare si in lipsa unor informatii certe, isi va construi propriul scenariu cu privire la motivul pentru care in familia lui se produce o schimbare, au loc conflicte, unul din parinti se muta de acasa sau se muta in alta camera din casa.

Vinovatia

Atunci cand asista la discutii aprinse sau cand simt ca ceva nu este in regula intre parintii lor, copiii isi atribuie in dese randuri vinovatia, considerandu-se chiar el motivul pentru care se intampla acest lucru, chiar daca in realitate nu este adevarat. Se gandesc ca au fost "rai", ca nu s-au comportat cum trebuie, ca au dezamagit sau ca parintii s-au suparat pe ei.

Cum sa te distrezi cu cel mic de Sarbatori. Iata 4 activitati captivante pentru intreaga familie!

Un moment extrem de dificil este acela in care copilul va fi pus sa aleaga intre cei doi parinti. Oricate argumente i s-ar da in favorarea unuia sau altuia, el nu poate imparti dragostea lui in doua si nu se poate imparti intre cei doi.

Incertitudinea

Familia este garantul stabilitatii si securitatii copilului. In momentul in care au loc schimbari, intregul univers al copilului se clatina si uneori ii este dificil sa integreze aceste schimbari.
Exista o serie de schimbari care il vor induce in eroare:

• unul din parinti nu va mai locui permanent cu el;
  

• se vor muta in alta casa;
  

• poate fi mutat la o alta scoala;
  

• se poate muta in alt oras;
  

• va avea alti prieteni;
  

• va avea alti colegi;
  

• poate aparea un partener nou in viata parintelui cu care locuieste etc.
  

Furia

Expresie a suferintei si neputintei, furia apare ca singura modalitate de manifestare si de descarcare a trairilor si sentimentelor amestecate. Ea ppoate fi indreptata catre:

• ambii parinti;
  

• catre parintele considerat "vinovat";
  

• poate fi deplasata catre membrii ai familiei (bunici, veri, frati);
  

• sau din afara familiei (prieteni, colegi, educatoare, persoane straine).
  
  

Tristetea

Tristetea este o alta expresie a suferintei copilului, tristetea poate lua diferite forme:

• o retragere a copilului din social;
  
  

• lipsa de a mai participa;
  

• de a se mai implica;
  

• apatie;
  

• plans facil;
  

• o crestere a sensibilitatii si iritabilitatii;
  

• o scadere a rezultatelor scolare;
  

• aparitia unor imbolnaviri repetate sau stari de rau care nu au o cauza medicala, dar care pot fi puse in legatura cu climatul familial.
  

Abandonul

Plecarea unuia dintre parinti, disparitia lui din planul cotidian, din activitatile de zi cu zi facute impreuna, din obiceiurile intemeiate in timp confera copilului trairea starii de abandon.
Ceea ce simte el este ca parintele pleaca definitiv, ca il va parasi pentru totdeauna, ca si cum ar fi murit, ca nu se va mai intoarce niciodata.

Refuzul

Incapacitatea de a accepta separarea este insotita adesea de refuzul copilului de a accepta ceea ce se intampla si de a se adapta noii realitati.
Astfel, se comporta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, vorbeste despre parinti ca si cum nu ar fi divortati, pastreaza la nivel de fantasma o familie asa cum si-a dorit-o el si o imagine ideala a parintilor care nu s-au separat. Pot aparea eforturi de a impaca cei doi parinti, opozitii si proteste vehemente cu privire la aparitia unor noi parteneri in viata parintilor.

Agresivitatea

Manifestarile violente ale copilului pot aparea atat in raport cu ceilalti, cat si in raport cu propria persoana.
Copilul poate vorbi urat, poate lovi, strica sau se poate lovi in incercarea de a pune in act tensiunea si teama pe care o resimte. Agresivitatea este unul din primele simptome ale unui climat tensionat sau conflictual si una din primele modalitati ale copilului de a-si exprima suferinta.

Cum ajutam copiii sa treaca peste divort?

Este importanta pregatirea copilului pentru ceea ce urmeaza sa se intample.
A-i comunica cum stau lucrurile, in ce situatie se afla relatia parintilor sai, ce hotarare au luat, de ce procedeaza asa o modalitate de a fi langa el si de a reduce posibilitatea aparitiei confuziei si scenariilor pe care si le va face in mintea lui. De asemenea, si  a afla care este parerea lui si cum simte el ceea ce se intampla sunt lucruri esentiale pe care trebuie sa le faci pentru a fi alaturi de copil si a-l ajuta sa treaca mai usor peste.
Iata si alte cateva trucuri prin care poti incerca sa diminuezi efectele divortului asupra copilului tau:
 ....
 (citeste mai mult)

Recomandare de carte:

Copilul și divorțul, Autor: Jacques Biolley

http://carturesti.ro/carte/copilul-si-divortul-238787?utm_source=2parale&utm_medium=Campaign&utm_campaign=fedcaaf36
http://philobia.com/ro/carte/133/copilul-si-divortul-jacques-biolley.html

Echipa ARPCC