Alienarea parentală: “Am fost manipulată de tatăl meu”

Traducator : Cringus Luisa Valentina

Articolul poate fi gasit si aici 

De Michael Cowan
Programul BBC Victoria Derbyshire


"Emma", acum în vârstă de 14 ani, avea șapte ani atunci când părinții ei au divorțat. Ea afirmă că în următorii cinci ani tatăl ei a reușit să o întoarcă pe ea și pe rudele ei împotriva mamei lor.

"[El a spus că mama mea este] o mincinoasă și că ea este vinovată pentru tot ceea ce s-a întâmplat, că nu ne iubește, că se poartă agresiv cu noi", afirmă în cadrul programului BBC Victoria Derbyshire.

Experiența Emmei este un exemplu de așa-numită alienare parentală – manipularea deliberată a copilului de către unul dintre părinți în defavoarea celuilalt părinte, în timpul unui divorț sau despărțire.

Experiența Emmei este un exemplu de așa-numită alienare parentală – manipularea deliberată a copilului de către unul dintre părinți în defavoarea celuilalt părinte, în timpul unui divorț sau despărțire.

La doi ani după ce părinții lor s-au despărțit, Emma și rudele ei s-au mutat cu tatăl lor.

Ea spune că intenționat le interzicea să interacționeze cu mama lor, spunând că ea “ieșise să bea cu o noapte în urmă și era mahmură, astfel că nu se putea deranja să vină [și să îi mai viziteze]".

"Doar eram mințiți," spune Emma. "Aveam doar nouă ani și până la 12 ani nu am știut mai bine."

Detalii suplimentare

Programul Victoria Derbyshire se difuzează de luni până vineri între 09:00 și 11:00 GMT pe BBC 2 și pe canalul BBC News.

Pentru Emma schimbarea a apărut în anul 2013 atunci când a primit un mesaj din partea mamei ei care spunea că încă o iubește.

Emma afirmă că a simțit că e posibil ca tatăl ei să îi fi ascuns adevărul, astfel că a cerut să își vadă mama.

"El a spus, 'Nu, iar dacă continui să te porți astfel, vei fi trimisă într-un centru de plasament, deoarece nu vom mai putea avea grijă de tine,'" își reamintește ea.

Emma s-a hotărât să fugă de acasă, iar a doua oară a reușit să ajungă la o mătușă unde a vorbit la telefon, pentru prima oară după mulți ani, cu mama ei.

Acum locuiește cu mama ei și a rupt toate legăturile cu tatăl ei.

"Cum poate acest bărbat să fie tată, cum poate avea grijă de un copil dacă s-a purtat astfel?" întreabă ea.

Este necesară o legislație

Potrivit Serviciului pentru sprijinirea și consilierea instanțelor în cazurile privitoare la copii și familie (En: Children and Family Court Advisory and Support Service - Cafcass), 5% dintre copiii implicați în divorț sau despărțire, vor experimenta un anumit nivel de alienare parentală.

În anumite țări, guvernele au adoptat o legislație de prevenire a unui astfel de comportament. În Mexic, părinții ce se fac vinovați de alienare pot primi până la 15 ani de închisoare, în timp ce în Italia sunt doar amendați.

În Marea Britanie nu există o astfel de legislație, dar judecătorii încep să recunoască alienarea parentală, acest lucru ducând la luarea copilului din grija părintelui vinovat.

Sandra Davis, Șefa Departamentului Dreptul Familiei din cadrul Mishcon de Reya, este de părere că "medierea ar trebui să fie obligatorie, precum și să existe o consiliere obligatorie de la o vârstă fragedă" în cadrul instanțelor de dreptul familiei.

Ea afirmă că acest lucru ar putea preveni apariția unor gânduri nepotrivite care să impacteze deosebit de mult copilul, oferindu-le astfel o șansă de a menține o interacțiune cu copilul, “înainte de degradarea relațiilor”.

„Antipatie periculoasă”

"Alison" – care nu și-a văzut cei doi băieți de când mariajul ei s-a destrămat în urmă cu șapte ani – a sperat că va primi mai multă susținere din partea sistemului juridic atunci când fostul soț a început să întoarcă copiii împotriva ei.

Ea spune că partenerul ei "a început să o acuze că și-
ar răni copiii".

Relația dintre Alison și copiii ei s-a destrămat rapid.

Atunci când s-a ajuns în instanța specializată pe dreptul familiei, judecătorul a constatat că copiii "manifestau o antipatie violentă și periculoasă" față de mama lor – o atitudine "încurajată" de tată prin ceea ce "le-a arătat și spus".

În procesul deschis publicului – în timp ce critica comportamentul tatălui – judecătorul a reținut că tatăl a adus mai mulți martori care atestatu că băieții erau fericiți în grija lui.

Judecătorul i-a acordat și lui Alison dreptul de a locui împreună cu copiii, astfel acordând custodia ambilor părinți. Dar ea susține că instanțele ar fi trebuit să facă mai mult pentru a se asigura că hotărârea lor va fi respectată, numindu-le “fără dinți”.

"Singura modalitate de a pune în executare o astfel de hotărâre, ar fi fost ca copiii să fie consiliați de asemenea manieră încât să se poată întoarce să locuiască cu mine. Dar ei ar fi avut nevoie de susținere pentru a proceda astfel, deoarece părerea lor despre mine era în continuarea eronată."

Ministerul Justiției afirmă că în cazurile în care se consideră că a fost nerespectată o hotărâre, plângerile se pot întoarce în instanțele care au dreptul de a dispune plata unor amenzi sau – în cazurile rare în care infracțiunea se repetă – pot pronunța o nouă hotărâre cu privire la custodie.

“Sărut o poză în fiecare seară”

Alison le scrie copiilor săi în fiecare lună, dar spune că acest proces depășește orice limită de durere, deoarece știe atât de puține lucruri despre ei.

"Nu îi cunosc acum. Au trecut șapte ani [de când i-am văzut ultima dată]. Nu știu ce le place, nu le cunosc prietenii."

Dar, ea susține că "este de responsabilitatea mea să mă asigur că copiii mei știu că sunt acolo pentru ei".
"Până în ziua de azi, în fiecare noapte, sărut de noapte bună o poză cu copiii mei de pe ecranul computerului meu."

Desigur, în ambele situații prezentate, BBC a ascultat doar o versiune a poveștii. Dar pentru Emma, oricine consideră că ar putea fi manipulați, ar trebui să țină cont de un sfat simplu: "Urmează ceea ce îți spune mintea, nu ceea ce ești determinat să crezi."


ref.[ngo5064]
Colectivul ARPCC

Decaderea unui parinte din drepturile parintesti

Pe rolul instanțelor din Cluj au fost în ultimii ani acțiuni depuse de părintele unui copil pentru decăderea din drepturile părintești ale celuilalt părinte. Acțiunile au fost respinse pe motiv că părintele nu poate cere așa ceva, ci doar Direcția de Protecție a Copilului, însă aceasta nu are niciun proces demarat în acest sens.

Preluare de la adresa web 

https://www.clujust.ro/parintele-unui-copil-nu-poate-cere-decaderea-din-drepturile-parintesti-ale-celuilalt-parinte-jurisprudenta/

Dăm exemplu motivarea unei sentinței în carezul unei mame care a cerut decăderea din drepturi a tatălui. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei, mama Andreea C., în contradictoriu cu tatăl pârât Octavian R., a solicitat instanței decăderea acestuia din drepturile părintești și plata pensiei alimentare.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din relația de concubinaj cu pârâtul a rezultat minorul R.A.O., născut la data de 04 mai 2010. A mai precizat că din luna februarie 2011 pârâtul nu s-a mai interesat de copil, deși acesta se află la Grădinița Specială……, jud. Cluj, având retard întârziat și limbaj excesiv. Totodată, în această perioadă nu a contribuit la întreținerea și educația copilului (a dat o singură dată 50 de lei).

In 2012, Judecatoria Cluj-Napoca a obligat pâtâtul la plata catre minorul nascut in data de 04 mai 2010 a unei pensii de intreținere in cuantum de 167,5 lei pe lună.

Conform art. 508 Cod civil, părinții unui minor pot fi decăzuți din drepturile părintești dacă aceștia manifestă o neglijență gravă, inclusiv plata pensiei de întreținere.

”În aceste împrejurări, deoarece pârâtul s-a sustras de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv plata pensiei de întreținere, reclamanta a solicitat decăderea pârâtului din drepturile părintești.”, a precizat instanța.

Mama a solicitat in probațiune  administrarea probei cu înscrisuri și proba cu martori, iar tatăl nu a  formulat întâmpinare fata de cererea introductiva de instanță.

Instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei.

”Conform dispozițiilor art. 508 din Codul civil, instanța de tutela, la cerereaautoritatilor administrației publice cu atributii in domeniul protectiei copiului,poate pronunța decăderea din exercițiul drepturilor părintești dacă părintele pune în pericol viața,sănătatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool și stupefiante,prin purtarea abuziva,prin neglijenta grava in indeplinirea obligațiilor parintesti ori prin atingerea grava a interesului superior al copilului.

Astfel,in temeiul acestor dispoziții legale, instanța arata ca unul din parintii minorului nu are calitate procesual activa pentru a solicita decaderea din drepturile parintesti a celuilalt parinte. Calitatea procesual activa, pentru promovarea cererii cu care reclamanta a investit instanța- decaderea din drepturile parintesti apartineautoritatilor administrației publice cu atributii in domeniul protectiei copiului. Față de aceste considerente instanța va admite excepția lipsei calitatii procesual active, cu consecinta respingerii cererii, conform dispozitivului.”, se arată în motivarea sentinței.

În alt proces similar, parhectul a fost cel care a invocat aceeași excepție, astfel că instanța a hotărât: ”Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocate de reprezentantul Ministerului Public, şi pe cale de consecinţă: Respinge acţiunea formulată de reclamant S.M, în contradictoriu cu pârâta SMM, ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală activă.”

Senatul Romaniei: Initiativa legislativa pe tema alienarii parintesti si alienarii parintesti, depusa de d-nul Senator Ghise"

Articolul in original poate fi gasit aici

Domnul senator Ioan Ghise a depus astazi un proiect legislativ de modificare a Legii nr. 272/2004 si a Legii nr. 217/2003, proiect redactat de catre autorii acestui articol. Pe aceasta cale publica, dorim sa ii multumim domniei sale pentru sprijinul si aplecarea sa, fara de care acest proiect nu ar fi putut fi realizat.

Puteti consulta aici propunerea legislativa impreuna cu expunerea de motive

Proiectul de lege aduce modificari importante in domeniul raporturilor parentale.

Initiativa vizeaza, rezumativ:

– Reglementarea legislativa a alienarii parentale: pentru prima data in Romania, proiectul prevede definirea legala a fenomenului, detalierea modalitatilor de constatare a existentei fenomenului, precum si efectele juridice pe care constatarea unei situatii de alienare parentala le produce.

– Imbunatatirea cadrului legal in ceea ce priveste modalitatea de stabilire a exercitarii autoritatii parintesti, a locuintei copilului, a programului de relatii personale si a modului in care este achitata pensia de intretinere stabilita in favoarea minorului.

– In mod special, proiectul reglementeaza pentru prima data in Romania posibilitatea instantelor de judecata de a stabili o locuinta alternativa a copilului, astfel incat, din punct de vedere faptic, minorul sa poata sa locuiasca perioade aproximativ egale de timp cu fiecare dintre parintii sai.

– De asemenea, in scopul imbunatatirii cadrului procesual al dosarelor in care se dispun masuri cu privire la minori, proiectul introduce obligativitatea ca cererile formulate pe calea ordonantei presedintiale sa fie solutionate intr-un termen maxim de 30 de zile, prevede obligativitatea ca audierea de catre instanta a minorilor care nu au implinit 14 ani sa fie realizata in prezenta unui reprezentant al directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului si sa fie inregistrata audio, asemenea sedintei de judecata propriu-zise.

– Modificarea cadrului legal in ceea ce priveste emiterea unui ordin de protectie, prin extinderea notiunii de membru de familie si prin reglementarea posibilitatii de a se solicita si prelungirea unui ordin de protectie deja emis.

Redactarea proiectului s-a realizat avandu-se in vedere constatarile de caz acumulate in domeniul de expertiza profesional al subsemnatilor, constatari care, in mare masura, au fost deja exprimate public prin intermediul articolelor publicate, dar si o sinteza de cercetare a celor mai bune si eficiente practici din domeniu de la nivel international.

2) Alienarea parentala

Proiectul reglementeaza notiunea de alienare parentala, parinte alienator si parinte alienat. Alienarea parentala este definita ca fiind procesul prin care unul dintre parinti, in mod intentionat, urmarit sau asumat si apropriat, invocand interesul superior al copilului, genereaza sau accepta si foloseste o situatie in care copilul ajunge sa aiba, fara culpa celuilalt parinte, o relatie disfunctionala cu acesta.

Se stabileste faptul ca existenta unei situatii de alienare parentala poate fi constatata exclusiv de catre o instanta de judecata, fie in cadrul unui proces care priveste exclusiv aceasta chestiune, fie in cadrul unui proces care vizeaza si stabilirea unor masuri privitoare la minor. Calitate procesuala activa pentru o astfel de cerere o vor avea parintele alienat si directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului.

Efectele juridice ale constatarii unei situatii de alienare parentala sunt urmatoarele:

– Alienarea parentala devine criteriu pe care instanta de judecata il va avea in vedere, in mod obligatoriu, in cazul tuturor masurilor pe care le decide cu privire la copil.

– Se creeaza prezumtia simpla ca nu este in interesul minorului ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in comun de catre parintele alienator si nici ca locuinta minorului sa fie stabilita la domiciliul acestui parinte.

Fiind o prezumtie simpla, aceasta il favorizeaza pe parintele alienat si, astfel, favorizeaza intreruperea procesului de alienare si reluarea legaturilor firesti dintre copil si parintele alienat. Totusi, prezumtia nu poate fi absoluta, pentru ca pot exista situatii in care, chiar si in situatia unei alienari parentale, parintele alienat nu doreste ori nu este in masura sa decida singur cu privire la procesul de ingrijire al copilului si nici sa se ingrijeasca in mod direct si prioritar de copil.

In situatia in care locuinta copilului este stabilita la parintele alienator:

i. Instanta este obligata sa stabileasca in favoarea parintelui alienat un program de legaturi personale care va include intotdeauna atat gazduirea copilului la domiciliul parintelui alienat, cat si intalnirea copilului in locuri neutre.

ii. Sarcina ducerii si aducerii copilului la inceputul si, respectiv, sfarsitul perioadelor programului de legaturi personale ii va reveni intotdeauna parintelui alienator.

iii. Instanta stabileste in mod obligatoriu masura asiguratorie a amenzii pentru fiecare zi de intarziere in ceea ce priveste respectarea programului de legaturi personale de catre parintele alienator. In plus, proiectul vizeaza stabilirea unor limite minime si maxime ale acestei amenzi, intre 5% si 10% din veniturile celui sanctionat, limite care, in cazul unei situatii de alienare parentala se dubleaza.

iv. Instanta va dispune in mod obligatoriu consilierea psihologica a copilului si a parintelui alienat.

3) Raporturile parentale – modificari de fond

Proiectul vizeaza completarea criteriilor pe care instanta de judecata le va avea in vedere atunci cand stabileste ca autoritatea parinteasca va fi exercitata exclusiv de catre unul dintre parinti. In esenta, criteriilor actuale – care raman neschimbate, li se adauga situatia de alienare parentala, situatia in care unul dintre parinti incalca in mod repetat autoritatea parinteasca a celuilalt parinte, precum si toate situatiile in care, in mod obiectiv, parintii nu pot colabora pentru luarea in comun a deciziilor privitoare la copil.

In ceea ce priveste criteriile de stabilire a locuintei copilului, se adauga ca si criteriu obligatoriu de avut in vedere de catre instanta existenta unei situatii de alienare parentala.

In ceea ce priveste obligatia de intretinere, proiectul prevede faptul ca pensia stabilita in favoarea copilului si executabila in bani nu este datorata pentru perioadele de timp in care copilul petrece cu debitorul obligatiei mai mult de 7 zile consecutive, cum este cazul vacantelor, de exemplu.

In ceea ce priveste programul de relatii personale, proiectul vizeaza mai multe modificari:

– Stabilirea situatiilor de alienare parentala ca si criteriu obligatoriu pentru instanta;

– Stabilirea faptului ca instanta de judecata are posibilitatea de a dispune un program de relatii personale care sa aiba o intindere de pana la 7 zile consecutive dintr-un interval de 14 zile, pentru toate perioadele in care copilul nu se afla in vacanta. Asadar, prevederea permite instantelor de judecata sa stabileasca un program de relatii personale de pana la jumatate din timpul copilului, o astfel de dispozitie echivaland cu stabilirea unei locuinte alternative a acestuia.

– Stabilirea faptului ca instanta de judecata stabileste obligatoriu in sarcina carui parinte ii revine obligatia de a duce si aduce copilul la inceputul si, respectiv, sfarsitul perioadelor programului. In cazul existentei unei situatii de alienare parentala, instanta dispune in mod obligatoriu ca sarcina sa ii revina parintelui alienator.

4) Raporturi parentale – modificari procedurale

Proiectul vizeaza solutionarea cu celeritate efectiva a cauzelor de ordonanta presedintiala care au ca si obiect dispunerea masurilor privitoare la un minor. Pentru acestea, termenul maxim de solutionare este de 30 de zile de la data depunerii cererii de chemare in judecata.

De asemenea, se stabileste si o durata maxima de intocmire si depunere la dosar a raportelor de evaluare psihologica stabilit a fi realizate in toate dosarele in care se vor dispune masuri cu privire la minori, si anume un termen de 30 de zile.

In ceea ce priveste procedura de audiere a minorilor de catre instante de judecata:

– De fiecare data cand se dispune audierea unui minor mai mic de 14 ani, aceasta va avea loc in prezenta unui reprezentant al directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului; acest reprezentant are obligatia sa intocmeasca si sa inregistreze la dosarul cauzei un raport cu privire la constatarile sale din cadrul audierii.

– Audierea minorilor va fi inregistrata audio, asemenea sedintelor de judecata propriu-zise.

– Audierea minorilor va avea loc la finalul cercetarii judecatoresti, asadar, ulterior administrarii tuturor probelor produse de parti si admise de instanta de judecata.

Masura asiguratorie a amenzii pentru nerespectarea programului de legaturi personale se extinde pentru a include si situatiile in care nu este respectata masura stabilirii locuintei copilului la domiciliul unuia dintre parinti. De asemenea, cuantumul amenzii este stabilit intre 5%-10% din veniturile debitorului obligatiei, iar, in cazul constatarii unei situatii de alienare parentala, stabilirea acestei masuri asiguratorii este obligatorie pentru instanta si limitele amenzii se dubleaza.

5) Ordin de protectie

Din categoria celor care pot beneficia de instituirea unui ordin de protectie nu fac parte in prezent concubinii, daca acestia nu mai locuiesc impreuna. In acest fel, sunt exclusi parintii necasatoriti ai copiilor, daca nu locuiesc impreuna; proiectul vizeaza extinderea categoriei membrilor de familie si cu aceste persoane.

Proiectul vizeaza si posibilitatea prelungirii unui ordin de protectie deja emis, atunci cand se constata ca faptuitorul a incalcat prevederile ordinului. Solicitarea de prelungire se va putea realiza chiar si inainte de expirarea ordinului in vigoare.

ref.[ngo5059]
Colectivul ARPCC

Citat - PAS - ALIENARE PARENTALĂ

EXTRAS - CITAT, dintr-o argumentație despre PAS - ALIENARE PARENTALĂ, depusă de un părinte la dosar, utilizat într-o pledoarie în anul 2013`!!
` 
Consider că prin promovarea unui astfel de comportament, recurenta pârâtă:
` 
-ne ĩmpiedică, pe minor şi pe mine, să ne exercităm un drept fundamental, acela la viaţă de familie, prevăzut de articolul 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, amendată de Protocoalele nr. 11 şi 14, însoţită de Protocolul adiţional şi de Protocoalele nr. 4, 6, 7, 12 şi 13;
` 
-mă ĩmpiedică să-mi exercit autoritatea părintească, sfidând autoritatea de stat şi puterea judecătorească şi ignorând cadrul legal existent privind protecţia drepturilor copilului;
` 
-obstrucţionează contactul dintre minor şi tatăl său, creănd o stare de abuz emoţional asupra copilului (abuzul alienator, conform definiţiei date ĩn proiectul “Şcoala – o şansă pentru fiecare”, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, este “ înstrăinarea copilului de persoanele, animalele sau lucrurile de care s-a ataşat emoţional.” Sursa: http://scoala.anr.gov.ro/…/a11_Manual_formarea_parintilor_1… );
` 
În ceea ce priveşte abuzul alienator, acesta este abordat ĩn legislaţia română prin prisma definiţiilor din legea 25/2012: “f) violenţa socială-impunerea izolării persoanei de familie...b) violenţa psihologica.....controlul vieţii personale”, şi aici este vorba de alienarea copilului faţă de tatăl său şi de familia sa paternă.
Fenomenul alienării părinteşti este o ameninţare serioasă pentru minori şi pentru părinţii ţintă, motiv pentru care, pe plan mondial au ĩnceput să fie promulgate legi speciale, cum ar fi legea nr. 12318 din data de 26 august 2010 din Brazilia, intitulată “Legea privind alienarea parentală”.
` 
Consider că această situaţie existentă ĩn prezent este intolerabilă şi de o gravitate extremă, ameninţă echilibrul psiho-afectiv al copilului meu, fapt pentru care trebuie să ĩnceteze imediat.
Atât ĩn jurisprudenţa naţională cât şi ĩn cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, există numeroase “lecţii ĩnvăţate”, ĩn legatură cu aspectele menţionate mai sus:
` 
1) prin Decizia nr 82 din data de 25.02.2003, Curtea Constituţională a României a stabilit că accesul părintelui nerezident la minor este mai mult decât util, iar părintele rezident este obligat să încurajeze respectarea programului de legături personale decis de către instanţă, menţionând: “O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menţionate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligaţiilor pe care le are orice părinte fata de copilul său şi care subzista atâta timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părinteşti."
` 
2) cauza Cengiz Kiliç vs. Turcia ( petiţia nr. 16192/06, decizia din 06-12-2011, privind ĩncălcarea art. 8), unde judecătorii au concluzionat: “Deşi reclamantul a formulat demersuri repetate spre a-şi menţine relaţiile personale cu fiul său sau de informare a Curţii cu privire la faptul că dreptul său de vizită a fost obstrucţionat de către mama copilului, autorităţile au fost pasive în protejarea dreptului reclamantului care nu a avut decât un contact foarte limitat cu copilul său, pe perioade de până la doi ani. Durata de timp fără contact adecvat între reclamant şi fiul său a jucat un rol determinant în dobândirea unei atitudini de respingere pe care acesta din urmă a arătat-o faţă de tatăl său.”
` 
3) cauza Koudelka vs. Republica Cehă ( petiţia nr. 1633/05, decizia din 20 iulie 2006, privind ĩncălcarea art. 8): “63. Ar trebui să se reamintească faptul că într-un caz ca acesta, caracterul adecvat al unei măsuri este judecat de rapiditatea punerii sale în aplicare (Maire vs. Portugalia, nr 48206/99, § 74, CEDO 2003-VII.);”
` 
4) cauza Zavrel vs. Republica Cehă (petiţia numărul: 14044/05, decizia din 18 aprilie 2007, privind ĩncălcarea art. 8):” 36… În plus, trebuie amintit că articolul 8 din Convenţie impune statelor contractante obligaţia pozitivă de a lua măsuri adecvate pentru a reuni părintele aflat ĩn dificultate cu copilul său (a se vedea, de exemplu, cauzele Zenide Ignaccolo vs. România, nr 31679/96, § 94, CEDO 2000-I; Mihailova vs. Bulgaria, nr 35978/02, § 80, 12 ianuarie 2006).” 


ref.[ngo4659]

Colectivul ARPCC

Alienarea parentala, o realitate a zilelor noastre

Articolul in original poate fi gasit aici 

O problemǎ gravǎ care poate apǎrea ȋn cazul litigiilor de divorț, ȋn care sunt implicați și minori, este reprezentatǎ de PAS- sindromul de alienare parentală.

Lector univ. dr. Simona Maria Vlădica a explicat magistraților care sunt semnele care indicǎ o posibilǎ alienare parentalǎ: „Copiii ar trebuie sǎ fie centrul existenței noastre. Uneori ȋnsǎ, pǎrinții uitǎ acest lucru și se transformǎ ȋn pǎrinți alienatori. Ați auzit cu siguranțǎ despre spǎlarea creierului, situație ȋn care copiii sunt ȋndoctrinați și ajung sǎ creadǎ cu convingere cǎ ceea ce spune pǎrintele alienator despre celǎlalt pǎrinte este adevǎrat.”

Psihologul a explicat faptul cǎ alienarea apare pe fondul unor sentimente care nu se estompeazǎ ci devin mai puternice: „Copilul nu cunoaște sentimentul de urǎ decȃt dacǎ este ȋnvǎțat de cǎtre cineva ȋn acest sens. Respingerea pǎrintelui este ilogicǎ și nefireascǎ, mai ales ȋn condițiile ȋn care ȋntre pǎrinte și copil existase o relație normalǎ ȋn trecut. Copilul va resimți un dezechilibru ȋn plan intern și se confrunta cu o disonanțǎ cognitivǎ (...) Un model de alienare poate ȋncepe farǎ nicio intenție de virusare conștientǎ sau de a dǎuna sau distruge relația cu celǎlalt pǎrinte. Mȃnat de frica de a pierde custodia, un pǎrinte simte nevoia de a vorbi despre celǎlalt pǎrinte de rǎu, pentru a-și asigura victoria ȋn instanțǎ.”

Mai mult, atunci cȃnd copilul nu participǎ la campania de denigrare, pǎrintele alienator amenințǎ cu pǎrǎsirea sau cu retragerea afecțiunii: „Un semn al alienǎrii este faptul cǎ de cele mai multe ori, copilul ȋn cauzǎ nu-și poate argumenta motivele sentimentelor lui. De asemenea, pǎrintele alienator are o mare dorințǎ ȋn a obține decizii judecǎtorești care sǎ blocheze accesul celuilalt pǎrinte la copil (...) Identificarea timpurie a simptomelor este vitalǎ pentru cǎ dacǎ se ajunge la gradul sever de  alienare totul devine ireversibil. Ȋn acest moment copilul neagǎ orice experințǎ pozitivǎ din trecut, ajunge sǎ ȋși urascǎ pǎrintele necustodian, ajunge sǎ simtǎ ostilitate pentru unul dintre pǎrinți din motive total superficiale, copilul prezintǎ o lipsa de ambivalența clarǎ. Ȋn acest stadiu, copilul nu se va simți vinovat de modul ȋn care se poartǎ cu pǎrintele.”, a continuat lector univ. dr. Simona Maria Vlădica. Din nefericire, alienarea parentalǎ este o realitatea a zilelor noastre iar ȋn acest sens, ȋn anul 2010, Brazilia a fost prima țarǎ din lume care a emis o lege privitoare la acest fenomen, conform cǎreia pǎrintele alienator este amendat.

Manifestarea care a reunit experții magistrați și experții psihologi a fost organizatǎ de cǎtre Tribunalul București, Institutul de Psihologie Judiciarǎ și Sǎnǎtatea Media Group, la inițiativa dr. Simona Maria Vlǎdica.

 Autor: Lavinia Radu

ref.[ngo4656]
Colectivul ARPCC

Constrangerea copiilor sa aleaga in disputele pentru obtinerea Custodiei

Nu este înţelept să îi constrângi pe copii să aleagă în disputele pentru obţinerea custodiei

O scenă din filmul „Prinde-mă! Dacă poţi !” (Catch Me If You Can) este în rezonanţă cu cei care au crescut în case cu părinţi divorţaţi. Frank Abagnale Jr. în vârstă de şaisprezece ani,  interpretat de Leonardo DiCaprio, află că mariajul părinţilor săi este pe cale să se destrame, iar aceştia îi cer o declaraţie în scris pentru a stabili cu cine vrea să locuiască în continuare. „Trece doar numele acolo”, îi spun adulţii copilului, „Este foarte simplu. Nu fi aşa de speriat”. Îngrozit, Frank preferă să fugă, decât să exercite versiunea acestui copil din „Alegerea Sophiei” (Sophie’s Choice).

Chiar şi mai înspăimântător este faptul că în statul California această scenă poate să devină o realitate pentru copii de 10 ani sau mai mari.

În această lună, legislativul va analiza AB 2098, un proiect de lege pentru modificarea Codului familiei care reglementează litigiile de custodie. Legea propusă va permite părinţilor să îşi ducă copiii de clasa a IV-a la tribunal pentru a spune judecătorului unde doresc să trăiască. Instanţa trebuie să acorde copilului o audienţă cu excepţia cazului în care aceasta poate argumenta motivele pentru a stabili că acest lucru nu este în interesul copilului.
Oferind copiilor o voce puternică în cazul stabilirii custodiei pare a fi o idee lipsită de prejudecăţi. 

Lideri ai drepturilor copiilor vorbesc despre „împuternicirea” copiilor. 

Copiii care se plâng de lipsa de protecţie împotriva abuzurilor trebuie să fie auziţi. Dar există o diferenţă uriaşă între a da copiilor o voce şi a oferi copiilor o alegere pe care aceştia nu sunt pregătiţi să şi-o asume.

În disputele pentru custodie copiii plătesc un preţ pentru privilegiul de a vorbi judecătorului. Acesta fapt îi face să fie expuşi presiunilor, intimidărilor, programărilor, şi constrângerilor, de intenţiile unui părinte în obţinerea avantajelor în litigiu, indiferent de impactul asupra copilului. 
Preferinţele copiilor sunt puse în joc de părintele care are cea mai mare influenţă asupra lui - şi cele mai puţine remuşcări - prin exploatarea lor.
În efortul nostru de a proteja copiii de abuzul fizic şi sexual, nu putem ignora suferinţa ascunsă a copiilor care sunt manipulaţi pentru a fi părtaşi în disputele părinţilor lor.

De ce are nevoie un copil de 10 ani pentru a spune ce vrea să spună Mama sau Tatăl ? Timp nelimitat la TV şi îngheţată ? Fără ora de culcare sau legume ? Jucării noi la cerere ? Ameninţări cu pedeapsă ? Cât de mulţi copii de clasa a patra au maturitatea de a înţelege implicaţiile pe termen lung, de a lua o poziţie publică împotriva unui părinte ? Cât de mulţi au curajul să reziste la presiunile, promisiunile şi ameninţările menite să asigure supunerea lor ?
Statul Texas, a încercat ceva similar câţiva ani în urmă, atunci când legislativul a cerut judecătorilor să ia în considerare depoziţii de preferinţă semnate de copii de 10 ani şi mai mari. Experimentul a fost un dezastru de scurtă durată. 
În multe cazuri, un părinte abuziv a amăgit şi le-a a cerut copiilor să semneze declaraţia pe proprie răspundere în biroul avocatului. În alte cazuri, părinţii sunt cei care au prezentat declaraţii pe proprie răspundere pentru obţinerea custodiei.
Instanţele de judecată au învăţat că nu le ia mult copiilor la această vârsta să se răzgândească de la o săptămână la alta, în funcţie de părintele cu care se află la momentul respectiv.

Copiii care susţin un părinte împotriva celuilalt, şi ale căror plângeri în momentul divorţului reuşesc să convingă o instanţă să le permită să respingă celălalt părinte, suferă în anii următori. Ei se simt vinovaţi pentru că au respins pe unul dintre părinţi. Ei sunt supăraţi că au fost exploataţi pentru a satisface nevoile unui părinte răzbunător şi manipulaţi în a juca un rol major în transformarea în tragedie a propriei vieţi. Ei sunt nedumeriţi că sub presiune emoţională extremă la o vârstă fragedă, au fost investiţi cu puterea de a face o alegere cu consecinţe devastatoare pe termen lung.
Avem modalităţi mai bune de a stabili nevoile copiilor. Evaluatori numiţi de instanţă şi consiliul minorilor aduc vocea copiilor şi nevoile acestora în ecuaţie fără a cere copiilor să aleagă un părinte în favoarea celuilalt. Acest lucru îi scuteşte pe copii de la a fi pivotul în căutarea părinţilor lor de a câştiga custodia şi sprijinul copilului, care vine împreună cu acesta.
Judecătorii de dreptul familiei pot crede că aud vocea unui copil de 10 ani. Dar vocea poate livra un scenariu scris de altcineva, sau reflectă încercarea de a linişti un părinte abuziv, care cere supunerea copiilor.
Cei de clasa a patra decid ce joc doresc să joace. Ei nu ar trebui să decidă care dintre părinţi câştigă în instanţă.

Warshak, un erudit în arta divorţului şi custodiei, profesor de psihiatrie la Universitatea din Texas Southwestern Medical Center din Dallas şi autor al „Divorţul otrăvitor: Cum să îţi protejezi familia de vorbe-rele şi îndoctrinare” (Divorce Poison: How To Protect Your Family From Bad-mouthing and Brainwashing.).

https://goo.gl/NMCR73 

Traducator: Olimpia Mocanita
Corector: Velea Ana-Maria

Colectivul ARPCC

Noua lege a divorțului din Missouri îi forțează pe judecători să aloce timp egal în stabilirea custodiei pentru copil.

La începutul anilor 2009, Scott Myers și-a citit hotărârea finală de divorț și s-a simțit de parcă fusese victima unui jaf prestabilit.
Nu era vorba despre sprijinul acordat copilului sau despre stabilirea bunurilor cuplului. Era vorba despre timpul alocat lui, timp pe care urma să îl petreacă cu copiii săi. Era atât de distanțat „M-am simțit ca un vizitator și nu ca un părinte”.

Deși judecătorul instanței de circuit din Districtul St. Charles a consimțit în acea zi la custodia comună a celor două tinere fiice ale lui cu fosta soție, lui nu i s-a acordat un timp egal cu al acesteia.

În instanță nu s-a discutat nimic negativ despre modul lui de a-și crește și educa copiii, a declarat el. El a precizat clar avocaților săi faptul că își dorea custodie egală. Chiar și în acest caz, judecătorul a pledat pentru un acord de custodie tipic. El va avea copiii în fiecare al doilea weekend și patru ore în fiecare zi de marți. Mama lor va beneficia de restul timpului.

Nu se afla în postura în care avocații lui nu l-ar fi avertizat cu privire la acest aspect, a declarat el.
„Chiar înainte de a le expune situația mea, sau de a le oferi detalii asupra dinamicii familiei noastre, practic ambii avocați mi-au spus că de fapt doar atât voi primi: fiecare al doilea weekend și o zi pe săptămână. Și acest lucru m-a șocat”.

Ziua de Duminică a marcat începutul aplicării noii legi în Missouri pentru care Myers și alții au făcut lobby cu succes în orașul Jefferson în esență, pentru a le oferi taților, un punct de plecare mai echitabil în instanțele de divorț. 
Legea privind „ custodia comună” are drept scop de a face ca deciziile de divorț din instanță privind custodia să fie egale între mame și tați în ceea ce privește stabilirea timpului petrecut cu copiii.
Aprobată cu majoritate covârșitoare de Cameră și Senat legea modifică fraze cheie cu privire la modul în care custodia copilului trebuie să fie gestionată de judecătorii de divorț din statul respectiv. Aceasta le interzice judecătorilor să formuleze decizii în funcție de sexul părintelui, dar merge și mai departe de atât. 

De exemplu, legea din statul Missouri specifică faptul că judecătorii stabilesc perioade de timp „semnificative, dar nu obligatoriu egale” cu părinții oferind o marjă largă de apreciere instanțelor individuale de circuit și a modului de abordare a acestor cazuri.
Noua lege solicită acum ca instanța guvernatoare din Missouri să dezvolte la nivelul instanțelor locale linii directoare pentru judecători „ în vederea maximizării la cel mai înalt grad pentru timpul alocat fiecărui părinte de a-l petrece cu copiii săi.
O modificare la nivel național
Rămâne de văzut cât de puternic sunt puse în aplicare aceste standarde cât și efectul acestora asupra acordurilor de custodie la nivel global.
Cu toate acestea, Myers a spus că experiența sa recentă arată faptul custodia comună ca fiind  funcțională. La aproximativ trei ani de la divorț, a declarant el, a economisit suficient de mulți bani pentru a angaja un avocat să conteste cu succes planul parental în vederea obținerii unui timp mai echitabil.

Conform noului plan de custodie comună, copiii lui locuiesc cu el în St. Charles o dată la două săptămâni și cu mama lor în Wentzville în celelalte săptămâni. Zilele de tranziție sunt zilele de joi, astfel încât fiecărui părinte îi revine un weekend întreg din acest aranjament.
Efortul de a schimba această lege în Missouri a fost condus de Linda Reutzel of Cape Girardeau, care a afirmat că a fost martor principal în cazul fiului său și a observat cum acest aspect l-a afectat pe fiul său și pe nepoata sa minoră după divorțul lui în anul 2014.
Ca și în cazul lui Myers, un judecător i-a acordat fiului lui Reutzel custodia comună a fiicei sale, însă semnificativ mai puțin timp. Aceasta a afirmat faptul că acest lucru a afectat relația dintre nepoata și fiul ei și că a restricționat timpul pe care aceștia ar fi putut să îl petreacă împreună cu familia sa extinsă, afectându-i acesteia relația cheie cu verișorii ei.
„Prejudecata în instanțele de familie are o pondere covârșitoare împotriva taților” a afirmat ea. „În esență, atunci când se acționează împotriva taților, se acționează împotriva copiilor, deoarece și copiii au nevoie să petreacă timp de calitate cu tații lor.


Legea, pentru prima dată susținută de Rep. Kathryn Swan, R-Cape Girardeau este a patra de genul acesta la nivel național, venind în completarea legislației similare recente din Utah, Minnesota, și Arizona, a spus Ned Holstein, fondatorul National Parents Organization in Massachusetts (Organizației Naționale a Părinților din Massachusetts). Grupul, asupra căruia Holstein insistă că nu este un grup al „drepturilor taților”, luptă de aproximativ 20 de ani pentru tratamentul egal al părinților în instanțele de divorț.

Holstein a declarat faptul că grupul nonprofit promovează activitățile de cercetare mai noi care sugerează faptul că atunci când ambii părinți se implică în parenting copiii se dezvoltă mai bine. Anul trecut aproximativ 20 de state s-au angrenat la un anumit nivel politic să examineze legislația de divorț privind parentingul comun, a menționat el.
„S-a constatat o schimbare semnificativă în ultimii trei, patru ani cu privire la acceptarea acestor condiții în primul rând si de cele mai multe ori în interesul copiilor” a declarat el.
În discuție rămâne încă criteriul istoric cu privire la modul optim de a crește un copil din punct de vedere al caracterului practic și stabilității.
Holstein a precizat faptul că mult timp în dreptul familiei s-a considerat că dezvoltarea copiilor este mai eficientă atunci când aceștia sunt stabiliți într-o reședință principală unică fiind întreținuți de un îngrijitor principal, deși cercetările arată faptul că implicarea în custodia comună este mai vitală pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului. El a declarat că majoritatea judecătorilor „au fost instruiți că un copil are nevoie de un singur loc unde să trăiască, un singur loc unde să își așeze cărțile pentru școală – așa au fost instruiți de decenii”.
Într-adevăr unii judecători și-au exprimat punctul de vedere cu privire la păstrarea conceptului juridic de custode principal.

‘O acomodare cu totul nouă’

Judecătorul retras din activitate al districtului Jackson Vernon Scoville a declarat pentru Associated Press anul acesta faptul că a avut rezerve cu privire la legislația pentru parentingul comun referitor la îngrădirea puterii discreționare a unui judecător. Acesta a precizat faptul că este foarte dificil să vii cu un plan echitabil care să funcționeze în interesul deplin al copiilor atunci când părinții dețin reședințe în districte școlare diferite și au programe de lucru diferite.

În trecut, grupuri reprezentând supraviețuitori ai violenței domestice au luptat împotriva eforturilor pentru parentingul comun sub motivul că acesta afectează măsurile de protecție ale victimei oferind abuzatorului în continuare, controlul ostil asupra fostelor soții. 
Însă Holstein a declarat că opoziția din partea acestor grupuri a cedat cu trecerea timpului. Statele care au creat legi oferă judecătorilor discreția de a limita custodia în situații în care un părinte a demonstrat comportament advers semnificativ cum ar fi abuzul conjugal sau dependența de droguri, a spus el.
Mai recent, grupuri de avocați au luptat împotriva unor astfel de inițiative invocând o multitudine de argumente inclusiv impactul acestora în sprijinul copiilor și potențialul inițierii mai multor litigii.
Într-adevăr, în anul 2014 Baroul din Missouri a obiectat cu privire la un proiect de lege similar promulgat în stat. Anul acesta nu a luat poziție.
Holstein a declarat că judecătorii trebuie să fie supravegheați îndeaproape anul acesta și următorul pentru a se asigura că aceștia respectă legislația. Susținătorii copiilor așteaptă în continuare să sesizeze anumite repercusiuni la copii.
Meredith Friedman, director general al Kids In the Middle, un grup non profit cu sediul în Maplewood care oferă sprijin și terapie copiilor și părinților care se confruntă cu un divorț, a declarat că organizația nu a luat poziție oficială cu privire la lege. Anul trecut grupul a furnizat servicii pentru 1200 de familii care s-au confruntat cu divorțul în St. Louis și în districtul St. Louis.
Friedman a declarat că parentingul comun poate funcționa și că ar putea fi un beneficiu semnificativ pentru copii atâta vreme cât acordurile sunt rezonabile și coerente.
„Părinții trebuie să fie super organizați iar copiii trebuie să știe unde se vor afla în fiecare zi”, a spus ea. „ Atâta vreme cât este foarte structurat și coerent, copiii se vor adapta. Însă copiii nu trebuie să se afle sub stresul întrebărilor de genul, «Hm, oare cine mă va lua astăzi de la școală?»”
Friedman a declarant că organizația ei previzionează faptul că mulți dintre părinții divorțați anterior vor solicita modificarea hotărârilor de custodie existente în cadrul noii legi. În plus, prezice o creștere a cererii de servicii suport din partea agenției pentru că schimbarea planurilor parentale au un impact emoțional profund asupra copiilor. 
„Va avea un impact asupra acestor copii”, a declarat ea.
„Spre exemplu, gândiți-vă la un copil de 10 ani care a petrecut fiecare al doilea weekend și zilele de miercuri cu tata și dintr-o dată acest aspect va lua o turnură de 50 la 50. Acest lucru va însemna o acomodare cu totul nouă pentru ei. Dar noi le vom fi alături.”

Traducător: Olimpia Mocăniță
Corector: Velea Ana-Maria

[ngo4648]
Colectivul ARPCC

NEPERMITEREA PĂRINȚILOR SĂ-ȘI VADĂ COPIII S-AR PUTEA SITUA SUB DEFINIȚIA ABUZULUI ASUPRA COPILULUI

Nepermiterea părinților  să-și vadă copiii s-ar putea situa sub definiția abuzului asupra copilului după George Christensen. 

Membrul Federal pentru Dawson a spus că ar încerca împreuna cu senatorul Victorian independent John Madigan să includă în definirea abuzului asupra copilului și înstrăinarea parentală.

Dl Christensen a spus că sistemul actual pentru legea familiei și sprijinul copilului este stricat.

”Părerea mea este că alienarea parentală este o formă de abuz asupra copilului”, a spus el.

”Dacă unul dintre părinți întrerupe  relația semnificativă cu celălalt părinte, în afară de situația în care sunt violenți, etc., atunci acela este abuz”.

El a spus că sute de oameni au venit la el după ce părintele celălalt a decis că vor încălca legea și vor nega accesul copilului.

"Literalmente singura despăgubire este să prezinte problema tribunalului, care, având în vedere faptul că plătesc și pentru sprijinul copilului, este atât de costisitor că e aproape imposibil,” a spus el. 

În timp ce el a recunoscut că extinderea definiției abuzului asupra copilului ar putea cauza probleme, el a spus că sistemul actual ar putea fi îmbunătățit.  

Avocatul și specialistul în legea familiei Jenny Hamilton a spus că ideea a fost ”demnă de luat în considerare”

Alienarea copilărie este o problemă foarte serioasă . Este foarte des întâlnită, a spus Dna Hamilton.

”Adesea ei au nevoie de suport psihiatric să dovedească că emoțiile copilului au fost manipulate pentru a dovedi că a avut loc alienarea. ”

Dl Christensen a menționat o altă schimbare pe care el ar vrea să  o vadă, și anume pentru a permite  ofițerului de eliberare condiționată (probațiune) să aplice acorduri privind custodia comună. 

El a spus că singura cale de a avea acorduri privind custodia aplicată acum a fost să ducă problema la tribunal, care a fost un exercițiu costisitor pentru părinți. 

”As vrea să văd un model ca în Danemarca,” a spus.

”Dacă a fost încălcată o lege legată de custodie, se fac sancțiuni, ca un ofițer de eliberare condiționată.”

El a spus că asta ar opri părinții să se întoarcă la tribunal doar pentru a face ca legea să fie îndeplinită.

”Sistemul actual este nedrept,” a spus Dl Christensen.

Dna Hamilton a spus că el are dreptate, dar nu a crezut că aplicarea ar fi posibilă.


Mai jos găsiti rezultatul unui sondaj de opinie a celor care au citit articolul:

Considerați alienarea parentală ca fiind o forma de abuz asupra copiilor ?

Yes - 94%

No - 5%

Traducător: Anca Pădurariu
Corector: Velea Ana-Maria

[ngo3279]

Colectivul ARPCC

Custodie comună in Spania în 2015

Statisticile regionale și naționale cu privire la custodia comună din Spania, în anul 2015

Spania este împărțită în mai multe regiuni autonome (comparabile într-un fel cu auto-guvernarea limitată găsită în Țara Galilor și Scoția). 

Una dintre aceste regiuni autonome este Aragon. 
În luna mai 2010, a adoptat o legislație care să facă posibilă custodia comună ca opțiune preferată. Nu numai asta, dar de fiecare dată când cuplurile se separă sau divorțează nu pot conveni asupra custodiei, aceasta este folosit ca decizie implicita de către stat.

O altă regiune autonomă, Catalonia, a implementat un Act similar, în iulie 2010, solicitând judecătorilor să acorde custodie în conformitate cu natura comună a responsabilităților parentale în cazul în care un acord între părinți nu ar putea fi atins (Art 233-10 (2) 25/2010 Act).

Alte regiuni din Spania sunt de așteptat să urmeze exemplul, de exemplu, Navarra.

Impresia de ansamblu este că unul dintre părinții spanioli ajung la acorduri parentale comune în afara instanței sau fără a fi nevoie de un ordin judecătoresc (ca instanță se va ordona în mod inevitabil, "custodie comună" în cazul în care părinții nu pot cădea de acord, care va obliga una sau ambele părți să fie mai realiști).

Traducător: Velea Ana-Maria

[ngo5052]


Colectivul ARPCC