NECESITATEA EXPERTIZEI PSIHOLOGICE A COPILULUI ȘI FAMILIEI ÎN PROCESUL DE STABILIRE A CONDIȚIILOR EXERCITĂRII AUTORITĂȚII PĂRINTEȘTI

Asistăm cu îngrijorare la o deprofesionalizare accentuată a sistemului care ar fi trebuit să garanteze copilului și societății o evaluare psihologică riguroasă a capacității parentale și a celorlalte condiții de exercitare a autorității părintești. Sintagma “numai în interesul superior al copilului” rămâne în țara noastră un deziderat relativizat de însăși realitatea legislativă, magistrații neavând la îndemana un instrument psihologic reglementat, adecvat realității profesionale și util realității socio-culturale
românești. Astfel, prevederile hotărârilor judecătoreşti nu trebuie să mai permită utilizarea lor ca metode de coerciție de către un părinte împotriva celuilalt. După apariția noului Cod Civil, filosofia exercitării autorității părintești este încă tributară principiului „dreptului la vizită” și nu îndatoririi părinților de respectare a dreptului copilului de a  păstra în mod eficient relaţiile personale cu părinții, obligație ce trebuie îndeplinită de ambii părinți. Copiii, victime directe ale conflictului dintre părinți, sunt lăsați pradă unor riscuri psihologice grave, alienare parentală, ambivalenţă emoţională şi de dezvoltare a unui conflict de loialitate, accentuându-le un complex de vinovăție, de care ar fi trebuit să fie protejați tocmai de către părinți.
Situația legală prezentă se datorează în cea mai mare măsură ignorării unei resurse importante, expertiza psihologică. Toate aceste riscuri pot fi eliminate prin efectuarea unei expertize psihologice specializate și nu a unei anchete psihosociale formale, administrative, nespecializate.
Raportul de anchetă psihosocială nu poate elucida nici una dintre problemele copilului și a relației acestuia cu părinții săi. De multe ori, anchetele sunt administrate ca niște proceduri standard, reiau părți ale dialogului cu membrii familiei, raportează răspunsurile părinților drept concluzii ale anchetei și recrează în mod artificial climatul relațional existent, fără să poată prezenta realitatea factorilor psihologici prezenți.
Raportul de expertiză psihologică nu trebuie să fie înlocuit cu o simplă anchetă psihosocială, cu un act de constatare, care să sugereze magistratului soluția judiciară, ci trebuie să reprezinte rezultatul unei analize psihologice profesionale, eficiente atât pentru soluția judiciară, cât și pentru structura strategiei de abordare a condițiilor exercitării autorității părintești, de la aprobarea soluției judiciare.  Astfel, magistrații pot fi rezervați cu privire la soluția judiciară, ce urmează să fie aprobată, printr-o expertiză psihologică profesionistă, în care aceștia trebuie să stabilească obiectivele, a căror rezultate trebuie să  prezinte,într-o manieră eficientă și demonstrativă pentru magistrați, situația factorilor psihologici prezenți în relația copilului cu părinții săi/familia.

Dr. Ștefan Iulian Laurențiu

Președintele Institutului de Psihologie Judiciară


ARPCC REF: [ngo3097]


Colectivul ARPCC

Initiativa excelenta a Curtii de Apel Cluj pentru eficientizarea comuncarii cu justitiabilii pentur car felicitam aceasta institutie.

Initiativa excelenta a Curtii de Apel Cluj pentru eficientizarea comunicarii cu justitiabilii pentru care felicitam aceasta institutie. Curtea de apel Cluj pune la dispozitie justitiabililor o interfata web prin care acestia pot accesa variate acte de la dosar online. Vedeti mai jos detalii despre intiativa/

Colectivul ARPCC

---------------------- citam ---------------------------

Pentru a veni în sprijinul justiţiabililor, al avocaţilor, consilierilor juridici şi al altor persoane interesate, oferindu-le informaţii detaliate despre procesele aflate pe rolul instanţelor din circumscripţia sa, Curtea de Apel Cluj lansează serviciile Info dosarşi Fişă dosar. Căutând după numărul de dosar, la un computer conectat la internet, veţi obţine informaţii legate de traseul dosarului (toate instanţele la care a fost înregistrat dosarul), data înregistrării, obiectul, stadiul procesual, termenele de judecată şi dispoziţiile instanţelor la fiecare dintre acestea, detaliat pentru fiecare instanţă. Prin autentificarea cu o parolă de acces, pusă exclusiv la dispoziţia părţilor, se pot vizualiza în integralitatea lor şi unele documente din dosarul selectat.
     Serviciul Info dosar furnizează o listă pe instanţe cu dosarele căutate, urmând ca prin selectarea dosarului de la instanţa dorită să se afişeze informaţiile prezentate mai sus. După selectare, prin apăsarea butonului Vizualizare Documente de la secţiunea documente la dosar şi autentificarea cu parolă (Procedură solicitare parolă şi formular cerere comunicare parolă), puteţi să vizualizaţi unele documente de la dosar(încheieri de sedinţă, alte hotărâri, documente depuse de părţi s.a.).
     Serviciul Fişă dosar furnizează un raport care conţine toate instanţele din raza Curţii de Apel Cluj la care a fost înregistrat dosarul şi detaliat pe fiecare instanţă informaţiile prezentate mai sus.

                                                Info dosar                              Fişă dosar

     Prin accesarea link-urilor de mai sus se pot obţine informaţii despre dosarele înregistrate la toate instanţele din raza curţii: Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj, Tribunalul specializat Cluj, Judecătoria Cluj-Napoca, Judecătoria Dej, Judecătoria Gherla, Judecătoria Turda, Judecătoria Huedin, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Judecătoria Bistriţa, Judecătoria Năsăud, Judecătoria Beclean, Tribunalul Maramureş, Judecătoria Baia-Mare, Judecătoria Dragomireşti, Judecătoria Sighetu Marmaţiei, Judecătoria Târgul Lăpuş, Judecătoria Vişeu de Sus, Tribunalul Sălaj, Judecătoria Zalău, Judecătoria Şimleu Silvaniei, Judecătoria Jibou.

     Puteţi afla informaţii despre dosare şi dacă nu aveţi acces la internet. Sunaţi de pe telefonul fix sau mobil la numărul 0264207975 şi accesaţi serviciul Call Center al Curţii de Apel Cluj, serviciu disponibil 24 ore/zi 7 zile pe săptămână.  Pentru a accesa informaţii despre un anumit dosar, după ce aţi sunat, apăsaţi tasta 1 urmată de tasta 2 şi numărul de dosar aşa cum sunt indicaţiile din informarea de mai sus sau din materialul Prezentare video serviciu Call Center. 

     Pentru întrebări, observaţii şi sugestii puteţi trimite un mail la adresa [email protected] 

detalii preluate de aici: Curtea de Apel Cluj

Consilierea psihologică a minorului, conform art. 912 NCPC.

Vă prezentăm raport (anonimizat) de consiliere psihologică, realizat în conformitate cu art. 912 NCPC, de către un psiholog absolvent al Institutului de Psihologie Judiciară, la cererea instanței de judecată (Judecătoria Sector 3).

Ca urmare a refuzului minorei de a-şi urma părintele nerezident (tatăl) în cadrul programului de relaţii personale, refuz constatat de către executorul judecătoresc, DGASPC Sector 3 şi un reprezentant al Poliţiei, s-a deschis acţiune în instanţă, de către DGASPC, pentru obligarea minorului la un program de consiliere psihologică ce nu poate depăşi 3 luni.
Instanţa de judecată a luat act de cererea DGASPC, a admis-o şi în Decembrie 2014 a numit un psiholog pentru a duce la îndeplinire acest program.

Din raport reies următoarele:
1.  părintele rezident a fost extrem de necooperant. Cu toate că instanţa a dispus că programul de consiliere să înceapă din luna Ianuarie 2015, de abia la începutul lunii Februarie a început efectiv, părintele rezident venind la programul de consiliere doar sub presiunea executorului judecătoresc.
2. Chiar şi odată venit la consiliere, atitudinea a fost necooperantă iar această atitudine a fost transmisă şi minorei.
3. Încă de la primele şedinţe, nu s-a putut realiza un progres real, atâta timp cât părintele rezident nu a dorit să coopereze şi nu a dorit să conştientizeze problemele la care expune minoră.
A 6-a şedinţă a fost o şedinţă de bilanţ, unde au participat numai părinţii, fără copil. În cadrul acestei şedinţe, părintele rezident a primit „tema de casă”, să predea minora părintelui nerezident printr-o persoană neutră. Această temă nu a fost îndeplinită de către părintele rezident, acesta refuzând ulterior să mai participe, împreună cu minoră, în cadrul programului de consiliere psihologică. Drept urmare, a fost necesară închiderea programului, prin raportul ataşat, care precizează destul de clar fenomenul de alienare parentală.

Consideraţii asupra art. 912 NCPC.
Articolul 912 Cod Procedură Civilă se doreşte a fi aplicat în cazurile în care părintele nerezident se loveşte de refuzul (justificat sau nu) al minorului de a menţine legăturile cu acesta. Din păcate, practica ne dovedeşte că acest text legal este insuficient şi destul de neclar în multe aspecte.

Ar fi necesar că acest articol să prevadă nişte obiective foarte clare, pe care un psiholog să le atingă în cadrul programului de consiliere. Mai mult de atât, ar trebui pus un accent clar şi fără dubii pe o parte de evaluare (expertiză) a relaţiilor dintre minor şi părinţii săi precum şi a influenţei unui părinte sau altul asupra acestor relaţii, astfel încât raportul final să fie unul de evaluare şi consiliere, nu numai unul de consiliere.

Mai departe, art. 912 prevede că raportul final de consiliere să fie trimis instanţei, executorului judecătoresc şi DGASPC. Dar instanţa, odată cu numirea unui psiholog şi dispunerea urmării programului de consiliere se dezinvesteşte din cauza, astfel încât raportul final, odată trimis la dosar, nu mai are scop.

După părerea noastră, ar mai trebui adăugat un paragraf la art. 912 prin care instanţă să i-a considerare raportul de consiliere (şi de evaluare, după cum spuneam mai sus) şi să poată avea temei de drept pentru dispunerea unor noi măsuri privind minorul, în funcţie de concluziile raportului (de ex. lărgirea unui program de relaţii personale subdimensionat, schimbarea domiciliului minorului de la părintele rezident la cel nerezident într-un caz de alienare parentală, ca cel arătat aici, etc.)

Un alt lucru pe care practica ne-a arătat că lipseşte din art.912 este o modalitate constrângere pentru părintele rezident de a se prezenta, împreună cu minorul, la cabinetul psihologului şi de a urma programul de consiliere. În cazul arătat în acest raport, părintele rezident a început programul de consiliere doar la presiunea executorului judecătoresc. Odată terminate cele 6 şedinţe, această a refuzat să se mai prezinte la restul de 6 şedinţe. Legea este foarte neclară, neexistând posibilitatea clară a obligării urmării şi restului de 6 şedinţe. În cazul în care părintele rezident ar fi fost executat silit pentru a participa la restul de 6 şedinţe, acesta s-ar fi putut foarte bine prevala de faptul că fost de bună credinţă, a participat la 6 şedinţe şi legea nu prevede un număr de şedinţe ci doar un interval (maxim 3 luni) iar o eventuală contestaţie la executare ar fi fost admisibilă de principiu.

Din păcate, concluziile raportului sunt triste, speram doar ca pe viitor părintele nerezident sa reuşească sa reia legăturile cu minora.

Raportul poate fi descărcat de aici http://goo.gl/MXW7hR

Colectivul ARPCC.

PS: Rugăm părinţii sau specialiştii care au acces la astfel de rapoarte redactate de către psihologii autorizati de către Institutul de Psihologie Judiciara, pe expertize psihologice sa ne contacteze si sa ni le puna la dispoziţie.

ref. [ngo3092]

Jurisprudenta returnari de minori post-rapire -- pe conventia de la Haga

Sentințe complete Alte ţări

• Rapire în Irlanda din Germania, decizie de returnare în Germania, document în engleză disponibil aici ref. [ngo3071]

Sentințe complete (returnare din) România 

Vă prezentăm mai jos lista completă pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 28 feb 2010:

• 2009-03-18; JURINDEX201027808; Răpire din Belgia, decizie de returnare; Complet: Elena Vlad, Andreea Doris, Tomescu Ioana;Hotărârea 510
• 2009-05-19; JURINDEX2010212897; Răpire din Cipru, decizie de returnare; Complet: Mirela Vișan, (..) Bianca Elena, Țăndărescu Simona; Hotărârea 855
• 2009-05-21; JURINDEX2010213000; Răpire internațională, decizie de returnare; Complet: Mirela Vișan, (..) Bianca Elena, Țăndărescu Simona; Hotărârea 887
• 2009-12-09 ; JURINDEX2010226504; Răpire din Budapesta, decizie de returnare; Complet: Ioana Aurora Herold, Petre Elena Vlad; Hotărârea 1695
• 2009-02-05 ; JURINDEX201024741; Răpire din Italia, decizie de returnare; Complet: Stere Learciu; Claudiu Marius; Toma Corina; Hotărârea 244
• 2009-02-11 ; JURINDEX201025181; Răpire internațională, decizie de returnare; Complet: Ioana Aurora Herold; Petre Elena Vlad; Hotărârea 280
• 2010-02-18 ;JURINDEX2010228331; Răpire din SUA, decizie de returnare; Complet:Cristian Olteanu; Mihai Andrei Negoiescu Gandac; Hotărârea 231
• 2009-04-27 ; JURINDEX2010211395 - Răpire din Cipru, Contestație în anulare; Complet: Ioana Buzea, Doinita Mihalcea; Hotărârea 757
• 2009-04-27 ; JURINDEX2010211397; Răpire din Franța, decizie de returnare; Complet: Ioana Buzea, Doinita Mihalcea; Hotărârea 756
• 2009-05-05 ; JURINDEX2010211603; Răpire din Belgia, Contestație în anulare; Complet: Mirela Visan, Țăndărescu Simona; Hotărârea 765
• 2009-06-25 ; JURINDEX2010216165; Răpire din Franța, decizie de returnare; Complet: Ilie Ionelia Drăgan, Rodica Susanu; Hotărârea 1111
• 2009-11-23 ; JURINDEX2010224723; Răpire din Spania, decizie de returnare; Complet: Cristina Nica; Mariana Haralambe; Fanica Pena; Hotărârea 1606
• 2009-11-25 ; JURINDEX2010225019; Răpire din Spania, decizie de returnare; Complet: Andreea Doris, Tomescu Ioana, Aurora Herold; Hotărârea 1618
• 2009-02-23 ; JURINDEX201025914; Răpire din Belgia, decizie de returnare; Complet: Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe; Hotărârea 372
• 2009-04-09 ; JURINDEX2010210376; Răpire din Italia, decizie de returnare; Complet: Claudiu Marius Toma; Corina Gabriela Buruiana; Hotărârea 634
• 2009-10-13 ; JURINDEX2010219806; Răpire internațională, decizie de returnare; Complet: Mirela Vișan, (..) Bianca Elena, Țăndărescu Simona; Hotărârea 1295
• 2009-10-14 ; JURINDEX2010219948; Răpire din Spania, decizie de returnare; Complet: Andreea Doris; Tomescu Ioana; Aurora Harold; Hotărârea 1314
• 2010-01-21 ; JURINDEX2010231664; Răpire din Italia, decizie de returnare; Complet: Ionelia Drăgan; Ilie Cristina Nica; Hotărârea 71
• 2010-01-26 ; JURINDEX2010231824; Răpire din Italia, decizie de returnare; Complet: Simona Gina, Pietreanu Mirela, Vișan Mirela; Hotărârea 96
• 2009-08-19 ; JURINDEX2010217890; Răpire din Marea Britanie, decizie de returnare; Complet: Cristina Nică,Ioana Singh, Andreea Doris; Hotărârea 1174
• 2009-05-25 ; JURINDEX2010213431; Răpire din SUA, decizie de returnare; Complet: Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica; Hotărârea 900
• 2009-05-27 ; JURINDEX2010213586; Răpire din Belgia, Contestație în anulare; Complet: Ioana Aurora Herold, Petre Elena Vlad; Hotărârea 914
• 2009-06-24 ; JURINDEX2010216183; Răpire din SUA, decizie de returnare; Complet: Elena Vlad, Andreea Doris, Tomescu Ioana; Hotărârea 1096
• 2009-06-30 ; JURINDEX2010216504; Răpire din Italia, decizie de returnare; Complet: Mirela Visan, Fănica Pena,(...)Bianca Elena; Hotărârea 1131
• 2009-07-01 ; JURINDEX2010216635; Răpire din Italia, decizie de returnare; Complet: Elena Vlad, Andreea Doris, Tomescu Ioana; Hotărârea 1141
• 2010-02-15 ; JURINDEX2010230175; Răpire din Italia, Contestație în anulare; Complet:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Mihai Negoescu;Hotărârea 211
• 2009-02-23 ; JURINDEX2010212658; Răpire din Cipru,Contestație în anulare; Complet: Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana; Hotărârea 373
• 2009-07-08 ; JURINDEX2010217139; Răpire din Austria, decizie de returnare; Complet: Claudiu Marius Toma, Mirela Vișan Daniela; Hotărârea 1162
• 2010-01-28 ; JURINDEX2010229846; Răpire din Cipru, decizie de returnare; Complet: Claudiu Marius Toma, Ioana Singh Stere; Hotărârea 107
• 2009-06-01 ; JURINDEX2010213938; Răpire din Olanda, decizie de returnare; Complet: Daniela Adriana, Bînă Ioana, Buzea Rodica; Hotărârea 931
• 2009-06-02 ; JURINDEX2010214135; Răpire din Italia, decizie de returnare; Complet: Rodica Susanu, Ilie Cristian Olteanu; Hotărârea 956
• 2009-06-02 ; JURINDEX2010214347; Răpire din Canada, decizie de returnare; Complet:(..)Bianca Elena, Țăndărescu Elena, Gina Pietreanu; Hotărârea 952
• 2009-09-28 ; JURINDEX2010218511; Răpire din Olanda, decizie de returnare; Complet: Claudiu Marius Toma, Pena Elena Vlad; Hotărârea 1195
• 2009-10-01 ; JURINDEX2010218792; Răpire internațională, decizie de returnare; Complet: Claudiu Marius Toma, Daniela Adriana Bînă; Hotărârea 1206
• 2009-10-01 ; JURINDEX2010218794; Răpire din Italia, decizie de returnare; Complet: Ilie Ionelia, Drăgan , Elena Țăndărescu; Hotărârea 1214
• 2010-01-13 ; JURINDEX2010228537; Răpire din Italia, decizie de returnare; Complet: Andreea Doris, Tomescu Ioana,Aurora Herold; Hotărârea 27
• 2009-08-19 ; JURINDEX2010217885; Răpire din Italia,Civil - exequator (recunoasterea inscrisurilor si hotararilor straine);Complet: Cristina Nica, Ioana Singh, Andreea Doris; Hotărârea 1173
• 2008-09-30 ; JURINDEX2009643406; Răpire din Belgia, Penal - mandat european de arestare; Complet: Simona Franguloiu,Laura Popa; Hotărârea SENTINȚA PENALĂ NR. 91/F/MEA
• 2009-04-29 ; JURINDEX2010428600; Răpire din Suedia, Civil - limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate; Complet: Constanța Pană, Adriana Maria Radu; Hotărârea 89
• 2010-02-04 ; JURINDEX2010230173 ; Răpire din Canada, Minori și familie; Complet: Cristian Olteanu, Mihai Andrei Negoescu Gândac;Hotărârea 148
• 2009-02-18 ; JURINDEX2010392370; Răpire Republica Moldova, Minori și familie; Complet: Maierean Ana, Frunză Sanda, Rață Gabriela; Hotărârea 26
• 2008-02-26 ; JURINDEX2009591170; Răpire din Spania, Minori și familie; Complet: Maria Lăpădat, Ion Graur, Adriana Corhan; Hotărârea 195
• 2009-04-08 ; JURINDEX2010327396; Răpire din Italia, Civil - reîncredințare minor; Complet: Doru Octavian Pârjol, Năstase Camelia Viziteu; Hotărârea 378

Colectivul ARPCC

ref. [ngo3072]

Recomandarea CM/Rec(2015)4 a Comitetlui de Miniștri către Statele-membre asupra prevenirii și soluționării disputelor legate de relocarea copilului

Recomandarea CM/Rec(2015)4 a Comitetlui de Miniștri către Statele-membre asupra prevenirii și soluționării disputelor legate de relocarea copilului

(adoptată de către Comitetul de Miniștri la data de 11 feburarie 2015 la cea de-a 1219 ședință a Reprezentanților Miniștrilor)

Traducător: Popescu Daniela

Corector: Cătălin Bogdan

Versiunea 4

Comitetul de Miniștri, în coformitate cu Articolul 15.b al Statutului Consiliului Europei,

Considerând că țelul Consiliului European este de a atinge o unitate mai mare între Statele sale membre, în particular, prin promovarea adoptării de reguli comune în chestiuni legale;

Ținând cont de Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertățile Fundamentale din 4 noimebrie 1950 (ETS Nr. 5 ) și  jurisprudenţa relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, în particular în legătură cu Articolul 8 (dreptul  de respectare a vieții private și de familie);

Având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite referitoare la Drepturile Copilului din 20 noiembrie 1989 și recunoscând faptul că interesul superior al copilului trebuie să primeze în toate aspectele deciziile privitoare la copii, așa cum se precizează în Articolul 3 al acestei convenții, dar și faptul că minorul are dreptul de a menține relații personale cu ambii părinți în conformitate cu cu Articolul 9 al acestei convenții;

Reamintind Convenția Europeană asupra Exercitării Drepturilor Copiilor din 25 ianuarie 1996 (ETS Nr. 160) și, în particular, prevederile sale legate de drepturile procedurale  ale unui copil și rolul autorităților judiciare dar și Convenția privitoare la relațiile personale din 15 mai 2003  (ETS  Nr. 192);

Reamintind Convenția privind competenţa, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea privind răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilor, adoptată de către Conferința de la Haga asupra privitoare la Dreptul Internaţional Privat din data de 19 octombrie 1996;

Reamintind Recomandarea sa cu numărul Rec(84)4 către Statele membre asupra responsabilităților parentale și, în particular, Principiul 6, referitor la împărţirea responsabilităților parentale în cazul disoluției mariajului ori al separării părinților;

Reamintind Recomandarea sa cu numărul Rec(98)1 către Statele membre, asupra medierii familiale;

Luând la cunoștință Declarația de la Washington asupra Relocării  Internaționale a Familiei din data de 25 martie 2010.

Reamintind Liniile sale directoare asupra justiției prietenoase faţă de minori, din data de 17 noiembrie 2010 și, în particular, prevederile sale legate de dreptul copilului de a  fi auzit și de a-și exprima opiniile lui/ale ei;

Dorind să dea îndrumare Statelor-membre asupra situațiilor referitoare la relocarea copilului;

Dorind să încurajeze prevenirea și soluționarea de disputelor privitoare la relocarea minorului, ca mijloc de reducere a frecvenţei răpirii copilului,

Recomandă ca Statele-membre să ia sau să întărească toate măsurile pe care ele le consideră necesare privind implementarea principiilor conținute în anexa acestei  recomandări.

Anexă la Recomandare CM/Rec(2015)4

PRINCIPII

Definiții

Pentru scopurile acestei recomandări și a principiilor sale:

a. ‘’ copil’’ semnifică fiecare ființă umană sub vârsta de 18 ani, în caz că majoratul este atins mai devreme în baza legii naționale aplicabile copilului;

b. ‘’relocare copil’’ se referă la o modificare a rezidenței  curente a copilului;

c. ‘’autoritate competentă’’ se referă la un consiliu juridic sau administrativ, care este competent pentru a lua o decizie legală  mandatară, ce afectează reședința obișnuită a copilului;

d. ‘’contact’’ se referă la șederi de durată limitată, întâlniri, comunicare sub orice formă și furnizarea de informații; (n.t. în română se utilizează pentru contact termenul de relaţii personale)

e. ‘’părinți’’ se referă la persoanele care sunt considerate a fi părinții copilului, conform legii naționale;

f. ‘’ (ceil)alți deținători de responsabilități parentale‘’ se referă la persoanele care se bucură de responsabilități parentale adiţional faţă de părinţi sau în locul părinților;

g.’’ responsabilitățile parentale’’ se referă la ansamblul de sarcini, drepturi și puteri, care țintesc să promoveze și să protejeze drepturile și bunăstarea copilului în acord cu capacitățile evolutive ale copilului.

Scop

Această recomandare se aplică situațiilor în care există sau poate exista un dezacord asupra relocării unui copil, indiferen dacă vorbim de relocare în cadrul jurisdicției Statului - membru (supusă prinicipiului 7), ori peste hotare.

Această recomandare se aplică, în particular, situațiilor în care, ca și rezultat al relocării lui sau a ei, un copil ar risca fie să piardă contactul cu părinții săi fie în cazul unei în care ar exista riscul unei întreruperi semnificative a contactului cu părinții săi ori cu ceilalți deținători de responsabilități parentale.

Principii generale

1. Legea națională asupra relocării copilului ar trebui:

a. să ofere suficientă predictabilitate legală pentru a preveni și rezolva disputele [privind relocarea copilului];

b. să furnizeze suficientă flexibilitate pentru a rezolva, în mod satisfăcător, disputele individuale [privind relocarea copilului];

c. să încurajeze atingerea unor acorduri amiabile  [privind relocarea copilului].

Drepturile copilului

2.  Interesul superior al copilului ar trebiui să fie luat în considerare în primul rând atunci când se încheie înţelegeri şi se rezolvă disputele în chestiuni de relocare a copilului.

3. Copilul ar trebui să aibă dreptul de a fi informat și consultat și de a-și exprima propriile opinii asupra relocării propuse. Ar trebui să se acorde pondere cuvenită opiniilor copilului, în conformitate cu vârsta și cu gradul său de maturitate.

Evitarea disputelor

4. Legea ar trebui să prevadă măsuri care să urmărească evitarea disputelor asupra relocării copilului ori a consecințelor acestei relocări a copilului. Astfel de măsuri ar putea include:

- prevederi care încurajează părinții sau ceilalți deținători de responsabilități parentale să refleteze asupra unei posibile relocări viitoare a copilului prin căderea de acord asupra principalelor chestiunilor legate de relocare, precum: notificarea prealabilă, durata și limitele geografice ale relocării minorului;

- reguli asupra notificării prealabile, în sensul că persoanei care propune modificarea rezidenței obișnuite a copilului  i s-ar solicita să informeze pe celălalt părinte sau pe ceilalți deținători de responsabilități parentale, în scris, înainte de relocarea propusă şi într-un termen de timp suficient de mare încât să se evite decizile unilaterale [n.t. politica faptului împlinit];

- servicii (publice sau private) de informare, consiliere și mediere care să asiste părinții sau ceilalți deținători de  responsabilități parentale în atingerea unei înțelegeri.

Soluționarea disputelor

5. Ar trebui promovate mijloace alternative de soluționare a disputei pentru a obţine înţelegeri asupra relocării copilului, fără a fi nevoie să se apeleze la autoritatea judecătorească, fără însă a se aduce atingere principiului 6.

6. Părinții sau alți deținători de  responsabilități parentale ar trebui să aibă dreptul de a aduce orice dispută nerezolvată asupra relocării copilului în faţa autoritatăţii judecătoreşti, pentru decizie.

7. În absența consensului, rezidența obișnuită a copilului nu ar trebui modificată fără o decizie a autorității competente, cu excepția circumstanțelor explicite furnizate de către legea națională.

8. În soluționarea disputelor asupra relocării copilului, autoritatea competentă ar trebui să se asigure că sunt luați în considerare toți factorii relevanți, dând fiecărui factor ponderea care se cuvine în circumstanțele cazului individual. Examinarea ar trebui să se centreze pe stabilirea interesului superior al copilului.

9. Decizia autorității competente ar trebui să fie luată fără aplicarea vreunei prezumții pro sau contra modificării rezidenței obișnuite a copilului.

10. Întrucât timpul este esențial în disputele asupra relocării copilului, în particular, în măsura în care este vorba de copil, Statele-membre ar trebui să asigure ca disputele sunt soluționate de către autoritatea judecătorească, cât mai repede posibil.

11. Ar trebui să se acorde considerație facilitării comunicărilor juridice directe între autoritățile Statelor-Membre asupra cazurilor internaționale de relocare a copilului.

Cerere catre instanta, pentru comunicare actelor de procedura prin e-mail

Buna ziua,

Avem placerea sa punem la dispozitia justitiabililor si avocatilor un model privitor la cererea de comunicare a actelor de procedura prin e-mail. Prin  Hotărârea CSM 114/2015 (disponibilă aici  http://goo.gl/kWYZV9) si prin de comunicatul de presă al Ministerului Justiţiei din 15 ianuarie 2015  (disponibil aici http://goo.gl/8R7UWO și în copie aici http://goo.gl/QjPSnp) s-a deschis claea ca justitiabilii sa poata sa obtina automat, de la instanta, incheirile de sedinta si hotararile instantelor, fara a mai fi nevoie sa se prezinte la sediul instantei, la arhiva, pentru fotocopiere. O decizie inteleapta pe care insa, avem semnale, multe instante continua sa o boicoteze, desi formal o aproba.

Prin Hotărârea nr.114/10.02.2015 (disponibilă aici  http://goo.gl/kWYZV9), Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât adoptarea unei hotărâri de principiu a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care să reglementeze:

*1. **Obligativitatea instanţelor de judecată de a completa câmpurile referitoare la adresele de e-mail depuse la dosar, cât şi de a transmite încheierile şi hotărârile judecătoreşti pe adresele respective de e-mail. *

2. *În cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor verbale de constatare a contravenţiilor, obligativitatea completării câmpului aferent obiectului cererii şi cu seria şi numărul procesului verbal atacat.*

Conform Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 privind *Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești*, există și cadrul legal care permite accesul la actele cauzei în format electronic, prin email. Astfel, conform prevederilor art. 128 alin. 1 din HCSM nr. 387/2005 „cererile pentru eliberarea certificatelor se primesc şi se rezolvă de către primul-grefier sau, după caz, de grefierul-şef”, conform alin. 3 „certificatul se verifică şi se semnează de grefierul-şef sau, după caz, de grefierul şef de secţie şi se înmânează petiţionarului, sub luare de semnătură, sau se expediază prin poştă”, iar alin. 7 reține că „dispoziţiile alin. (1)-(6) *se aplică în mod corespunzător şi la eliberarea copiilor de pe hotărâri sau de pe alte acte din dosar, termenul de întocmire a acestora fiind de cel mult 3 zile*”. Aceste norme se raportează la prevederile art. 94 alin. 2 din cadrul HCSM nr. 387/2005 care
rețin: „expedierea corespondenţei se va realiza prin poştă, agent procedural sau curier, prin *fax* *ori e-mail* sau prin orice alt mijloc de comunicare ce poate fi identificat şi supravegheat şi care să asigure
caracterul oficial al acesteia”.


Va recomandam asadar sa utilizati modelul propus de ARPCC, model care pune in vedere temeiurile pentru car formulati aceasta cerere iar in cazul in care grfierii nstantei nu se conformeaza, sa presati, inclusiv cu plangeri catre CSM pentru rezolvarea acestei situatii. 

Consideram ca prin prisunea societatii civile (a avocatilor si a justitiabililor) putem a avem o justitie mai prietenoasa cu justitiabilul si mai eficienta per ansamblu (se rezolva macar partial unul dintre motivele aglomerarii ahirvelor si registraturilor din instantele romanesti)

Cu deosebita consideratie
Colectivul ARPCC

Formularul despre care faceam vorbire se poate descarca din sectiunea de Modele de pe situl ARPCC (adica de aici: www.arpcc.ro/modele sau direct de la aceasta adresa web http://goo.gl/e7evIj   


ref. [ngo3038] 

Un foarte frumos film despre nevoia copiluli de a creste alaturi de ambii sai parinti ...

Avem placereas sa repostam acest foarte frumos film creat de o organizatie neguvernamentala din Elvetia, membra a federatiei Colibri (www.childefenders.com) din care este parte si ARPCC.

Mesajul filmului este simplu:  copiii au nevoie de ambii parinti ca sa creasca frumos

---

http://youtu.be/-jCpqjMHoiE

http://www.youtube.com/watch?v=-jCpqjMHoiE

Colectivul ARPCC

Recomandarea Comitetului de Ministri catre statele membre ale Consiliului Europei privitoare la relocarea minorilor

Bună ziua,

Avem plăcerea să anunţăm adoptarea recentă Recomandării CM/Rec(2015)4 a Comitetlui de Miniștri către Statele-membre asupra prevenirii și soluționării disputelor legate de relocarea copilului. Această recomandare a fost adoptată de către Comitetul de Miniștri al UE la data de 11 feburarie 2015, la cea de-a 1219 ședință a Reprezentanților Miniștrilor.

Este prima traducere în limba română a acestui document care reliefează liniile directoare pe care ar trebui să le adopte legislația primară, secundară și terțiară din statele membre în vederea oferirii unei protecții mai adecvate a copiilor în contextul mobilității tot mai mari a familiilor (divorțate sau nu) atât în cadrul Uniunii Europe cât și în interiorul granițelor naționale.

Considerăm documentul deosebit de important, încă un argument pentru o a treia revizuire majoră a legislației privitoare la protecția copiilor (Legea 272/2004 republicată după intrarea în vigoare a legii 257/2013).

Ocazionat de procesul de adoptare a legii 257/2013,  ARPCC a încercat să introducă în legislație criterii clare de decizie în cazul în care părintele rezident dorește să schimbe locuința copilului după divorț sau separare. La acel moment nu am reușit însă să convingem de această necesitate. Practica ne arată însă că aceste conflicte sunt extrem de dureroase iar lipsa unei predictabilități dpdv legal și jurisprudențial nu face decât să adâncească conflictul și traumele resimțite de copiii implicați.

Nu poate decât să ne bucure să vedem că la nivel european a fost sesizată această problemă, lucru care ar putea fi de bun augur, ca și specialiștii din România să preia ideile și, în colaborare cu societatea civilă (de exemplu ARPCC) să încerce să aducă împunătățirile și ghidările atât de necesare în acest domeniu.

Cu deosebită considerație.

Colectivul ARPCC

documentul tradus se poate descarca de aici: http://goo.gl/3xSlrt


ref. [ngo3040]

Șansele la custodie în trecut, o privire retrospectivă

Articolul original îl găsiți aici: http://goo.gl/76vd3p

Acest articol este preluat de la o organizație franceză/din Franța care nu susține custodia comună (ex. domciliul alternativ), iar articolul a apărut în jurul anului 2009. Totuși, conține câteva fapte și date interesante privind custodia la acea vreme și motivele pentru care aceasta nu era preferată.

Articolul a fost publicat de „L`enfant d`abord” („Copilul, pe primul loc”) un grup din Grenoble, Franța, condus de Jacqueline Phélip. Ea a lucrat cu Maurice Berger, bine-cunoscut pentru ideile sale împotriva custodiei comune. Jacqueline Phélip, aproape a reușit să publice scandaloasa „Carte neagră a custodiei comune‘‘ (carte datează de acum 20 de ani).

Legea franceză din martie 2002 care sprijină „autoritatea parentală‘‘ acordă puterea judecătorilor să impună o rezidență alternativă (numită și custodie comună sau „custodie alternativă‘‘) pentru copiii ai căror părinți sunt separați.

Oricum, legea nu conține nicio protecție, niciun criteriu care să ajute judecătorii să ia cele mai bune decizii pentru copii, și anume vârsta lor, vreun conflict parental, să ia în considerare care este părintele care a avut grijă de copii cel mai mult în timpul mariajului, violență domestică etc.

În același timp, numărul de despărțiri a părinților care au copii mai mici, adesea fiind vorba despre bebeluși, sau în timpul sarcinii, continua să crească. Conform datelor Ministerului de Justiție, domiciliul alternativ corespunde unui procent de 11% din cuplurile separate în 2005.

75% dintre rezidențele alternative câștigate au fost obținute pentru copiii cu o vârstă mai mică de 10 ani (a se vedea mai jos). Domiciliul alternativ este practicat săptămânal în 70% dintre cazuri. Media de vârstă este șapte ani.

Vârsta copiilor.

0.1 an                      2%

1 an                         4.2%

2 ani                        6.7%

3 ani                        10.4%

4 ani                        11%

5 ani                        11.8 %

6 ani                        12.1 %

7 ani                        13.4 %

Aceste cifre, oricum, iau în considerare și alte aspecte ale rezidenței alternative, care atunci când nu este foarte corectă încă afectează viețile copiilor.

Mulți copii din familii destrămate, care sunt subiectul rezidenței alternative, suferă diferite schimbări la nivel psihologic ale căror consecințe vor apărea în adolescență sau mai târziu, la vârsta adultă.

În Marea Britanie între 11% și 13% din cazuri (vezi mai sus), privind domiciliul alternativ și custodia comună sunt trecute cu vederea, iar acestea ar face o diferență semnificativă în ceea ce privește nivelul scăzut al custodiei comune.

În alte țări, domiciliul alternativ joacă un rol minor.

Un număr de țări vestice au adoptat legi care promovează custodia comună după separarea părinților, dar aproape toate au respins prezumția unei rezidențe alternative sistematice și „a fortiori” împărțirea timpului copilului în două părți egale.

Înțelesul termenului „a fortiori” este „prin forța logicii” sau „cu atât mai mult cu cât/pentru că”. Dar acest fapt este spre neînțelegerea totală a „custodiei comune” sau a rezidenței alternative care, în practică, rar va fi 50/50 datorită angajamentelor de seviciu ale fiecărui părinte. Așa că această obiecție va fi ignorată ca fiind greșită.

Este necesară definirea câtorva termeni pentru a se înțelege situația:

•           In țările Anglo-Saxone, „custodie comună” sau „custodie comună legală” înseamnă autoritate parentală comună

•           „custodie comună fizică” înseamnă timpul petrecut cu fiecare dintre părinți

Această interpretare nu este nici ea adevărată: „custodia comună” sau „custodia comună legală” sunt terminologii folosite în America de Nord în particular în SUA. Nu sunt folosite în Anglia.

California a fost primul stat care, în 1979, a adoptat „prezumția de custodie fizică comună” care adesea a fost egală sau aproape egală.

Dar foarte curând, în fața multiplelor eșecuri și dificultăți, Statul a modificat ulterior legea (în 1994) pentru a permite doar „custodia comună fizică” numai dacă ambii părinți au cerut-o de comun acord și dacă sunt urmărite interesele copilului.

Trebuie luat în seamă că în 1974 oricărui tată din Statele Unite, care cerea custodia împărțită sua comună a propriului copil, judecătorul îi spunea că era „absurd” deoarece ei pur și simplu nu aveau autoritatea să facă acest lucru. Același lucru i s-a întâmplat lui James Cook din Los Angeles, și a fost nevoie de câțiva ani, până în 1979, ca să modifice legea statului, ca mai apoi, aproape 28 de ani, 40 de state să adopte în cele din urmă, același proces.

În octombrie 2002, James Cook a luat legătura cu Departamentul guvernamental al Marii Britanii împreună cu  avocatul american Renee Sperling, dar s-a schimbat nimic (James Cook a murit în 2009).

Potrivit asociației „American Bar”, alte state precum Connecticut, Maine, Michigan, Mississippi, Nevada, Vermont și Washington au aprobat legi în favoarea custodiei comune doar dacă ambii părinți au fost de acord. Unele state nu au aprobat custodia comună.

În ultimii ani, termenul de „custodie comună fizică” descrie îndeosebi un plan de parentaj prin care părinții sunt de acord în privința timpului pe care copilul îl va petrece cu fiecare părinte.

Custodia comună sau „custodia comună fizică” este reprezentată de o înțelegere scrisă cu caracter obligatoriu între părinți pentru a evita neînțelegerile abaterea sau „derapajul” acesteia de-a lungul timpului. Sa va folosi pentru a preveni folosirea manipulării și a oricărei malițiozități care poate să afecteze binele copilului.

Chiar dacă se realizează prin común acord sau hotărâre judecătorească, divizarea efectivă de 50-50% din timpul copilului nu este standard, normă, sau cel mai frecvent admisă  de planurile parentale  - fie de către părinți sau de către instanță.

Da, acest fapt este adevărat pentru că este impracticabil (vezi nota de mai sus despre „îndatoririle de serviciu”), și demonstrează coruperea constantă a taților din întreaga lume care își cer cu insistență drepturile.

În cazul cuplurilor care se despart, mama obține custodia copiilor altfel decât în cazul consimțământului parental.

Dar în cazul taților care au fost căsătoriți? Pe continent (Europa), cuplurile necăsătorite reprezintă o proporție mult mai mare decât în Regatul Unit (11%) sau Statele Unite ale Americii (2%). [1] Din 2004 situația s-a schimbat pentru tații necăsătoriți din Germania și Austria (Danemarca?), dar nu și pentru tații care au fost căsătoriți.

Conform profesorului de psihologie Francine Cyr, „custodia comună fizică” reprezintă 13% din custodiile acordate și numai 2% sunt cazuri echitabile (cf. forumului Universității din Montréal). Copiii sub 5 ani sunt lăsați, în principal, în grija mamei lor.

Doctrina „anilor liniștiți” pare să fie aplicată în forță aici, mai exact pentru copiii cu vârsta sub 5 ani. Aceasta este o gândire de „modă veche”.

Într-adevăr, în mai 2014 parlamentul canadian a supus la vot proiectul pentru custodie comună, Legea C- 560. A se nota de asemenea, că în ciuda criticii violente a lordului Falconer din 2004,

a) grupul taților vrea acest lucru, și

b) 50/50 din timpul împărțit al copiilor era ceva „imposibil”, chiar dacă existau cupluri, însă în număr mic.

Trecutul unui copil este deasemenea și prezentul acestuia

Chiar dacă tații din ziua de azi sunt mai implicați în viața copiilor lor decât în trecut, studiile sociale și statistice sunt teribile: când conviețuiesc cu soția ca o familie, mamele sunt cele care își asumă mai mult îngrijirea fizică și mentală a copiilor.

În acest punct teoria lui Jacqueline Phélip și a  adepților ei începe să piardă teren. În 2013 dr. Linda Nielsen face următoarele observații; în timp ce mamele căsătorite se ocupă de îngrijirea copiilor 80% din timp, este corect ca acest procent să crească pentru mame la 90% sau chiar la 100% după divorț ?

Ce e mai rău acum urmează; câteva fapte trebuie luate în seamă. În primul rând, majoritatea cuplurilor căsătorite împart sarcinile parentale și timpul mai echilibrat, tații angajați petrec aproximativ 60 de minute cu copiii în timpul săptămânii, în timp ce mamele petrec 90 de minute. În medie, după divorț acest fapt va fi echivalentul a 120 de nopți petrecute cu tatăl după divorț.

Cum este acesta încă posibil, gândindu-ne la studiile sociologice și statistice „implacabile” care arată că mamele duc tot greul, în contextul în care ambii părinți, din cauza egalizării salariilor dintre sexe, sunt nevoiți să meargă la serviciu, să atingă standardul pentru nivelul minim de trai- ideea de „salariu de familie” și „salariul subzistență” au fost într-adevăr abolite?

Utilizând aspecte din Nielsen (2014), aceste „studii sociologice și statistice implacabile” pur și simplu se năruiesc, de exemplu în fața studiilor din Wisconsin (pe 1.200 de familii) și a unui studiu australian pe 7.118 părinți separați (vezi Melli & Brown, 2008, și Kaspiew și alții, 2009, respectiv), și altele.

Și cum poate fi povara pentru mame atât de „grea” când tații cărora li s-a dat 25% spre 50% din custodia comună fac față foarte bine treburilor de zi cu zi și au grijă de copiii de toate vârstele (vezi Maccoby și Mnookin, 1992)?

„Proiectul din Stanford privind custodia” a urmărit copii din 1100 de familii divorțate pe o perioadă de 4 ani în mod aleatoriu, reprezentând un eșantion de părinți divorțati în California în 1984. Ce a făcut acest studiu să fie unic la timpul său a fost că 150 din aceste cupluri au avut un plan de custodie comună când copilul locuia cu tatăl cel puțin 35% din timp: 25 erau bebeluși, 20 aveau 2 ani, 80 aveau între 3 și 5 ani, 38 aveau între 5 și 7 ani și 8 aveau până în 16 ani.

Ar putea fi lăsate în urmă cercetările și opiniile lui Jacqueline Phélip și ale adepților ei?

Raportul lui Tabarot din iulie 2008 pune accent pe „copilăria care are nevoie de un cămin” :

„Faptul că din ce în ce mai multe femei merg la serviciu nu a dus la o nouă împărțire a responsabilităților în cuplu în privința custodiei, îngrijirii și educației copiilor: este peste puterea femeilor să ducă povara responsabilităților. Franțuzoaicele, încă duc greul muncii în casă și al educației copiilor. Tații francezi participă de trei ori mai puțin la îngrijirea copiilor decât mamele și de două ori mai puțin decât tații suedezi sau norvegieni.”

Un studiu făcut de către Direcția de cercetare, studiu și evaluare statistică, publicat în aprilie 2007, arată că, „…  mamele sunt cele care aproape tot timpul îmbracă copiii, îi ajută la teme, stau acasă când sunt bolnavi, îi iau și îi duc acasă.

Un studiu al Centrului pentru studiul și cercetarea calificărilor datat din mai 2007 confirmă că „balanța privind munca în familie este încă în grija mamelor”.

Un studiu al Institutului național de studii demografice din septembrie 2006, notează:

„Schimbarea a statutului, orelor, a intensitatății muncii sau retragerea de pe piața muncii” : aproape 40% dintre femei își schimbă serviciul în douăsprezece luni după naștere, în timp ce doar 6% dintre tați își schimbă serviciul sau programul de lucru.

Aceste fapte sunt confirmate de către profesorii de sociologie Sylvie Cadolle (Universitatea Paris- Sorbona), [1] și de către Denyse Côté (Universitatea din Québec), [2], amândouă specializate în probleme de „custodie”. In ceea ce privește grupul taților care caută „rezidență alternativă„ obligatorie, ei răspund (vezi „Gazeta femeilor”, vol.23):

„Aceasta este ce consideră ei prezumții nedrepte ale custodiei maternale în sistemul legal. Este adevărat că majoritatea custodiilor legale revin mamelor. Dar acest lucru nu este nedrept și nu are nimic de-a face cu „injustiția” atât timp cât femeile își ocupă majoritatea timpului cu copiii, înainte și după separare. De fapt, este o recunoaștere a sistemului legal pe baza unui fapt bine documentat. Ceea ce ar fi nedrept, ar fi ascunderea acestei munci „invizibile”.

Aceste observații sunt deja obișnuite în toate țările vestice, inclusiv Suedia, care a fost întotdeauna considerată o țară model pentru parentalitatea egală.

Contrar cu ceea ce spun grupurile taților, nu este vorba de injustiție; nici de „sexism” judicial, pe care hotărârile judecătorești ar trebuie să le ia în calcul, în interesul copilului, cel care a fost principal sursă de îngrijire a copilului când părinții locuiau împreună.

Ambii părinți sunt importanți în dezvoltarea copilului.

Acest „ambii” dacă este interpretat matematic va necesita prezența fiecărui părinte alături de copil pentru aceeași periodă de timp. Tatăl și mama nu sunt interschimbabili ci sunt sfere complemetare de oprare și niciodată nu completa prezența celuilalt față de copil, fie în timpul căsătoriei sau după aceasta.

Custodia comună nu este reprezentată de aceasta (nu este o ecuație matematică), ci este o altă dovadă de falsificare voită a mesajului și a înțelesului  acesteia de către cei care i ce se opun. Chiar și cea mai strictă „custodie egală„ sau formulă de domiciliu alternativă nu este matematică pură.

Catherine Jousselme, profesor în psihiatria copilului și adolescentului în Paris-Sud, la UNIT, INSERM U 669 și director de departament al fundației Valley din Gentilly, în „Ei se formează odată ce cresc” R. Laffont, 2008 spune:                       

În plus, flexibilitatea pare a fi chiar esențială în stabilirea și continuarea îngrijirii, flexibilitatea trebuie să țină cont de nevoile copilului în funcție de vârstă și de  evenimentele din viața lor.

Grija se restrânge la împărțirea matematică a timpului care ar trebuie fie echivalentă cu lucrurile care merg  cu repreziciune, evidențiind clar conflictul de devotement în care copilul are deja mai mult sau mai patina încredere.

Am întâlnit de asemenea copii care dezvoltau activități care le blocau relațiile sociale și procesul de învățare deoarece grăbeau mersul lucrurilor și erau mereu cu un pas în față.   

Traducător: Munteanu Ionela

Corector: Erejdi Iulia

Referința noastră [ngo2612]

Colectivul ARPCC

cum rezolva inscrierea la ora de religie parintii divortati cu custodie comuna?

Dragi colegi si dragi colege,

Va rog sa ma ajutati cu informatii referitoare la urmatorul subiect:
 - pana in 6-martie-2015, la scoala trebuie depusa cererea pentru
inscriere/reinscrierea la ora de religie a minorului;

Intrebarile sunt de fapt:

1. in cazul parintilor divortati dar cu custodie comuna cererea trebuie
semnata de ambii parinti?
- cu sub-intrebarea: cum ar trebui sa reactioneze scoala (director, etc)
la cererea semnata doar de unul dintre parinti?
2. daca cei doi parinti au pareri opuse (un parinte doreste ca
minorul sa participe si celalalt parinte nu doreste) cum se rezolva de fapt?
- cu sub-intrebarea: cum ar trebui sa reactioneze scoala (diretor,
etc) la doua seturi de documente: cererea unui parinte de inscriere si
cerere/notificarea celuilalt parinte impotriva inscrierii?

Multumesc,
Florin, Mar 02 11:34AM +0200
 

As dori sa ii pot prezenta sotiei un exemplu personalizat al planului parental standard. Cum pot sa il personalizez?

INTREBARE:

Bună ziua! Aș dori să îi pot prezenta soției un exemplu personalizat al planului parental standard propus de dumneavoastră în vederea unui divorț amiabil. Avem un copil minor - 5 ani. Care este modalitatea de a-l personaliza? Multe câmpuri sunt read - only. Pot fi ajutat de către un mediator sau de o altă persoană în măsură să o facă, contracost evident, în elaborarea unui plan parental pe structura celui prezentat de dumneavoastră?

Multumesc anticipat,

------------------------

Stimate domn,

ne bucură că planul v-a stârnit interesul. Încercați să îl utilizați ca atare. Acoperă o multitudine de situații. Unde aveți lucruri diferite de spus utilizați un atașament scris în word. Oricum, vă sfătuim să apelați la un terț. Poate fi un mediator, (dar, cautați unul care are deja câteva cazuri de mediere familială rezolvate) sau o rudă comună în care aveți amândoi încredere și care are autoritate. Avantajul unui mediator este că, el dorește să găsească numitorul comun, nu să vă învrăjbească, plus că, tot el poate să traducă planul parental în format "tabelar" (mult mai ușor de urmărit) într-un format compatibil cu ceea ce are nevoie notarul sau instanța ce vă va încuviința planul parental. Vă sugerăm călduros să mergeți spre un plan parental care să implice timp de calitate petrecut de copil cu fiecare părinte, minim 35% din timp. Studiile științifice arată că ne-echivoc, sub 35% din timpul petrecut alături de copilul dv, poate apărea o îndepărtare între părintele nerezident și copil, care în final se dovedește a avea efecte negative asupra copilului. Avem deja experiențe în România cu familii aflate în situații de custodie comună fizică (adică minim 35%-65%) și efectele, după 3-4 ani de zile de la implementare, sunt foarte bune pentru copii... departe de temerea că minorii ar putea fi debusolați de faptul că schimbă săptămânal sau la 2 săptămâni locuința. Se adaptează foarte ușor la asta (cu cât sunt mai mici, cu atât mai bine). Sentimentul de stabilitate al minorului, spun specialiștii , nu ține de un spațiu geografic (o anume locuință) ci de o regularitate, durată oportună și predictibilitate a interacțiunii cu fiecare dintre cele 2 figuri de atașament principale (mama și tata) + rudele acestora (bunici, unchi, mătuși, bone, etc.) Vă ținem pumnii și vă felicităm pe dvs și mama copilului pentru decizia de a rezolva extrajudiciar (mediator+notar presupunem) această situație. Este soluția cea mai puțin "costisitoare" dpdv emoțional (dar și financiar) și ... până la urmă...copii vor beneficia de asta. Rezolvarea judiciară este de cele mai multe ori, extrem de traumatică pt soți (care mai degrabă se învrăjbesc pe parcurs) cu efecte extrem de dăunătoare asupra stării de bine a copilului. E un moment greu cel prin care treceți, dar, ați ales calea cea mai corectă.

Colectivul ARPCC

PS: Încă ceva…. Ne-ar ajuta (și ar ajuta mulți alți copii și părinți ca dvs), dacă la final a-ți avea bunăvoința să ne trimite-ți scanat (sau în format XLS / WORD) textul înțelegerii.  Ca să vedem ce merge și ce nu merge din planul în format tip chestionar + de asemenea orice feedback cu privire la secțiuni ce ar trebui adăugate /șterse / modificate ne ajută. Suntem dispuși să îl modificăm, desigur ca să beneficieze și alții care au nevoie.

ref. [ngo3042]